EXCALIBUR

EZOTERIKA

Concepţia rezultată în urma unor operaţiuni de transcendere nu este chiar atât de nouă precum se afirmă uneori. Ea a reuşit, asemenea unei avalanşe, să se propage din antichitate şi până în ziua de astăzi, fiind continuu îmbogăţită şi împrospătată, fără a ţine seama de schimbările produse la interfaţa scenei istorice, ca şi cum n-ar fi avut nici un fel de incidenţă cu acestea. Mai mult decât atât, ea a fost permanent adaptată fiecărei epoci, astfel încât, de-a lungul timpului, a îmbrăcat diferite forme de expresie.

La o analiză superficală realizată numai din perspectiva realismului industrial se poate spune că concepţia rezultată în urma unor operaţiuni de transcendere s-a perpetuat la “marginea” sau “în afara” cunoaşterii ştiinţific-raţionale. La o analiză mai atentă, lucrurile sunt ceva mai complexe şi nu pot fi reduse, simplist-reducţionist, la astfel de etichetări facile.

Fireşte, concepţia rezultată în urma unor operaţiuni de transcendere nu este rodul gândirii raţionale, care analizează şi sintetizează felii ale realităţii, alcătuind modele teoretice, ci este bazată pe efortul cognitiv ale celor care au reuşit să se conecteze la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului, atât al celor din vechime cât şi al celor din epoca modernă. Datorită faptului că, în antichitate, efortul de a se conecta la aspectele ortoexistenţiale ale cosmosului a fost apanajul aproape exclusiv al unor iniţiaţi care şi-au propagat concepţia doar în grupuri restrânse de oameni sau în şcoli închise marelui public, concepţia ce a rezultat a fost desemnată printr-un termen specific: ezoteric.

Termenul ezoteric a fost folosit pentru prima oară de poetul grec Lucian din Samosata, ezoterikos fiind o extensie a unui termen şi mai vechi – to eso -, folosit de filosoful antic Platon în dialogul “Alcibiade.” Ulterior, scriitorul creştin Clement din Alexandria, în scrierea sa “Stromata”, a folosit pentru prima oară termenul ezoterika pentru a desemna ceea ce este “înăuntru”, în “interior” (esoten: din interior; esokleio: eu includ; ezoterikos: interior), cu sensul de învăţătură care este comunicată unui grup restrâns de oameni care formează “interiorul.” Treptat, termenul ezoteric a dobândit sensul de “rezervat unui cerc restrâns” din motive diverse: limbajul specializat, cunoştinţe specifice etc. În ziua de astăzi, termenul ezoteric poate fi aplicat in extenso şi în cazul folosirii calculatorului, în cazul pilotării unui avion, în cazul lucrului cu aparatură superperformantă; de asemenea, limbajul matematic poate fi considerat un limbaj ezoteric, inaccesibil necunoscătorilor. Totuşi, termenul ezoteric este legat în mod curent de o anumită concepţie despre lume, concepţie care, aşa cum a fost specificat anterior, s-a perpetuat din cele mai vechi timpuri şi până în ziua de astăzi. De aceea, în Dicţionarul său, Pierre Riffard leagă termenul ezoteric de patru caracteristici definitorii: sens sacru, fond gnostic, formă hermetică şi semnificaţie ocultă. (31)

Alipirea sensului de sacru conferă o mai mare profunzime termenului ezoteric, cunoaşterea sacră fiind prin excelenţă rodul unei detente iniţiatice, capabilă să penetreze aspectul ortoexistenţial al cosmosului. De asemenea, fondul gnostic implică vehicularea unor cunoştinţe de ordin metafizic. Forma hermetică presupune, la rândul ei, folosirea unui limbaj sau a unei scriituri secrete, în timp ce semnificaţia ocultă este legat în special de latura invizibilă, neperceptibilă prin simţuri, a lumii. Tuturor acestor aspecte definitorii trebuie alipite şi aspectul iniţiatic, ce presupune, înainte de toate, transmiterea neîntreruptă a acestor forme de cunoaştere. De asemenea, această formă de cunoaştere mai poate fi definită şi printr-un alt termen de maximă generalitate: mistică.

În general, prin mistică se înţelege ceea ce este iraţional, iar acesta este sensul încetăţenit în conştiinţa comună datorită efortului realismului industrial de a trece “în afara legii” ceea ce nu face obiectul cercetării sale. Totuşi, şi termenul mistică are o origine străveche – provine de la verbul grecesc myo, care desemnează acţiunea de a închide ochii, transformat într-un adjectiv: mysticos, care înseamnă tainic, ascuns sau misterios – şi o istorie îndelungată, perpetuată de-a lungul tuturor epocilor istorice.

Cunoaşterea directă şi nemijlocită a ceva ce se află situat dincolo de orizontul percepţiei normale necesită, evident, un efort de o anumită factură; în consecinţă, se poate vorbi, ca o extensie implicită a termenului, despre o experienţă intimă. Astfel, mistica este experienţa intimă a unei persoane ce poate apărea în urma unui efort de natură ezoterică.

Pentru ca ecuaţia să fie completă, trebuie inclus şi un alt termen cheie, cel de teologie. La fel ca şi ceilalţi termeni ai ecuaţiei, termenul teologie are o origine grecească, fiind format din Theos, Dumnezeu şi Logos, Discurs. Teologia este astfel un Discurs despre Dumnezeu – mai precis, un Discurs despre Lucrările şi Activitatea lui Dumnezeu. Orice teologie este în esenţa ei o mistică, astfel încât se poate vorbi despre o teologie mistică. Teologia mistică este, înainte de toate, o  comunicare naturală a omului cu Dumnezeu prin Cuvânt, prin revelarea de către Dumnezeu a tainelor ascunse ale lumii. Totuşi, teologia nu trebuie identificată sine die cu concepţia dogmatică promovată în prezent de vreo formă religioasă particulară. Pur şi simplu, aşa cum îi spune numele, teologia este o Cuvântare despre Dumnezeu sau, mai exact spus despre activitatea lui Dumnezeu: Theos-Logos (Discurs sacru).

Cei care, de-a lungul epocilor istorice, au reuşit să rezolve experimental ecuaţia polisemantică formată din termenii cheie enumeraţi anterior sunt cei care pot fi desemnaţi prin termenul înglobator de contactori sau altcumva spus, de specialişti ai conectării.

Contactorii sau specialiştii conectării sunt cei care, prin eforturi personale şi prin experienţă directă, au reunit în aceeaşi ecuaţie termenii de bază enumeraţi anterior: transcendent, ezoteric, sensul sacru, fondul gnostic, forma hermetică, semnificaţia ocultă, experienţa mistică şi theos-logos-ul, adică discursul sacru.