EXCALIBUR

TRAVELING CLARVOYANCE, MEDIUMITATEA, POSEDAREA

A doua categorie de contactori este formată din subiecţii denumiţi clarvăzători, care sunt capabili să perceapă aspectul ortoexistenţial al cosmosului prin intermediul unor simţuri transfizice, echivalente până la un punct celor fizice: văz, auz, miros.

Clarvederea sau a doua vedere (desemnată adesea prin termenul the second sight în literatura anglo-saxonă) este capacitatea prin care un om poate obţine informaţii exogene prin intermediul unor canale neconvenţionale. Parapsihologia defineşte această capacitate prin formula percepţie extrasenzorială extinsă. Clarvăzătorii sunt capabili să perceapă, prin intermediul simţurilor transfizice (văz, auz, miros) un aspect sau mai multe ale lumii spirituale. Simţurile transfizice devin în acest caz prelungirile simţurilor fizice. O parte dintre clarvăzători au capacitatea de a se conecta prin văz – văd anumite structuri transfizice, precum aura sau fiinţele umane sau non-umane lipsite de trup material. În schimb, alţii au capacitatea de a se conecta prin auz – aud voci sau acorduri muzicale. Există şi clarvăzători care au capacitatea de a detecta anumite mirosuri transfizice. Există, de asemenea, clarvăzători care pot combina două sau mai multe astfel de capacităţi.

A treia categorie de contactori este formată din subiecţii care au reuşit să se dedubleze în “lumea de dincolo.” Această formă de conectare poate fi denumită prin formula deja consacrată de “ieşire în afara trupului” – out of body experience. În această categorie intră cei care au trecut printr-o decorporare spontană în cadrul unui eveniment de moarte clinică. Deşi dedublarea şi clarvederea au fost adeseori confundate şi/sau identificate, din acest punct de vedere pot fi clasificate separat, ca fiind capacităţi distincte de conectare. Dedublarea se referă în general la deplasare, în timp ce clarvederea se referă la o percepţie vizuală transfizică.

A patra categorie de contactori este formată din contactorii “călători.” Contactorii din această categorie sunt capabili să se conecteze la aspectul nevăzut al cosmosului printr-o formă de conectare care poate fi definită prin expresia traveling clarvoyance: clarvederea “călătoare.” Clarvederea “călătoare” presupune atât dedublarea (care presupune o deplasare), cât şi clarvederea propriu-zisă (care presupune percepţia vizuală transfizică). Contactorii “călători” sunt aşadar cei care au reuşit să să se conecteze deplin la aspectele nevăzute ale cosmosului. Unii contactori călători au reuşit să se conecteze la aspectele nevăzute ale cosmosului datorită unor accidente. Alţi contactori călători au reuşit să se conecteze la aspectele transcedentale ale cosmosului datorită unor forme de iniţiere – mergând de la inhalarea unor substanţe chimice la trainingul autogen (metoda de relaxare Shultz) sau la diferite metode de meditaţie.

Pentru a se conecta la aspectul nevăzut al cosmosului, conştiinţa contactorului trebuie antrenată corespunzător pentru a avea autonomie şi pentru a funcţiona independent de condiţionările trupului material. În actualul stadiu de dezvoltare spirituală, oamenii nu au un nivel de conştienţă şi de conştiinţă atât de înalt, care să le permită funcţionarea independentă de trupul material. De aceea, este necesară o atitudine activă din partea contactorilor pentru a-şi antrena conştiinţa pentru a le servi drept instrument autonom de cunoaştere. De cele mai multe ori, în cazul conectării la aspectul nevăzut al cosmosului, trupul experimentatorilor rămâne într-o stare inertă, mai mult sau mai puţin aproapiată catalepsiei. Muşchii corpului se rigidizează treptat, respiraţia devine tot mai slabă, bătăile inimii se încetinesc. După cum au specificat nenumăraţi experimentatori, operaţiunea de transcendere şi conectarea la aspectele nevăzute ale cosmosului presupune pătrunderea prealabilă printr-un tunel sau printr-o poartă. În cele mai multe dintre cazuri, experimentatorii se văd pe ei înşişi într-un corp diafan de lumină, în care străbat cu mare viteză spaţii foarte mari, deplasându-se în diferite locuri – fizice ori transfizice

Transa, extazul, clarvederea şi dedublarea “călătoare” nu trebuie confundate cu fenomenul de mediumitate sau cu cel de posedare. Dacă în primele cazuri, subiectul are o atitudine activă, în cazurile de mediumitate şi de posedare nu se poate vorbi despre aşa ceva. În cazurile de mediumitate intră majoritatea persoanelor prin care se vobeşte. Mediumii au doar o atitudine pasivă, devenind canale prin care, în anumite momente, se exprimă fiinţele decorporate – umane sau nonumane, bune sau mai puţin bune, luminoase ori întunecate.

În schimb, posedarea reprezintă aspectul malefic al conectării la aspectele ortoexistenţiale şi la fiinţele care se manifestă acolo. După cum îi spune şi numele, posedarea presupune aservirea totală a omului de către o fiinţă decorporată – cel mai adesea rea. Posedarea se manifestă cu precădere la vrăjitoare.