EXCALIBUR

DEPARTE DE HOLYWOOD

RUPTURA DE NIVEL

šOpinia comună îşi imaginează, mai ales datorită cinematografiei, că oamenii care reuşesc să spargă barierele “normalului” şi să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale (transcendentale) ale cosmosului sunt un fel de semizei în viaţă, adevărate pachete de muşchi, cu sabia de foc la îndemână sub pulpana trenciului sau cu bazooka de ciuruit extratereştrii pitită în porbagajul maşinii decapotabile. Totuşi, experienţele contactorilor au demonstrat faptul că aspectele ortoexistenţiale (transcendentale) ale cosmosului au o altă natură decât o indică punerile în scenă made in Hollywood, care, voit sau nu, au imprimat acestui subiect o aură de mister ieftin.

Abordarea de tip made in Hollywood a fost amplificată, în primul rând, de poziţia pe care realismul industrial o are faţă de astfel de fenomene. De altfel, realismul industrial nu a reuşit să pătrundă prea adânc în cercetarea şi în definirea clară a fenomenului conectării la aspectele ortoexistenţiale, ascunse, nevăzute, transcedentale ale cosmosului, motiv pentru care le-a trecut în afara cunoaşterii “raţionale.” Nici n-ar avea cum, din moment ce realismul industrial are la bază motto-ul “ceea ce nu poate fi explicat, nu există.”

Cu toată reticenţa promotorilor realismului industrial, în ultima perioadă de timp, spre deosebire de epocile anterioare, s-a produs o “democratizare” fără precedent a ideilor promovate de cei ce au reuşit să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului. Ceea ce altădată era trecut în sfera alienării mintale de către exponenţii realismului industrial, astăzi este cercetat la lumina zilei. Totodată, ceea ce altădată era ţinut secret şi devenise apanajul unei elite concentrate în organizaţii secrete exclusiviste, este astăzi comunicat la lumina zilei. Mai mult decât atât: deschiderea către aceste aspecte a conturat posibilitatea acceptării de către opinia publică a existenţei unor capacităţi psiho-mentale ori spirituale precum telepatia, clarvederea etc. Antecedentele spirituale seculare ale umanităţii au fost, în cele din urmă, redescoperite, iar oamenii epocii moderne au recunoscut că aplecarea exclusivă spre aspectul material al vieţii are un revers periculos: uitarea aspectelor spirituale.

În aceste condiţii, a vorbi astăzi despre conectarea unor oameni la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului ori despre existenţa unor capacităţi extrasenzoriale precum telepatia, clarvederea, paradiagnoza, psihometria sau dedublarea astrală a devenit aproape un fapt cotidan. Aproape că nu există revistă care să nu aibă inserată în paginile ei măcar un articol despre capacităţile latente ale fiinţei omeneşti. Desigur, deocamdată, în condiţiile în care mecanismele producerii lor sunt insuficient explicate, capacităţile de acest gen sunt considerate excepţii de la regulă. Faptul că, astăzi, din ce în ce mai mulţi oameni – opinia publică, în general – acceptă posibilitatea existenţei unor astfel de capacităţi se datorează şi acelor promotori curajoşi şi lipsiţi de prejudecăţi ai realismului tehno, care au făcut posibilă înţelegerea lor. Prin eforturile lăudabile ale unor astfel de promotori, în conştiinţa epocii noastre, aplecată prea mult spre cele materiale, s-a insinuat treptat convingerea că universul este ceva mai mult decât lasă să se înţeleagă realismul industrial, care cercetează existentul doar prin intermediul simţurilor fizice şi a prelungirilor tehnologizate ale acestora – precum microscoape, aparatura tehnică, telescoape etc -, care sunt făcute după chipul şi asemănarea celor care le-au construit.

Aşa cum a fost menţionat, realismul tehno, concepţia celui de-al treilea val, se bazează cu precădere pe datele experimentale furnizate de ştiinţele exacte şi, în special, de fizica cuantică. Pionierii realismului tehno compară cosmosul cu un calculator gigantic. La fel ca orice calculator, cosmosul are propriul său hard şi propriul său soft. Şi, se poate adăuga constatarea de bun simţ că cosmosul are un Constructor & Programator. Cosmosul se “hrăneşte” cu propriile sale informaţii, introduse cândva de Constructorul & Programatorul său, pentru a produce mereu alte şi alte informaţii.

Pentru promotorii realismului tehno, cosmosul este un sistem oscilant deschis format din energie, informaţie, substanţă şi conştiinţă, care comportă mai multe “pachete” de realitate. Cosmosul este un Holos, un Întreg (care constituie Existenţa totală), format din două elemente fundamentale: un aspect existenţial, care este perceptibil prin intermediul simţurilor şi a prelungirilor tehnologizate ale acestora şi dintr-un aspect ortoexistenţial. La rândul său, omul este un circuit oscilant deschis, format din energie, informaţie, substanţă şi conştiinţă. Omul este imago mundi – o parte care reflectă Existenţa totală. Precum cosmosul, omul este format din două aspecte distincte: un aspect existenţial, material şi un aspect ortoexistenţial (energetico-informaţional), format la rândul său din mai multe structuri distincte, denumite de promotorii realismului tehno câmpuri morfogenetice – genotip, fenotip, psihotip şi sociotip.

Datorită faptului că omul este un circuit oscilant deschis, fiind format din două aspecte distincte, cunoaşterea poate fi, de asemenea, de două feluri: o cunoaştere realizată prin simţuri şi o cunoaştere realizată prin inducţie sau prin rezonanţă. Prin intermediul simţurilor sale, omul este capabil să perceapă doar un spectru limitat al aspectului existenţial al cosmosului. Astfel, în stare “normală”, omul poate percepe doar un anumit “pachet” de realitate şi anume aspectul material. În schimb, al doilea tip de cunoaştere, cel realizat prin inducţie sau prin rezonanţă, permite omului să perceapă aspectul ortoexistenţial al cosmosului.

Potrivit cercetărilor celor mai îndrăzneţi pionieri ai realismului tehno, omul are un instrument natural prin intermediul căruia poate avea acces la aspectul ortoexistenţial (transcendental) al cosmosului: emisfera cerebrală din partea dreaptă. Potrivit modelului holografic al creierului, emisfera cerebrală din partea dreaptă are capacitatea de a recepta şi decoda informaţii ce provin dinspre aspectul ortoexistenţial al cosmosului; în schimb, emisfera cerebrală din partea stângă are capacitatea de a recepta doar informaţiile provenite din mediul material, constituind ceea ce în mod obişnuit poartă numele de minte, mental, intelect sau raţiune. Emisfera cerebrală din partea dreaptă nu are limbaj, nu poate raţiona, dar poate recepta şi decoda informaţiile provenite dinspre aspectul ortoexistenţial, nevăzut, transcedental al cosmosului şi, totodată, poate transmite aceste informaţii emisferei cerebrale din partea stângă (care constituie mintea, mentalul, intelectul sau raţiunea), cu care, de regulă, lucrează omul astăzi.

Din păcate, în ziua de astăzi, la cei mai mulţi oameni legătura dintre cele două emisfere cerebrale este întreruptă. Doar în urma unui antrenament special, oamenii pot deschide un canal de comunicare între cele două emisfere cerebrale. Prin aceast canal se poate realiza o conexiune cu dublu sens – o conexiune de tip feadback -, prin care informaţiile ce provin dinspre aspectul ortoexistenţial al cosmosului să poată intra în conştiinţă. În acest mod conştiinţa îşi creează propria sa realitate, în funcţie de informaţiile furnizate de simţuri. Astfel, realitatea este creată de conştiinţă, pe baza a ceea ce-i furnizează simţurile, întrucât acestea sunt o parte a realităţii.