EXCALIBUR

MASA ROTUNDĂ

Cartea lui Thomas Mallory spune că, de-a lungul domniei sale, Regele Arthur i-a adunat pe cei mai viteji cavaleri din acea vreme într-o nobilă comunitate, care a primit numele de Masa Rotundă. Cu privire la numărul cavalerilor Mesei Rotunde, există mai multe versiuni. Unele versiuni, folosite şi de cinematografie, care a avut un rol important în mediatizarea legendei, reliefează faptul că în jurul Mesei Rotunde s-au adunat 12 cavaleri. Aceste versiuni sunt infirmate chiar de către Thomas Mallory, care afirmă explicit în cartea sa că numărul total al cavalerilor Mesei Rotunde a fost de 150.

Thomas Mallory spune că toţi cei 150 de cavaleri se puteau aşeza simultan în jurul Mesei Rotunde. Iar dacă în jurul Mesei Rotunde puteau lua loc simultan 150 de cavaleri, ne putem imagina că diametrul ei a fost destul de mare. Sir Thomas Mallory mai afirmă că Masa Rotundă a fost primită în dar de către Regele Arthur de la un rege prieten, pe nume Leodegrance, care era chiar tatăl Reginei Guenever, consoarta lui Arthur.

Masa Rotundă a fost oferită de Regele Leodegrance în momentul în care mesagerul Regelui Arthur s-a prezentat la curtea sa pentru a-i cere, în numele stăpânului său, mâna fiicei sale. Mesagerul a fost chiar vrăjitorul Merlin. “Aceasta – a spus regele Leodegrance -, este pentru mine cea mai bună veste pe care aş fi putut-o primi vreodată, anume că un rege atât de vestit pentru vitejie şi nobleţe, doreşte să se căsătorească cu fiica mea… Îi voi trimite şi un dar care îi va face multă bucurie, adică îi voi dărui Masa Rotundă, aceea pe care Uther (Pendragon n. n.), tatăl său (al lui Arthur n.n.), mi-a dăruit-o mie. Iar acea masă, când în jurul ei se află toţi pe care ea îi poate cuprinde, numărul acestora se ridică la 150 de Cavaleri. În ceea ce mă priveşte – mai spune Regele Leodegrance -, eu am o sută de Cavaleri buni, dar îmi lipsesc cincizeci, adică atâţia cât au fost ucişi în zilele domniei mele. Aşadar – încheie Thomas Mallory acest subiect – regele Leodegrance i-a încredinţat lui Merlin pe fiica sa Guenever, precum şi acea Masă Rotundă cu cei o sută de cavaleri şi astfel au umblat neosteniţi, împodobiţi cu nenumărate bogăţii, umblând pe apă şi pe uscat, până ce au ajuns aproape de Londra.” (1)

Sir Thomas Mallory spune mai departe că, în ajunul nunţii cu Lady Guenever, Regele Arthur a mai găsit 28 de Cavaleri, cu care a completat o parte dintre locurile neocupate din jurul Mesei Rotunde. Dar, după ceremonia nunţii, când Cavalerii s-au ridicat de la locurile lor, au avut surpriza să constate că s-a produs o minune: pe fiecare scaun aflat în jurul Mesei Rotunde era scris, cu “litere de aur”, numele fiecăruia dintre ei.

Ulterior, pe scaunele Mesei Rotunde s-au aşezat noi Cavaleri – unii dintre ei au ocupat scaunele deja vacante, iar alţii au ocupat scaunele celor ucişi în bătălii sau în turniruri. Printre cei mai celebri Cavaleri ai Mesei Rotunde s-au numărat Sir Torre, Sir Gawaine, Sir Uwaine, Sir Launcelot-De-Lake (care, o lungă perioadă de timp, a fost considerat cel mai viteaz cavaler al Mesei Rotunde, fiind şi cel care a iubit-o în taină pe regina Guenever), Sir Tristam-De-Liones (iubitul Frumoasei Isolda), Sir Percivale, Sir Bors, Sir Galahad.

 Deşi Masa Rotundă a aparţinut iniţial tatălui lui Arthur, Uther Pendragon, care i-a dăruit-o Regelui Leodegrance, iar acesta la rândul său i-a dăruit-o Regelui Arthur, cel care a conceput-o a fost vrăjitorul Merlin. Tot Merlin, scrie Sir Thomas Mallory în cartea sa, “a fost cel care a conceput Masa Rotundă, ca un simbol al rotunjimii lumii, ca oamenii să poată înţelege prin Masa Rotundă adevăratul sens al noţiunii de rotund. Pentru ca întreaga lume, fie ea creştină sau păgână, să se îndrepte spre Masa Rotundă, iar când se întâmplă ca unii să fie aleşi a face parte din Conclavul Mesei Rotunde, atunci aceştia să se socoată mai binecuvântaţi şi mai puternici decât dacă li s-ar dărui jumătate din lumea aceasta” (Merlin vorbea despre “rotunjimea lumii” într-o vreme în care cei mai mari învăţaţi ai Europei considerau că pământul este dreptunghiular şi plat).

Un alt scop al construirii Mesei Rotunde a fost acela de a constitui temelia unei Nobile Familii, formată din Cavaleri care şi-au lăsat, după cum spune Thomas Mallory, “taţii şi mamele, rubedeniile, chiar şi soţiile şi copii.” (1)

După cum a fost menţionat, în jurul Mesei Rotunde, fiecare cavaler membru al Nobilei Familii, sta aşezat pe câte un scaun ce avea înscris cu litere de aur numele său. Un singur scaun, denumit Scaunul Perilous sau Scaunul Primejdiilor, a fost o lungă perioadă de timp neocupat. Scaunul Primejdiilor a fost ocupat în cele din urmă de cel care avea să descopere Sfântul Graal (SanGraal): Sir Galahad, Cavalerul neprihănit, care a fost fiul lui Sir Launcelot. Ceilalţi doi Cavaleri care au participat la găsirea Graalului au fost Sir Percivale şi Sir Bors. Pentru a-şi îndeplini menirea, Sir Galahad a trebuit să treacă prin nenumărate aventuri, prima dintre ele fiind obţinerea unei noi săbii miraculoase, alta decât Excalibur pe care o purta Regele Arthur, dar de aceeaşi calitate transcedentală.

Istoria obţinerii sabiei miraculoase de către Sir Galahad a fost descrisă de Sir Thomas Mallory în volumul al patrulea al cărţii, capitolul al II-lea a părţii a XIII-a. Era chiar în Dumnica Rusaliilor, când, venind Regele Arthur şi Regina Guenever de la slujba din biserică, împreună cu toţi cavalerii, au descoperit că pe Scaunul Primejdiilor (Perilous) era scris de curând, cu sloave de aur, următorul mesaj: “După patru sute de ierni şi patru şi încă cincizeci încheiate după patimile Domnului nostru Iisus Hristos, acest scaun va trebui să-şi afle împlinirea.” (1)

Pe când cinstiţii meseni socoteau că ziua prorocită era chiar cea în care sărbătoreau Rusaliile, un scutier a pătruns în sală şi l-a anunţat pe Rege că s-a petrecut o minune. Mai jos de castel, pe un râu, fusese descoperită o buturugă mare ce plutea deasupra apei, buturugă ce părea făcută din marmoră roşie, în care se vedea înfiptă o spadă frumoasă şi foarte scumpă, cu mânerul din pietre preţioase, având pe el încrustate litere de aur. Iată ce scria pe mâner: “Niciodată nici un muritor nu mă va putea lua de aici, afară de acela la şoldul căruia se cuvin să atârn şi care va fi cel mai bun cavaler din lume.” (1)

Niciunul dintre cavalerii prezenţi, mulţi cu vechime la curtea regelui Arthur, nu a reuşit să tragă sabia afară; nici măcar cei mai viteji dintre ei, Sir Percivale sau Sir Gawaine, iar Sir Launcelot nici măcar nu a încercat, dând dovadă atât de prudenţă, cât şi de înţelepciune. Iar, când, puţin mai târziu, s-au aşezat cu toţii la masă pentru a sărbători Rusaliile cum se cuvine, şi-au făcut apariţia în sala ospăţului două personaje ilustre, un bătrân şi un tânăr, care au fost primiţi cum se cuvine de preacinstiţii meseni. “Sir, a spus bătrânul, vă aduc aici un tânăr cavaler coborâtor din viţă regală, fiind şi coborâtor din neamul lui Iosif din Arimatheea, şi prin acesta multe miracole se vor săvârşi.” După ce a spus toate acestea, bătrânul l-a condus pe tânărul Cavaler în faţa Scaunului Primejdiilor, pe care era scris cu sloave de aur următorul mesaj: “Acesta este scaunul lui Sir Galahad, prinţul de neam nobil.” (1)

Tânărul Cavaler, care nu era altul decât Sir Galahad, fiul lui Sir Launcelot, s-a aşezat plin de încredere pe scaunul ce-i fusese sorocit. Toţi s-au minunat de mesajul scris cu slove de aur, iar Regele Arthur a încuviinţat ca tînărul Cavaler să ocupe acel scaun. Apoi Regele Arthur l-a condus pe Sir Galahad afară din palat, acolo unde, pe râu, se afla buturuga în care era înfiptă sabia minunat împodobită. Fireşte, nu a fost prea greu pentru Sir Galahad să smulgă sabia din buturugă, demonstrând că el este noul Ales.