INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB

– 3 –

© EDITURA ALAYA 

Toate drepturile aparţin Editurii Alaya

Procesul iniţiatic al fiului Craiului începe aşadar cu prima mare probă iniţiatică, iar aceasta nu poate fi decât testarea capacităţii de a dărui: milostenia. Fiul Craiului a trecut cu succes prima probă, dăruindu-i babei un bănuţ; dacă nu i-ar fi dăruit bănuţul, mezinul ar fi avut soarta celor doi fraţi mai mari, care au eşuat în demersul lor.
A doua probă la care a fost supus fiul Craiului a fost descoperirea, în ciuda înfăţişării aparent umile, a calului năzdrăvan. Basmul narat de Ion Creangă descrie foarte frumos cum mezinul, pentru a alege calul, pune în mijlocul grajdului o tavă plină cu jăratic. Spre disperarea sa, numai o “ghijoagă uricioasă” de cal se apropie de tavă şi mâncă din jăratic. Supărat că bidivii frumoşi din herghelie nu se apropiară de tavă, mezinul lovi “ghijoagă uricioasă” de cal de trei ori cu căpăstrul peste cap. A treia oară însă, “calul se scutură de trei ori şi îndată rămase cu părul lins-prelins şi tânăr ca un tretin, de nu era mânzoc mai frumos în toată herghelia”.

Calul, “recunoscându-şi stăpânul”, îl instruieşte cu temeinicie asupra posibilităţilor de acţiune, condiţie de bază în vederea evenimentelor ce aveau să se desfăşoare curând. “Sui pe mine, Stăpâne, şi ţine-te bine”, îi spune calul mezinului. Şi calul îl duce, aşa de probă, de trei ori în înaltul cerului. Prima oară îl duce până la nori, a doua oară îl duce până la Lună, iar a treia oară îl duce până la Soare. “Ei, Stăpâne, cum ţi se pare ?”- îl întreabă calul pe mezin. “Cum să mi se pară”, răspune mezinul. “Ia, m-ai băgat în toate groazele morţii, căci cuprins de ameţeală, nu mai ştiam unde mă găsesc, şi cât pe ce erai să mă prăpădeşti”. “Ia, aşa am ameţit şi eu, Stăpâne, spune calul, când mi-ai dat cu frâul în cap să mă prăpădeşti, şi cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri”.

Cele trei călătorii constituie următoarele trei etape ale iniţierii; etapele corespund celor trei lovituri pe care mezinul le aplicase cu frâul în cap calului, atunci când avea înfăţişarea unei “ghijoage uricioase”. Trei “lovituri” aplicase mezinul calului, la trei călătorii l-a supus calul. Prima “lovitură” corespunde zborului până la nori, adică până în regatul transfizic al văzduhului. A doua “lovitură”, care corespunde celei a doua călătorii iniţiatice, îl duce pe mezin până la Lună, mai exact până la Poarta Lunii, locul de unde începe lumea eterică. În fine, în a treia călătorie în “înaltul cerului”, mezinul este dus până la Soare, mai exact spus până la Poarta Soarelui (Soarele spiritual) dincolo de care se află palierul cuantic primordial, “cerul” . Fiului Craiului i s-au arătat de fapt palierele cuantice suprasensibile, inclusiv cel mai înalt dintre toate, locul de unde a provenit: cerul. Astfel el a devenit iniţiat în tainele celor trei lumi: văzduhul, etericul şi cerul.

Înainte însă de a se înfăţişa tătâne-su, Craiul, mezinul are un dialog foarte interesant cu calul, care-l întreabă:” Cum să te duc? Ca gândul sau ca vântul ? “De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu, zise fiul craiului.”

De ce oare nu vrea mezinul să fie dus ca gândul ? Răspunsul este că nu are puterea iniţiatică pentru a fi dus ca gândul, astfel că va fi dus de calul năzdrăvan doar ca vântul, prin văzduh, la fel ca străvechii kapnobatai ai dacilor sau ca solomonarii Evului mediu, care călătoreau “pe aripile vântului”, adică printre nori, printr-un fel de dedublare cu privire la care astăzi există puţine mărturii documentare.

Aşadar, chiar înainte de a pleca de acasă, fiul mezinului este iniţiat în tainele celor ce călătoresc prin nori – kapnobataii şi solomonarii.