INTERPRETAREA EZOTERICĂ A BASMULUI HARAP ALB

– 1 –

© EDITURA ALAYA 

Toate drepturile aparţin Editurii Alaya

Faptul că basmul Harap Alb, scris de Ion Creangă, are un conţinut ezoteric este dincolo de orice îndoială. Acelaşi lucru se poate afirma despre înţelepciunea populară românească reflectată în basme, legende, colinde, balade etc.

Primul autor care a oferit o interpretare ezoterică basmului Harap alb a fost Vasile Lovinescu.. Vasile Lovinescu afirma despre Ion Creangă că a fost “ales de o organizaţie iniţiatică, datorită talentului său literar, pentru a expune anumite mituri iniţiatice, fără ca să-şi dea seama de semnificaţia reală a operei sale”. Totuşi, cine vizitează bojdeuca lui Ion Creangă de la Humuleşti şi se lasă pătruns de atmosfera locului poate înţelege cât se poate de limpede că Ion Creangă nu a fost exploatat “în orb” de o oragnizaţie iniţiatică, ci mai degrabă că a făcut parte din ea. Înainte de toate, Ion Creangă a fost un mare intuitiv, iar locul unde şi-a desfăşurat mare parte din existenţă şi-a pus amprenta asupra sa şi asupra operei sale. Mai toate basmele şi poveştile scrise de el reflectă, într-o formă sau alta, informaţii cu caracter ezoteric (inclusiv poveştile pentru “adormit copii”: Capra cu trei iezi, Fata babei şi fata moşului etc).

Basmul Harap Alb poate fi analizat din punctul de vedere al procesului de individuaţie al personajului principal sau, mai exact spus, al procesului iniţiatic la care a fost supus acesta. Procesul iniţiatic nu este altceva decât un proces de evoluţie spirituală accelerată.

Prin cuvântul “arap” în vechime românii desemnau un om negru – fie la chip, fie la fire. “Arap” este varianta coruptă din punct de vedere fonetic a termenului “sarap” (sarab – sarabii au fost conducătorii iniţiaţi ai dacilor ; istoricul care a trăit în sec al VI-lea, Iordanes menţiona casta conducătoare a dacilor, pe care o denumea “primum sarabos tereos”, “sarabos” însemnând conducător sau şef, iar “tereos” însemnând tiară, cu alte cuvinte sarabos purtând tiară). Coruperea fonetică a unor termeni a apărut în condiţiile în care informaţiile au fost transmise o lungă perioadă de timp doar pe cale orală, fără a fi fixate în scris.

Naraţinea prezentată de inegalabilul Ion Creangă în deplină cunoştinţă de cauză (nu exploatat “în orb” de vreo societate iniţiatică) reaminteşte tuturor oamenilor că din negri ca arapii au datoria de a deveni albi, chiar dacă de-a lungul vieţii au neşansa să întâlnească personaje nefaste precum “omul spân” – în basm: Spânul.

Basmul Harap Alb prezintă din punctul de vedere al procesului de individuaţie – adică din punctul de vedere al “evoluţiei personale” cum se spune astăzi -, basmul prezintă transformarea fiinţială a personajului principal, care din “negru ca un harap” a devenit alb: Harap Alb.

Iniţial, personajul principal al basmului narat de Ion Creangă nici măcar nu a avut nume – era doar “fiul craiului”; abia ulterior “fiul craiului” a primit de la Spân numele Harap Alb. De altfel, nici cel denumit Craiul, tatăl lui Harap Alb, nu a primit în basm numele vreunei culori, precum au primit bunăoară Verde Împărat sau Roş Împărat.

Iar dacă Spânul l-a desemnat pe fiul Craiului prin numele-epitet negru înseamnă că ştia ce spune. Aşchia nu sare departe de pom, astfel că tatăl lui Harap Alb nu putea să fie decât la fel de negru ca fiul său, adică negru ca un arap, dar basmul nu o spune în mod direct, probabil pentru a nu-şi scandaliza cititorii.

NOTĂ

Primul autor care a oferit o interpretare ezoterică basmului Harap alb a fost Vasile Lovinescu.
Pentru Vasile Lovinescu, Harap Alb este “mitul autentic hiperboreean al lui Sarab Alb”. În viziunea lui Vasile Lovinescu, în afara sensului vădit iniţiatic, basmul narat cu atâta măiestrie de Ion Creangă se referă „la un eveniment concret, care a avut loc în decursul istoriei spirituale a umanităţii: încarnarea sau avatarul pe Pământul Mistreţilor a unei înalte entităţi spirituale, Harap Alb sau Sarab Alb, echivalentul Domnului Mistreţ – Shri-Shweta-Varaha – din literatura hindusă. Iar Pământul mistreţilor nu este altul decât Varahî, adică Dacia. “Pământul arapilor vrea să spună, afirmă Vasile Lovinescu, Pământul mistreţilor, pentru că e pământul sarabilor”. În opinia autorului citat, “sar” înseamă şef, şi “rab” înseamnă misteţ. (24)

Comentariu: deşi îi recunosc valoarea, îmi permit să spun că nu sunt de acord cu interpretarea lui Vasile Lovinescu, care fost discipolul lui Rene Guenon. Nu agreez opiniile lui Rene Guenon pentru că consider că au fost viciate serios de renunţarea la religia creştină şi trecerea la islam., iar comentariile sale la Vedanta au fost în afara subiectului. (cf: Domnia cantităţii şi semnele vremurilor, Ştiinţa sacră, Omul după Vedanta). Au fost interesante în schimb comentariile sale la aspectele ezoterice ale islamului, în special cele referitoare la imamul ascuns. (cel de-al 12-lea imam care va reveni pe pământ la sfârşitul timpului împreună cu iisus hristos – cu „profetul iisus”, cum spun şiiţii)

Fotografii preluate din revista Harap Alb continua / Blog harapalbcontinua.ro / nautilus.ro