Lună: februarie 2020

  EXCALIBUR TAINA CAVALERILOR  šLa începutul Evului Mediu era în mare vogă un ciclu de legende reunite sub titlul “Cavalerii Mesei Rotunde.” Iniţial, legendele din acest ciclu au fost transmis prin viu grai în satele şi cătunele din Irlanda şi din Anglia. Ulterior, legendele au fost sistematizate şi sintetizate într-o lucrare cultă, scrisă în limba franceză, care a circulat o perioadă de timp pe ambele maluri ale Canalului Mânecii. Manuscrisul scris în limba franceză a stat la baza realizării unei cărţi celebre, denumită “Moartea lui Arthur”, scrisă de Sir Thomas Mallory, cavaler şi erudit britanic, care a trăit în secolul al XV-lea. Despre Thomas Mallory se ştie că s-a născut în jurul anului 1400, în comitatul Warwick, unde tatăl său ocupa funcţia de sheriff. Se mai ştie că, la 15 ani, Thomas Mallory l-a însoţit pe Contele de Warwick într-un război dus de regele Henric al V-lea. În 1442, Thomas Mallory a fost înnobilat, iar trei ani mai târziu a devenit membru al Parlamentului. După această dată, existenţa lui Sir Thomas Mallory a cunoscut o turnură nefastă: a fost arestat şi încarcerat de mai multe ori, sub acuzaţii dintre cele mai diverse: rebeliune, tâlhărie, tentativă de a-l asasina pe ducele Read More …

  EXCALIBUR MASA ROTUNDĂ Cartea lui Thomas Mallory spune că, de-a lungul domniei sale, Regele Arthur i-a adunat pe cei mai viteji cavaleri din acea vreme într-o nobilă comunitate, care a primit numele de Masa Rotundă. Cu privire la numărul cavalerilor Mesei Rotunde, există mai multe versiuni. Unele versiuni, folosite şi de cinematografie, care a avut un rol important în mediatizarea legendei, reliefează faptul că în jurul Mesei Rotunde s-au adunat 12 cavaleri. Aceste versiuni sunt infirmate chiar de către Thomas Mallory, care afirmă explicit în cartea sa că numărul total al cavalerilor Mesei Rotunde a fost de 150. Thomas Mallory spune că toţi cei 150 de cavaleri se puteau aşeza simultan în jurul Mesei Rotunde. Iar dacă în jurul Mesei Rotunde puteau lua loc simultan 150 de cavaleri, ne putem imagina că diametrul ei a fost destul de mare. Sir Thomas Mallory mai afirmă că Masa Rotundă a fost primită în dar de către Regele Arthur de la un rege prieten, pe nume Leodegrance, care era chiar tatăl Reginei Guenever, consoarta lui Arthur. Masa Rotundă a fost oferită de Regele Leodegrance în momentul în care mesagerul Regelui Arthur s-a prezentat la curtea sa pentru a-i cere, în numele stăpânului Read More …

  EXCALIBUR ÎN CĂUTAREA SANGRAAL-ULUI Sir Thomas Mallory descrie astfel evenimentele în Moartea lui Arthur: “În Dumnica Rusaliilor, când, venind Regele Arthur şi Regina Guenever de la slujba din Biserică, împreună cu toţi Cavalerii, au descoperit că pe Scaunul Primejdiilor (Perilous) era scris de curând cu sloave de aur următorul mesaj: “După patru sute de ierni şi patru şi încă cincizeci încheiate, după patimile Domnului nostru Iisus Hristos, acest scaun va trebui să-şi afle împlinirea”. Pe când cinstiţii meseni socoteau că ziua prorocită era chiar cea în care sărbătoreau Rusaliile, un scutier a pătruns în sală şi l-a anunţat pe Rege că s-a petrecut o minune. Mai jos de castel, pe un râu, fusese descoperită o buturugă mare ce plutea deasupra apei, buturugă ce părea făcută din marmoră roşie, în care se vedea înfiptă o spadă frumoasă şi foarte scumpă, cu mânerul din pietre preţioase, având pe el încrustate litere de aur. Iată ce scria pe mâner: “Niciodată nici un muritor nu mă va putea lua de aici, afară de acela la şoldul căruia se cuvin să atârn şi care va fi cel mai bun cavaler din lume”. Iar, când, puţin mai târziu, s-au aşezat cu toţii la masă pentru Read More …

  EXCALIBUR VALURILE SCHIMBĂRII šFiecare om are, într-un fel sau altul, cu grade diferite de implicare şi de conştientizare, o anumită concepţie asupra lumii şi, implicit, o anumită concepţie asupra propriei persoane. Fiecare om înţelege lumea şi pe el însuşi în funcţie de un anumit sistem de referinţă. Fiecare om înţelege evenimentele vieţii proprii, la fel ca şi evenimentele ce depăşesc cadrul strict al destinului individual, dintr-un anumit unghi, în funcţie de condiţionările, de educaţia şi de nivelul său de înţelegere. Toţi oamenii vorbesc, în egală măsură, despre “realitate”, despre ceea ce este “obiectiv” şi despre modul în care trebuie interpretată această realitate, dar există deosebiri evidente între concepţiile oamenilor. Prin educaţie, fiecare om se simte pe deplin îndreptăţit să vorbească despre el însuşi, despre evenimentele prin care trece sau despre evenimentele şi fenomenele cu caracter general în termeni bipolari: adevăr-fals sau obiectiv-subiectiv. Fiecare om consideră anumite evenimente şi fenomene ca fiind obiective şi, deci, reale şi adevărate, iar alte evenimente şi fenomene ca fiind subiective sau imaginare şi, deci, neadevărate. Totuşi, ca un fel de instinct de autoconservare, cel mai adesea oamenii uită faptul, destul de banal, că concepţia prin care încearcă să “prindă” realitatea nu este chiar realitatea Read More …

  EXCALIBUR PROBLEMA PRINCIPIULUI Primul punct de plecare datorită căruia un lucru ia naştere sau este cunoscut se numeşte principiu”, spunea, la vremea sa, marele filosof grec Aristotel, în cartea sa fundamentală, Metafizica. (3) Aşadar, „principiul” este acel ceva care întemeiază tot ce există. Concepţia materialistă afirmă că universul are la bază materia. Pentru concepţia materialistă, materia este principiul care întemeiază tot ce există. Omul, la rândul său, este format exclusiv din materie, iar conştiinţa, spiritul scris adeseori între ghilimele, reprezintă o caracteristică a materiei superior organizată, care şi-a găsit expresia cea mai înaltă în creierul omului. Nu există conştiinţă în afara organismelor vii, după cum nu există o altă lume în afara celei materiale. Pentru concepţia materialistă, ideile referitoare la Dumnezeu, îngeri, zei, duhuri decorporate, spirit sau lumea de dincolo sunt simple speculaţii ale unor indivizi mai mult sau mai puţin frustraţi de “sărăcia” fenomenală a lumii în care trăiesc. De cealaltă parte, concepţia spiritualistă afirmă că universul este creaţia Unicului Dumnezeu. Pentru concepţia spiritualistă, Dumnezeu este Principiul care întemeiază tot ce există. Concepţia spiritualistă mai afirmă că dincolo de aspectul material al cosmosului există o altă lume, lumea spirituală, care are la bază, ca esenţă ontologică, spiritul. Lumea Read More …

  EXCALIBUR INIŢIAŢII Autorii zeitgeist-ului primului val, mitologia, au fost o categorie aparte de personaje pe care le putem desemna prin termenul generic de iniţiaţi. Iniţiaţii, aşa cum le spune numele, au fost acele persoane care s-au antrenat în mod specific, voluntar, fie individual, fie în cadrul unor temple, pentru a accesa aspectele nevăzute ale cosmosului. Primii iniţiaţi recunoscuţi de istoriografie au fost şamanii, drept pentru care concepţia (zeitgeistul) elaborată de aceştia poate fi definită drept şamanică. Şamanii au apărut în urma unei importante diviziuni sociale ce s-a produs de-a lungul primului val: diviziunea dintre oamenii obişnuiţi şi cei care aveau acces la aspectele nevăzute ale cosmosului. Această diviziune socială  corespunde diviziunii metafizice dintre sacru şi profan, dintre fenomen şi numen, dintre material şi transcendent. Datorită capacităţilor spirituale de care dispuneau, şamanii s-au dovedit capabili să transceandă aspectul material al lumii şi să se conecteze “dincolo.” Trebuie specificat în acest context că de-a lungul primului val s-au produs mai multe diviziuni sociale care au dus la importante stratificări sociale şi de mentalitate: prima diviziune a muncii a fost, evident, cea dintre bărbat şi femeie; a doua diviziune a muncii a fost cea dintre păstori şi agricultori (menţionată în Vechiul Testament); Read More …

  EXCALIBUR VIITORUL ÎNCEPE AZI Fiecare dintre atitudinile conceptuale – zeitgeist-urile – propagate de-a lungul celor trei mari valuri (realismul industrial, realismul tehno, concepţia transcedental-ezoterică promovată de contactori şi paleoastronautica) s-a aplecat asupra marilor probleme ale cunoaşterii, în speranţa de a elucida misterele cosmosului, ale istoriei şi ale omului. Acest demers poartă numele de hermeneutică. Hermeneutica, în sens larg, este arta de a înţelege, de a interpreta şi de a explica Existentul: cosmosul, istoria, omul. Aşa cum a fost definită de-a lungul timpului, hermeneutica a devenit sinonimă cu înţelegerea. Într-un studiu dedicat hermeneuticii, unul dintre cei mai avizaţi cercetători moderni, Adrian Marino, afirma că înţelegerea ce însoţeşte procesul hermeneutic reprezintă “un salt de esenţă, o mutaţie profundă în fiinţa interioară a omului.” În consecinţă, înţelegerea hermeneutică nu trebuie confundată cu simpla luare la cunoştinţă. Învăţarea pe dinafară a unei lecţii dintr-un manual ori a unei pagini din cartea de telefon nu aduce vreo modificare în fiinţa omului, ci se reduce la memorarea unor cifre şi cuvinte. În schimb, înţelegerea hermeneutică modifică comportamentul omului, ceea ce înseamnă că, în urma saltului de esenţă specific unui adevărat proces hermenutic fiinţa omului suferă o transformare. Aceasta demonstrează faptul că “a înţelege este sinonim Read More …

  EXCALIBUR REALISMUL INDUSTRIAL Aşa cum este cunoscută în ziua de astăzi, concepţia materialistă a apărut târziu în istoria gândirii omeneşti. Lăsând la o parte concepţiile considerate materialiste ale antichităţii, precum cele lăsate moştenire de filosofii greci Democrit, Epicur sau Leucip, al căror materialism este discutabil şi, care, oricum, are alte conotaţii decât concepţiile moderne, nu se poate să nu fie remarcat faptul că materialismul, aşa cum este înţeles astăzi, a apărut în occidentul Europei, o dată cu revoluţia industrială, care a constituit momentul de debut al celui de-al doilea val (termenul de revoluţie industrială a fost inventat de Fr. Engels, filosoful materialist, dar a intrat în conştiinţa Occidentului prin opera istoricului Arnold Joseph Toynbee; iniţial, termenul a desemnat creşterea spectaculoasă a productivităţii în manufacturi). Primul act al celui de-al doilea val s-a produs când, spre sfârşitul celui de-al XVIII-lea secol, a avut loc apariţia primelor maşini cu aburi. Momentul “oficial” de debut al celui de-al doilea val poate fi considerat anul 1782, când inventatorul englez James Watt (1736-1819) a realizat prima maşină cu abur cu dublu efect (prin care se obţinea o mişcare de rotire continuă a arborelui). Revoluţia industrială şi, implicit, cel de-al doilea val este legată de Read More …

  EXCALIBUR HĂRŢILE CUNOAŞTERII Acea parte a posterităţii care a preluat din moştenirea lui Rene Descartes şi a celorlalţi savanţi ai Evului Mediu doar acele precepte şi idei ce i-a servit interesele, a fost formată, iniţial, la cumpăna dintre secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, dintr-o elită care a fost promotoarea revoluţiei industriale. Acestei elite, care poate fi definită drept industrială, i se poate atribui trecerea de la primul la cel de-al doilea val şi coagularea ulterioară a concepţiei materialiste – realismul industrial. Pentru majoritatea analiştilor moderni, cauzele revoluţiei industriale şi apariţia concepţiei materialiste, realismul industrial, rămâne un mare mister. “Orice căutare a cauzei revoluţiei industriale este sortită eşecului” – scria în mod lucid sociologul Alvin Toffler în cartea sa “Şocul Viitorului.” Căci nu există o cauză unică ori principală. Tehnica singură nu este forţa motrice a istoriei … Şi nici lupta de clasă. Economia singură nu poate explica revoluţia industrială şi nici vreun alt eveniment istoric. Nu există o variabilă independentă de care să depindă toate celelalte variabile. Nu există decât variabile interconectate, de o complexitate fără margini. Confruntaţi cu acest labirint de influenţe cauzale, incapabili să le urmăm măcar interacţiunile, tot ce putem face este să ne concentrăm Read More …

  EXCALIBUR MODELUL FABRICII Savantul englez (fizician, matematician, teolog, mistic, alchimist, astronom etc) Isaac Newton (1643-1727) a stabilit că “forţa care acţionează căderea corpurilor pe pământ şi forţa care obligă Luna să se rotească în jurul Pământului, fără să cadă şi fără să se depărteze de el, constituie una şi aceeaşi forţă a gravitaţiei. Universul este aşadar un imens mecanism care funcţionează în ansmablu şi în părţile lui pe baza legii atracţiei universale.” Prin susţinerea faptului că legea atracţiei universale acţionează atât pe pământ, cât şi în cadrul mişcărilor corpurilor cereşti, Isaac Newton a cuprins întregul univers într-o singură lege, formulată matematic în mod impecabil. Prin elaborarea legii atracţiei universale, eterna întrebare de ce a primit răspunsul cuvenit; legea atracţiei universale este capabilă să explice totul – de la fiinţa omenească la cosmosul în ansamblul său. Explicaţia oferită de Isaac Newton a fost simplă şi eficientă: cauza mişcării este generată de forţele exercitate asupra corpurilor pentru a produce mişcarea, iar exemplul cel mai elocvent este cel al bilelor de biliard, care-şi modifică neîncetat poziţia datorită unor forţe exterioare. Mişcarea şi interacţiunea bilelor se datorează unor forţe exterioare, măsurabile şi identificabile. Reluând mai vechea concepţie atomistă promovată de filosofii antichităţii greceşti, Read More …

  EXCALIBUR COGITO ERGO SUM Tot în perioada de început a celui de-al doilea val a apărut impresionanta operă a filosofului Rene Descrates (1596-1650), care a fost întemeietorul raţionalismului modern şi metodologiei ştiinţifice. Născut în anul 1596 în La Haye, dintr-o familie de nobili (Des Quartes), Rene Descrates a fost crescut de iezuiţi. La tinereţe a practicat meşteşugul armelor, apoi a călătorit prin toată Europa, stabilindu-se succesiv în Franţa, Olanda şi Suedia. A fost atras de filosofie şi de matematică. Printre cărţile scrise de Rene Descartes se numără celebrul “Discurs asupra metodei” (carte de referinţă pentru liber-cugetătorii de mai târziu). Fondul concepţiei lui Descartes a fost însă dintotdeauna credinţa în Dumnezeu şi în bunătatea Sa, iar punctul de pornire a fost rezumat într-o celebră îndoială metafizică: “mă îndoiesc de orice.” Există totuşi ceva de care nu mă pot îndoi, spunea Descartes: “nu mă pot îndoi că mă îndoiesc. Or, dacă mă îndoiesc, înseamnă că gândesc, iar dacă gândesc înseamnă că exist (dubito, ergo cogito; cogito ergo sum: mă îndoiesc deci cuget; cuget deci exist). Pornind de la această celebră îndoială metafizică, Rene Descartes a încercat să demonstreze cele trei mari idei fundamentale pe care este întemeiată concepţia sa: eu (subiectul Read More …

  EXCALIBUR UN MILION DE ANI ÎNTR-O SECUNDĂ Concepţia materialistă, realismul industrial, afirmă că universul are o vechime estimată la aproximativ 10 de miliarde de ani. Dacă s-ar scrie o odisee a formării universului şi a globului terestru, a evoluţiei fiinţei umane şi a istoriei comunităţilor din perspectiva strictă a realismului industrial, zeitgeist-ul materialist, şi ar fi inclusă în douăzeci de volume a cinci sute de pagini fiecare, fiecărui milion de ani i-ar corespunde o pagină. Dacă s-ar turna un film de trei ore după cele douăzeci de volume, fiecărui volum i-ar corespunde în jur de opt minute, iar fiecărui milion de ani i-ar corespunde o singură secundă. Scenariul unui astfel de film ar trebui împărţit în două părţi. Prima parte, care ar dura o oră şi jumătate, ar trebui să prezinte formarea universului, iar a doua parte, care ar dura tot o oră şi jumătate, ar trebui să prezinte evoluţia globului terestru – inclusiv evoluţia omului şi istoria comunităţilor umane. Un astfel de scenariu – dar care se raporta doar la globul terestru – a fost propus cândva de către savantul american D. Tarling, autorul lucrării Deriva continentelor. (11) În prima parte a acestui film, care ar corespunde primelor Read More …

  EXCALIBUR BIG BANG În cazul în care un astfel de film, intitulat “Un milion de ani într-o secundă”, ar fi realizat ca reflectare fidelă a scenariului – harta cunoaşterii – propus de realismul industrial, atunci principalele scene s-ar derula cam în felul următor. Primul gros plan, imediat după generic, ar prezenta un întuneric deplin. La un moment dat, în acel întuneric deplin, ar străluci deodată un punct de lumină aproape imposibil de suportat de privirea omenească. Atunci când obiectivul camarei de filmat s-ar apropia vertiginos de punctul de lumină, spectatorii uimiţi ar descoperi că este vorba despre o sferă de lumină orbitoare, de mari dimensiuni. Potrivit scenariului propus de realismul industrial, această scenă de debut s-a desfăşurat cândva, demult, acum aproximativ zece miliarde de ani, când, undeva în spaţiul sideral, exista o sferă de mărimea sistemului nostru solar, în care se găsea concentrată toată masa universului. Această sferă originară a fost denumită foarte plastic fire ball, mingea de foc. Începutul formării universului a avut loc în momentul în care sfera iniţială a explodat. Big-bang–ul, marea explozie a “mingii de foc”, a fost comparat cu o imensă bombă atomică, ale cărei schije, formate din fotoni şi neutroni, au fost împrăştiate Read More …

  EXCALIBUR TERRA š Acum aproximativ cinci miliarde de ani, Pământul era o magmă incandescentă de foc, brăzdată de vârtejuri şi de valuri imense de lavă.Trei miliarde şi jumătate de ani i-au trebuit Pământului pentru a-şi forma prima scoarţă şi pentru a se răci la suprafaţă. În acea perioadă, volumul şi masa Protopământului erau ceva mai mici decât cele actuale. Treptat, datorită unor factori externi şi interni – compactarea gravitaţională, degajarea de căldură datorită proceselor chimice provocate de către elementele radioactive, ciocnirea cu meteoriţi sau cu corpuri cosmice de dimensiuni mai mari -, substanţa protopământului a început să se încălzească, ajungând până la temperaturi de zeci de mii de grade, ceea ce a determinat un proces accelerat de topire. Unii savanţi sunt de părere că, în acea perioadă, substanţa Protopământului nu a atins peste tot punctul de topire, în timp ce alţii sunt înclinaţi să creadă că numai anumite porţiuni au atins stadiul de topire. Oricum, majoritatea specialiştilor împărtăşesc ideea că miezul interior al substanţei protopământului a suferit un proces accelerat de topire, în timp ce părţile exterioare s-au comprimat datorită răcirii progresive. În acea perioadă, datorită centrării elementelor grele spre miezul protopământului, s-au format principalele părţi componente: nucleul şi Read More …

  EXCALIBUR PIKAIA šCu 3,5 miliarde de ani în urmă, Pământul s-a răcit, astfel că, datorită erupţiilor de gaze fierbinţi din interior, a devenit posibilă formarea primei atmosfere lipsite de oxigen. Erupţiile neîncetate de gaz şi aburi au format, de asemenea, şi prima peliculă de apă de suprafaţă. O dată cu formarea primelor suprafeţe de uscat a început era paleozoică (paleozoic: viaţa străveche), care a fost formată din mai multe perioade: precambrian, cambrian, ordovician, silurian, devonian, carbonifer şi permian. La începutul precambrianului, au început să se formeze primele suprafeţe de uscat, cam de dimensiunea unor insule, probabil prin înălţarea, deasupra apei, a rocilor mai uşoare, de siliciu. A fost nevoie de aproape un miliard de ani pentru ca insulele să se ciocnească între ele, apoi să se contopească unele cu altele şi să formeze mari suprafeţe de uscat. În acea perioadă îndepărtată de timp au început să se formeze două mari continente: Gondwana de nord şi Gondwana de sud – ultima cuprindea şi o porţiune numită de savanţi Laurentia. Cele două supercontinete s-au format complet în urmă cu aproape 620 de milioane de ani. (15) Savanţii care au formulat, de-a lungul celui de-al doilea val, teoria evoluţiei globului terestru, au Read More …

  EXCALIBUR PANGEEA Acum aproape 248 milioane de ani, la sfârşitul perioadei permiene (ultima perioadă a paleozoicului), a avut loc, după câte se pare, un eveniment catastrofal de mare amploare, care a determinat o stingere în masă a principalilor actori ai scenei pământului – fie reprezentanţi ai florei, fie ai faunei. Au dispărut peste 63% din speciile de tetrapode şi peste 33% din speciile de amfibieni. Populaţia oceanelor şi mărilor s-a redus şi mai drastic: din aproximativ un milion de specii au rămas doar aproximativ 10000. Cauzele care au dus la o astfel de dispariţie în masă nu sunt cunoscute. Savanţii au luat în calcul atât teza impactului dintre pământ şi un meteorit gigantic, cât şi teza unor erupţii vulcanice pe o scară întinsă, ceea ce ar fi putut conduce la modificarea radicală a climei şi la scăderea dramatică a nivelului mărilor şi oceanelor. Totuşi, până în acest moment nu există nici o dovadă în straturile geologice care să indice impactul vreunui meteorit cu pământul. Savanţii înclină să creadă că, mai degrabă, a fost vorba despre schimbări bruşte ale climei provocate de deplasări ale plăcilor tectonice, deplasări ce pot fi urmate şi de o intensă activitate vulcanică. Indiferent de cauzele Read More …

  EXCALIBUR GRANIŢA KT šAcum aproape 65 milioane de ani, era mezozoică s-a încheiat printr-un mare cataclism, în care mare parte a florei şi faunei a dispărut. Această modificare dramatică de la finele cretacicului este cunoscută sub numele de graniţa K-T (K de la kreide, cuvântul germen pentru calcar şi T de la Terţiar). În ceea ce priveşte cauzele catastrofei planetare ce a dus la finalul mezozoicului şi începutul cenozoicului, părerile savanţilor sunt împărţite. În principal, există două mari opinii. Prima opinie aparţine geologului Walater Alvarez, care a descoperit urme semnificative de iridiu într-un strat subţire de argilă, ce marchează graniţa dintre sedimentele depuse în perioada cretacică a mezozoicului şi perioada terţiară a cenozoicului. În asemenea cantităţi, iridiul este întâlnit doar în meteoriţi. Acesta este motivul pentru care cercetătorul amintit a sugerat că schimbarea erelor geologice s-a datorat impactului unui metorit foarte mare cu pământul. Locul acestui impact pare să fi fost situat în peninsula Yucatan din Mexic, acolo unde există un crater de mari dimensiuni. Impactul de mari dimensiuni a avut un efect catastrofal asupra climei, prin aruncarea în atmosferă a unei mari cantităţi de praf şi pietriş ce au blocat lumina soarelui timp de câţiva ani. Acest impact Read More …

  EXCALIBUR OMUL – CURRICULUM VITAE šFilmul Un milion de ani într-o secundă, ce prezintă istoria cosmosului în varianta realismului industrial, este aproape de final. După o scurtă discuţie cu proiecţionistul de serviciu care a fost invitat să deruleze filmul cu încetinitorul, spectatorii sunt pregătiţi să afle ceea ce s-a petrecut de-a lungul celei de-a 200 părţi a ultimei secunde. Cea de-a 200-a parte a ultimei secunde a filmului corespunde perioadei cuprinse între apariţia omului pe pământ şi epoca prezentă. Chiar în momentul de debut al celei de-a 200-a părţi a ultimei secunde a filmului, pe ecran este proiectată silueta nu prea graţioasă a unei maimuţe antropoide denumită driopithecus, moment în care o parte dintre specatorii prezenţi au început să se gândească la faptul deloc măgulitor că dacă omul este cel pe care încearcă să-l prezinte realismul industrial, atunci orice exemplar al speciei umane ar trebui să prezinte, înainte de o activitate importantă, un curiculum vitae care să înceapă cam în felul următor: strămoşii mei îndepărtaţi au fost maimuţe antropoide, urâte şi păroase, iar comportamentul meu este în conformitate cu trecutul meu glorios. Un astfel de gând a dispărut însă rapid din mintea spectatorilor atunci când, în momentele următoare, alături Read More …

  EXCALIBUR A 200-A PARTE A ULTIMEI SECUNDE Filmul Un milion de ani într-o secundă, ce prezintă istoria cosmosului în varianta realismului industrial, este la final. În a 200-a parte din ultima secundă a filmului s-a desfăşurat debutul civilizaţiei omeneşti pe Terra. Deşi proiecţionistul a derulat filmul cu încetinitorul, imaginile s-au succedat atât de rapid încât specatorii n-au priceput mare lucru. Deşi în mod formal, realismul industrial consideră că istoria civilizaţiei rasei umane pe Terra a început abia în momentul în care strămoşii noştrii hominizi au început să confecţioneze “unelte de fabricat unelte”, este de la sine înţeles că începuturile absolute trebuie plasate cu mult timp înainte. Pentru promotorii realismului industrial, noţiunea de unealtă presupune, înainte de toate, “confecţionarea, păstrarea uneltelor şi repetarea operaţiunii de confecţionare a uneltelor.”(18) Începutul civilizaţiei omeneşti, din punctul de vedere al realismului industrial, a început în perioada cuprinsă între anii 550000 şi 600000, în momentul în care paleantropii au învăţat să confecţioneze unelte din piatră. Înainte de acest moment, strămoşii şi mai îndepărtaţi modificau prin lovire bucăţi de piatră de râu pentru a le folosi drept unelte. Civilizaţia sau, mai degrabă, pseudocivilizaţia acelor strămoşi şi mai îndepărtaţi, în care doar se modificau bucăţile de piatră Read More …

  EXCALIBUR REALISMUL TEHNO După cum afirma sociologul Alvin Toffler, cel de-al treilea val a debutat la mijlocul secolului al XX-lea. În Statele Unite ale Americii al treilea val a început în jurul anului 1955 şi un deceniu mai târziu în statele industrializate din vestul Europei. Explicaţia schimbării valurilor, în opinia autorului menţionat, este una strict economică: la mijlocul deceniului al cincelea, pentru prima oară în istorie, “funcţionarii şi lucrătorii din servicii i-au depăşit numeric pe muncitori.” O dată cu creşterea numărului de persoane angrenate în servicii, modelul fabricii ce domnise atotputernic aproape trei sute de ani a început să pălească. Începând de la sfârşitul deceniului al şaselea al secolului XX, vechile industrii specifice celui de-al doilea val, industria cărbunelui, căile ferate, industria textilelor, industria cauciucului şi industria de maşini, poluante şi mari consumatoare de energie, “care necesitau cicluri lungi de producţie, o slabă calificare a mâinii de lucru, munca repetitivă, produse standardizate şi o conducere puternic standardizată” au început să fie înlocuite. (5) Pe acest fundal, promotorii noului val economic, care s-a dezvoltat mult mai repede decât se crezuse iniţial, denumiţi metaforic “tehnorevoltaţi”, au început deja să pună bazele noii epoci şi să lupte din greu împotriva “întârziaţilor” şi Read More …

  EXCALIBUR AL TREILEA VAL šSchimbarea valurilor a antrenat, în mod legic, schimbarea elitelor conducătoare. Întotdeauna, de-a lungul istoriei, masele de oameni au fost conduse de clase conducătoare (elite), capabile să creeze şi să impună un anumit model conceptual şi un anumit standard de civilizaţie şi de cultură. Întotdeuna, clasele conducătoare au fost creatoare de atitudini conceptuale care au devenit apoi modele (“hărţi”) ale cunoaşterii, pe care au căutat să le impună cât mai multor oameni. În momentul în care o atitudine conceptuală, un weltanschauung, a fost adoptată de mai mulţi oameni, s-a transformat într-o concepţie a unei epoci – ceea ce germanii au definit prin termenul de zeitgeist. În cele din urmă, zeitgeist-ul a servit interselor grupurilor sau claselor conducătoare care l-au promovat. De câte ori s-au schimbat clasele conducătoare, s-au schimbat şi zeitgeist-urile. Divizarea continuă a civilizaţiei celui de-al doilea val, precum şi continua atomizare a activităţilor omeneşti, a creat o clasă conducătoare industrială foarte strict conturată. În societăţile din cel de-al doilea val, fiecare fabrică sau instituţie, la fel ca şi fiecare stat, şi-a alcătuit, pentru a putea exista, o ierarhie minuţios organizată. Aşadar, la baza civilizaţiei celui de-al doilea val a stat ierarhizarea strictă. Fiecare domeniu, Read More …

  EXCALIBUR SCHIMBAREA PARADIGMEI   În mod incipient, realismul tehno a debutat la sfârşitul secolului al XIX-lea, când promotorii realismului industrial considerau că concepţiile de la vremea aceea sunt atât de bine fundamentate teoretic, încât afirmau că nu mai este nimic de descoperit şi că îi deplâng pe cercetătorii secolului XX. Este cunoscut cazul fizicianului Marcellin Berthelot, care afirma în anul de graţie 1887 că nu mai este nimic de descoperit în domeniul fizicii. De altfel, cam în toate domeniile, se considera că “totul” fusese descoperit şi clasificat în cataloage ample, care conţineau hărţi ale cunoaşterii pentru fiecare domeniu. Totuşi, începând din ultimile decenii ale secolului al XIX-lea, mulţi savanţi independenţi au început să se opună concepţiei realismului industrial, ce părea foarte bine fundamentată teoretic şi catalogată în voluminoase hărţi ale cunoaşterii, şi au îndrăznit să viseze: unii visau la aparate care se deplasează prin aer, alţii visau la aparate care se deplasează pe fundul mărilor, alţii visau la înlocuirea lămpilor cu electicitatea. Impulsul decisiv al renaşterii ştiinţei a venit şi de această dată de la fizicieni, care au început să reliefeze limitele concepţiei newtoniene. Această renaştere a ştiinţei a fost definită de cercetătorii domeniului prin expresia “a treia întemeiere Read More …

  EXCALIBUR PRINCIPIUL HOLOGRAFIC šCercetările ultimelor decenii ale secolului XX, realizate de savanţi de marcă precum David Bohm, Karl Pribram, Rupert Shaldrake, au fost centrate în jurul unei singure idei fundamentale: demonstrarea faptului că cosmosul este un Întreg compus din substanţă, energie şi informaţie. Pentru a-şi susţine poziţia, cercetătorii amintiţi au denumit Cosmosul-Întreg prin străvechiul termen grecesc de Holos. Pentru a explica Holosul ca paradigmă generală a realităţii, pionierii celui de-al treilea val au propus, fără rezerve, principiul holografic. Principiul holografic s-a dezvoltat încă din 1929, când matematicianul Alfred Whitehead a lansat ideea că evenimentele din natură sunt într-o continuă conexiune. În 1947, matematicianul Dennis Gabor a dezvoltat ecuaţii care descriau realizarea unei fotografii tridimensionale, pe care a denumit-o hologramă, dar abia în 1969, doi savanţi, Emmette Leith şi Juris Upatiniks, au reuşit să producă prima fotografie holografică cu ajutorul unui sistem de laseri. (20) Ulterior, elevul lui Albert Einstein, fizicianul britanic David Bohm, creator al teoriei holografice – holomovement – a lansat ideea că lumea este organizată după modelul hologramei. David Bohm a pornit de la distincţia fundamentală între aspectul vizibil al lumii, cunoscut prin intermdiul simţurilor, pe care l-a desemnat prin expresia lumea desfăşurată sau ordinea desfăşurată şi Read More …

  EXCALIBUR MEGACALCULATORUL COSMIC šPrincipalele linii directoare ale noului zeitgeist, realismul tehno, ar putea fi sintetizate în felul următor. În concepţia pionierilor realismului tehno, cosmosul este un sistem oscilant deschis format din energie, informaţie, substanţă şi conştiinţă, care comportă mai multe pachete de realitate, structurate ierarhic. La rândul său, omul este un circuit oscilant deschis, format din energie, informaţie, substanţă şi conştiinţă, capabil să perceapă doar un spectru limitat din pachetele de realitate ce compun cosmosul. Noile teorii ale realismului tehno vorbesc tot mai insistent despre existenţa unui câmp informaţional fundamental al cosmosului, care conţine, în stare latentă, toate formele arhetipale din care se formează manifestările particulare. Toate elementele ce compun cosmosul sunt legate între ele, interacţionând prin conexiuni energetico-informaţionale cu dublu sens: feadback. Cosmosul este format din subsisteme mai mici, fiecare subsistem fiind inclus în sisteme mai mari şi mai complexe. La rîndul său, fiecare subsistem reproduce structura întregului, fiind format din energie, informaţie, substanţă şi conştiinţă. Fiecare parte componentă este în legătură permanentă cu toate celelalte elemente, dar şi cu cosmosul în ansamblu. (22) Cosmosul conţine numeroase pachete de realitate dispuse ierarhizat, în funcţie de un sistem de constante fundamentale. La baza funcţionării cosmosului stă legea continuităţii informaţiei, Read More …