Pe când cinstiţii meseni socoteau că ziua prorocită era chiar cea în care sărbătoreau Rusaliile, un scutier a pătruns în sală şi l-a anunţat pe Rege că s-a petrecut o minune. Mai jos de castel, pe un râu, fusese descoperită o buturugă mare ce plutea deasupra apei, buturugă ce părea făcută din marmoră roşie, în care se vedea înfiptă o spadă frumoasă şi foarte scumpă, cu mânerul din pietre preţioase, având pe el încrustate litere de aur. Iată ce scria pe mâner: “Niciodată nici un muritor nu mă va putea lua de aici, afară de acela la şoldul căruia se cuvin să atârn şi care va fi cel mai bun cavaler din lume”.

Iar, când, puţin mai târziu, s-au aşezat cu toţii la masă pentru a sărbători cum se cuvine Rusaliile, şi-au făcut apariţia în sala ospăţului un bătrân şi un tânăr, care au fost primiţi cum se cuvine de preacinstiţii meseni. “Sir, a spus bătrânul, vă aduc aici un tânăr cavaler coborâtor din viţă regală, fiind şi coborâtor din neamul lui Iosif din Arimatheea, şi prin acesta multe miracole se vor săvârşi”.”După ce a spus toate acestea, bătrânul l-a condus pe tânărul Cavaler în faţa Scaunului Primejdiilor, pe care erau scrise cu sloave de aur următorul mesaj: “Acesta este scaunul lui Sir Galahad, prinţul de neam nobil”.

Tânărul Cavaler, care nu era altul decât Sir Galahad, fiul lui Sir Launcelot, s-a aşezat plin de încredere pe scaunul ce-i fusese sorocit. Toţi s-au minunat de mesajul scris cu slove de aur, iar Regele Arthur a încuviinţat ca tînărul Cavaler să ocupe acel scaun. Apoi Regele Arthur l-a condus pe Sir Galahad afară din palat, acolo unde, pe râu, se afla buturuga în care era înfiptă sabia minunat împodobită. Fireşte, nu a fost prea greu pentru Sir Galahad să smulgă sabia din buturugă.

În timp ce toţi cei prezenţi se minunau de evenimentele ce se desfăşuraseră sub ochii lor, şi-a făcut apariţia o doamnă ce călărea un cal alb, care a transmis mai multe mesaje celor prezenţi. Apoi, îndreptându-se către regele Arthur, doamna i-a spus următoarele: “Domniei tale, rege Arthur, Nacien, ermitul, îţi transmite vestea că vei avea şi de acum înainte parte de multă glorie, aşa cum n-a avut nicând un rege în Britania, iar eu îţi spun că astăzi San Graal-ul s-a ivit în casa ta, binecuvântându-te atât pe tine cât şi pe ceilalţi cavaleri care alcătuiesc Masa Rotundă”.

După slujba de vecernie a aceleiaşi zile, când toţi Cavalerii s-au adunat iarăşi în jurul Mesei Rotunde, s-a petrecut alt un moment memorabil, care avea să prevestească marea aventură a descoperirii Graalului. “Şi pe când stăteau ei astfel – scrie Thomas Mallory -, deodată s-au auzit nişte bubuituri îngrozitoare şi zgomote de trăznet de credeai că tot palatul are să se prăbuşească sfărâmându-se în bucăţi. Apoi, pe neaşteptate, în mijlocul acelui vacarm, a pătruns o rază de soare, de şapte ori mai strălucitoare decât se văzuse vreodată la amiază, şi toţi câţi se aflau acolo au fost luminaţi de harul Sfântului Duh. Fiecare Cavaler care se afla de faţă a prins să se uite la vecinul său şi fiecare îl găsea pe celălalt mult mai frumos decât fusese mai înainte. Însă nici unul dintre ei n-a putut multă vreme să rostească un singur cuvânt, ci fiecare îl privea pe celălalt ca şi cum ar fi fost mut.

Şi deodată se arătă în acea sală potirul Sfântului Graal acoperit cu o pânză albă de mătase bogat lucrată, având ţesută în ea fire de aur şi de argint, dar nimeni din ei n-a ptut să vadă nici potirul, nici pe pe cel care îl purta. Într-o clipă toată sala s-a umplut de miresme minunate, iar fiecărui cavaler i s-au aşezat numaidecât în faţă mâncărurile şi băuturile care-i plăceau cel mai mult. Iar după ce potirul cu Sfântul Graal s-a plimbat în sală, a dispărut fără de veste, încât nimeni nu şi-a dat seama unde s-a mistuit. Abia atunci le-a venit iarăşi graiul, şi regele i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru marea lui îndurare pe care le-a trimis-o”.

Imediat după aceea, Cavalerii Mesei Rotunde au făcut jurământ să plece neântârziat în căutarea potirului Sfântului Graal, deşi Regele Arthur era trist, întrucât era convins că mulţi dintre ei vor pieri în această căutare. “După slujba religioasă – scrie Thomas Mallory în cartea sa – , Regele a vrut să ştie câţi dintre Cavalerii săi erau hotărâţi să pornească în căutarea Sfântului Graal; şi a văzut că erau cu toţii una suta şi cincizeci şi toţi făceau parte dintre Cavalerii Mesei Rotunde”.

Dar, înainte de a pleca pe poarta palatului, ermitul Nacien, cel care mai trimisese mesaje importante regelului Arthur şi Cavalerilor Mesei Rotunde, i-a avertizat pe toţi ce doreau să plece în căutarea Sfântului Graal, că doar cel care s-a curăţat de toate păcatele, va ajunge să vadă Sfintele Taine ale Domnului Iisus Hristos.