EXCALIBUR

MISTICA, TRANSA, EXTEZUL

Atât psihologia sinergetică (transpersonală), cât şi parapsihologia constituită ca ştiinţă au căutat să elucideze mecanismele modalităţilor de transcendere, care realizează trecerea dinspre aspectul fenomenal spre aspectul ortoexistenţial. În urma cercetărilor experimentale realizate de parapsihologie şi de psihologia transpersonală de-a lungul secolului al XX-lea s-a convenit că există mai multe tipuri de transcendere. Dintre acestea trebuie evidenţiate fenomenele bioinformaţionale, denumite Psi-Kappa şi fenomenele bioenergetice, denumite Psi-Gamma.

Aşa cum specifica scriitorul şi cercetătorul Adrian Pătruţ într-un amplu tratat cu privire la acest subiect, în categoria fenomenelor bioinformaţionale de tip Psi-Kappa intră toate tipurile de achiziţie exotică de informaţie: percepţia extrasenzorială, biocomunicaţia şi percepţia extrasenzorială extinsă. La rândul ei, percepţia extrasenzorială extinsă se poate manifesta în mai multe forme particulare, precum telepatia, clarviziunea, pre şi retro-cogniţia, paradiagnoza şi psihomertria. Prin percepţie extrasenzorială se înţelege achiziţionarea de informaţie exogenă. În categoria fenomenelor bioenergetice – Psi-Gamma – intră psihokinezia, adică mişcarea unor obiecte materiale prin intermediul minţii conştiente. În această categorie mai intră fenomenele de biocontrol – controlul proceselor fiziologice involuntare (inedia, invulnerabilitatea, stigmatizarea, combustia spontană, elongaţia, levitaţia) şi fenomenele de condensare. În categoria fenomenelor de condensare intră aptraportul, asportul, teleportarea, penetrarea şi materializările, adică apariţiile în lumea materială ale unor entităţi nonumane sau umane. Toate aceste capacităţi se manifestă la oameni doar în urma unor operaţiuni transconştiente de conectare – atât în mod voluntar, cât şi în mod spontan – la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului. (32)

Totuşi, pentru a înţelege fenomenele enumerate anterior în toată complexitatea lor, trebuie făcută o distincţie precisă care să aibă în vedere atât tipologia capacităţilor subiectului care obţine informaţii, cât şi aspectele ortoexistenţiale (transcendentale) ale cosmosului cercetate în acest mod. De asemenea trebuie ţinut cont de felul conectării. Din aceste puncte de vedere, subiecţii pot fi împărţiţi în mai multe categorii.

Prima categorie de subiecţi poate lua contact doar intuitiv-spiritual cu aspectele transcendente ale cosmosului – fie cu fiinţe supraumane ori umane, fie medii transfizice. În categoria celor capabili de a se conecta intuitiv-spiritual la transcendent intră misticii şi extaticii contemplativi.

Misticii au percepţia intuitivă a transcendentului – de fapt, a unuia dintre gradele de manifestare ale transcendentului – prin intermediul transelor.

Transa – de latinescul transitus, adică trecere – este una dintre operaţiunile de transcendere, prin care subiectul părăseşte starea normală de conştiinţă, cea a stării de veghe, pentru a pătrunde într-o stare nouă, para-normală, în care conştienţa se identifică sau se scufundă în ceva ce transcende persoana. O astfel de stare implică atât anularea funcţiilor senzoriale, cât şi a funcţiilor mentale, intelectuale şi voliţionale. Transa mistică implică o trecere de la personal la trans-personal, de la limitat la nelimitat. (30)

La rândul său, extazul – de la ek-stasia, a ieşi din starea sau din staza normală – se realizează prin amplificarea unui sentiment, de exemplu iubirea, ceea ce conduce la abandonarea şi golirea de sine – la despovărarea de caracteristicile fiinţiale normale, lumeşti. Golit de sine şi de cele lumeşti, omul ce atinge extazul devine apt pentru a fi umplut cu acel ceva transpersonal cosmic, transcendentul, ortoexistenţa sau, mai simplu spus, “aspectul nevăzut al cosmosului” (expresia “aspectul nevăzut al cosmosului” are o susţinere solidă în formularea Crezului creştin, care afirma că Dumnezeu este Creatorul atât a celor “văzute”, cât şi a celor “nevăzute”).

Datorită faptului că în aspectul nevăzut, ortoexistenţial al cosmosului se manifestă fiinţe spirituale de diferite categorii, este de la sine înţeles că, atunci când devine o persoană golită de sine, omul se umple de prezenţa acestora. Un circuit oscilant deschis – fiinţa umană – se umple de prezenţa altui circuit oscilant deschis – fiinţa spirituală. Acesta este cazul misticilor creştini care, prin abandonarea caracteristicilor lumeşti, limitate, ale propriei persoane – persona în latină înseamnă mască – se conectază prin rugăciune la Fiinţa lui Iisus Hristos, care, aşa cum specifică acelaşi Crez creştin, “este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, “Lumină din Lumină.”