EXCALIBUR

VIITORUL ÎNCEPE AZI

Fiecare dintre atitudinile conceptuale – zeitgeist-urile – propagate de-a lungul celor trei mari valuri (realismul industrial, realismul tehno, concepţia transcedental-ezoterică promovată de contactori şi paleoastronautica) s-a aplecat asupra marilor probleme ale cunoaşterii, în speranţa de a elucida misterele cosmosului, ale istoriei şi ale omului. Acest demers poartă numele de hermeneutică.

Hermeneutica, în sens larg, este arta de a înţelege, de a interpreta şi de a explica Existentul: cosmosul, istoria, omul. Aşa cum a fost definită de-a lungul timpului, hermeneutica a devenit sinonimă cu înţelegerea.

Într-un studiu dedicat hermeneuticii, unul dintre cei mai avizaţi cercetători moderni, Adrian Marino, afirma că înţelegerea ce însoţeşte procesul hermeneutic reprezintă “un salt de esenţă, o mutaţie profundă în fiinţa interioară a omului.”

În consecinţă, înţelegerea hermeneutică nu trebuie confundată cu simpla luare la cunoştinţă. Învăţarea pe dinafară a unei lecţii dintr-un manual ori a unei pagini din cartea de telefon nu aduce vreo modificare în fiinţa omului, ci se reduce la memorarea unor cifre şi cuvinte. În schimb, înţelegerea hermeneutică modifică comportamentul omului, ceea ce înseamnă că, în urma saltului de esenţă specific unui adevărat proces hermenutic fiinţa omului suferă o transformare. Aceasta demonstrează faptul că “a înţelege este sinonim cu a exista.” (6)

Existenţa omului presupune, aşadar, înţelegerea, interpretarea şi explicarea mediului şi a sinelui propriu, precum şi adaptarea comportamentului faţă de mediu şi faţă de sine. Tocmai acest proces a fost definit de celebrul psihanalist german Carl Gustav Jung prin termenul de weltanschauung. Aşa cum a fost menţionat, în sensul său primar, weltanschauung-ul defineşte o ordonare a conţinuturilor psihice în vederea formării unei atitudini conceptual formulate. Orice atitudine conceptual formulată presupune, în cele din urmă, procesul hermenutic amintit: înţelegerea Existentului – a cosmosului, a istoriei şi a omului.

Tot ce există poate fi supus analizei hermeneutice. La nivel cosmic, fiecare fenomen devine susceptibil de a fi supus înţelegerii hermeneutice. Tot astfel, trăirile oamenilor, viaţa şi moartea, evenimentele vieţii cotidiene, nefericirea ori fericirea, sănătatea ori boala, evenimentele istorice cu impact asupra a mari mase de oameni sunt susceptibile de a constitui subiecte ale analizei hermeneutice. Oamenii adoptă acea atitudine conceptual formulată pe care o consideră veridică şi care îi reprezintă cel mai bine. Adoptarea unei atitudini conceptual formulate înseamnă atât adoptarea unui model hermeneutic, cât şi a unui tip de comportament. Chiar dacă, la prima vedere, lumii îi este indiferent ce credem noi despre ea (aşa cum afirma Carl Gustav Jung), în cele din urmă modelul conceptual al fiecărui om se repercutează asupra lumii. În funcţie de comportamentul fiecărui om, mediul natural, mediul social şi istoric îşi schimbă aspectul. Datorită acţiunii oamenilor, mediul se modifică printr-un proces de feadback, care comportă nenumărate elemente, într-o reţea de interconectare foarte profundă. Fiecare element este atât cauză, cât şi efect. Mediul – istoric, social, cultural, natural – se modifică, întrucât interiorul oamenilor se reflectă în exterior. La rândul său, mediul influenţează conştiinţele oamenilor şi, implicit, atitudinile conceptuale pe care aceştia le adoptă, într-un proces dialectic neîntrerupt.

În ziua de astăzi, problemele cunoaşterii au rămas aceleaşi. Precum odinioară, în timpurile străvechi, oamenii din ziua de astăzi se întreabă (sau ar trebuie să se întrebe) ce este lumea (cosmosul) şi cum a luat fiinţă, dacă a fost creată de Dumnezeu, care a fost trecutul ei, dacă există şi alte lumi în afara celei perceptibile prin organele de simţ, ce (sau, poate, cine) este omul, de unde vine şi încotro se îndreaptă, ce se întâmplă cu el după momentul morţii.

La aceste întrebări perene, atitudinile conceptual formulate devenite zeitgeisturi ce pot fi adoptate de oamenii din ziua de astăzi au rămas aceleaşi ca: concepţia celui de-al doilea val, realismul industrial; concepţia celui de-al treilea val, realismul tehno; concepţia paleoastronautică; concepţia transcedental-ezoterică. Alegerea pe care o fac oamenii din epoca actuală este cu bătaie lungă, căci, în fond, tipul de atitudine conceptual formulată – zeitgeist-ul – ce va fi adoptat va genera comportamentul oamenilor faţă de ei înşişi şi faţă de mediu. Va genera, în acest context, înţelegerea trecutului, a prezentului şi, implicit, a viitorului. Tipul de atitudine conceptual formulată – zeitgeist-ul – ce va ales de oameni va genera, în cele din urmă, noua faţă a lumii. Istoria viitoare se va scrie în funcţie de atitudinea conceptuală pe care, duşi de valurile schimbării, conştient ori inconştient, o vor îmbrăţişa oamenii generaţiei prezente.

Întotdeauna, viitorul începe azi, în prezentul continuu în care, cu toţii, ne desfăşurăm existenţa.