EXCALIBUR
AL TREILEA VAL
Schimbarea valurilor a antrenat, în mod legic, schimbarea elitelor conducătoare. Întotdeauna, de-a lungul istoriei, masele de oameni au fost conduse de clase conducătoare (elite), capabile să creeze şi să impună un anumit model conceptual şi un anumit standard de civilizaţie şi de cultură.
Întotdeuna, clasele conducătoare au fost creatoare de atitudini conceptuale care au devenit apoi modele (“hărţi”) ale cunoaşterii, pe care au căutat să le impună cât mai multor oameni. În momentul în care o atitudine conceptuală, un weltanschauung, a fost adoptată de mai mulţi oameni, s-a transformat într-o concepţie a unei epoci – ceea ce germanii au definit prin termenul de zeitgeist. În cele din urmă, zeitgeist-ul a servit interselor grupurilor sau claselor conducătoare care l-au promovat. De câte ori s-au schimbat clasele conducătoare, s-au schimbat şi zeitgeist-urile.
Divizarea continuă a civilizaţiei celui de-al doilea val, precum şi continua atomizare a activităţilor omeneşti, a creat o clasă conducătoare industrială foarte strict conturată. În societăţile din cel de-al doilea val, fiecare fabrică sau instituţie, la fel ca şi fiecare stat, şi-a alcătuit, pentru a putea exista, o ierarhie minuţios organizată. Aşadar, la baza civilizaţiei celui de-al doilea val a stat ierarhizarea strictă. Fiecare domeniu, fie că este vorba despre domeniul economic, financiar, politic, artistic sau ştiinţific şi-a creat propria sa ierarhie. Motivată fiind de resorturile şi de interesele sale intime, civilizaţia celui de-al doilea val a promovat indivizii pe care i-a considerat apţi pentru a îndeplini o funcţie. Încă de la început, pe de-o parte, a existat funcţia, iar pe de altă parte indivizii care, la un anumit moment dat, au ocupat-o.
În ultima perioadă a celui de-al doilea val, elitele conducătoare nu s-au mai mulţumit doar cu conducerea unei anumite secţiuni sociale sau a unui anumit domeniu, ci au tins, cu consecvenţă, să preia conducerea unui număr cât mai mare de domenii. Astfel, în afara domeniilor restrânse, strict delimitate, fie acela politic, ştiinţific, economic, financiar, artistic, etc, s-au format superelite conducătoare, care au transcens domeniul restrâns al unei activităţilor economice, chiar şi spaţiul unei naţiuni, pentru a putea conduce la nivel global. Treptat, în ultimele trei sute de ani, o dată cu formarea naţiunilor actuale, a devenit posibilă conducerea întregii umanităţi de către o superelită industrială şi bancară suprastatală, supranaţională şi transfrontalieră, care a instituit o nouă ordine mondială. Pentru a-şi proteja interesele atât în sfera economico-financiară, cât şi în sfera socială ori politică, prin mijloacele media deloc neglijabile de care dispun, supraelita a căutat să formeze o anumită concepţie dominantă în epocă, un zeitgeist.
Zeitgeist-ul celui de-al doilea val a fost, evident, realismul industrial (materialismul). Orice altă concepţie, care, într-un fel sau altul, a contravenit ori s-a opus concepţiei unanim acceptate, s-a lovit şi se se loveşte de o opoziţie viguroasă şi agresivă. Interesele superelitei conducătoare sunt apărate straşnic, iar orice tentativă de a le pune la îndoială sunt, adesea, plătite foarte scump. De aceea, unul din aspectele cele mai importante ale menţinerii superelitei conducătoare pe creasta celui de-al doilea val îl reprezintă controlul şi manipularea informaţiei. Fără un control strict al informaţiei, superelitele nu s-ar putea menţine pe creasta valului.
În acelaşi mod s-au derultat şi se derulează evenimentele în cazul trecerii de la al doilea la al treilea val. Concepţia celui de-al treilea val, construită de cei mai avangardişti exponenţi ai filosofiei, ştiinţei şi tehnologiei, a dus, cel puţin parţial, la formarea unei noi concepţii globale şi, implicit, la reconsiderarea concepţiei despre lume promovată timp de trei secole de către elitele conducătoare care au susţinut industrializarea. Noua concepţie promovată de exponenţii celui de-al treilea val poate primi numele de realism tehno.
În ziua de astăzi, din nefericire, realismul tehno, concepţia celui de-al treilea val este cvasi-inaccesibilă marelui public, în special datorită dificultăţilor conceptuale şi de limbaj. Cu toate acestea, principalele ei linii generale au cunoscut o largă difuzare, chiar şi la nivelul de popularizare “profană”, ceea ce reprezintă, în opinia promotorilor săi, un mare pas înainte.
De altfel, trebuie menţionat că concepţia promovată de promotorii realismului tehno a stat la baza inventării unor tehnologii noi, ce au permis construirea unor bunuri de consum performante, evoluţia calculatoarelor, a telefoniei mobile, a industriei aerospaţiale etc.
Cu toate acestea, ca mentalitate, cei mai mulţi oameni au rămas tributari realismului industrial, chiar dacă beneficiază de realizările tehnologice construite pe baza noilor tehnologii. Aceasta înseamnă că realitatea economico-socială a luat-o înaintea mentalităţii oamenilor, ultima nefiind capabilă să ţină pasul. Deocamdată, tensiunea dintre exponenţii celui de-al doilea val şi ai celui de-al treilea nu a născut revoluţii şi războaie globale sângeroase (cel puţin aparent, deşi ne putem întreba ce au reprezentat războaiele din Iraq, din Libia, din ….), precum în trecut.
