Şi fotografia 3 este trucaj; fotografia ar prezenta-o pe preşedinta Croaţiei Kolinda Grabar-Kitarovic. Imaginea femeii în costum de baie nu este a preşedintei Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarovic, ci a lui Coco Austin (o starletă americană).

Fotografia 4 – steagul sovietic este arborat pe clădirea Reichstag -ului. Obsedat de succesul unei fotografii americane, cea a soldaţilor care pun un steag la Iwo Jima (şi aceea subiect al unor contestări privind “punerea în scenă”), tânărul fotograf rus Evghenii Khaldei (1917-1997) de la secţia foto a Agenţiei Tass şi care avea 28 de ani în aprilie 1945, a dorit să creeze ceva similar. Mare problemă a steagului a fost rezolvată de Gris Liubinski, economist la Tass, care-i oferă trei feţe de masă “festive” de culoare roşie, folosite la şedinţele de partid. Din ele, Khaldei îl roagă pe prietenul său Israel Kicinsker să-i fabrice trei steaguri de mărime mare pe care să fie pusă emblema cu secera şi ciocanul. Primul drapel a fost pus la aeroportul Tempelhof, iar al doilea pe Poarta Bradenburg, în faţa carului sculptat deJohann Gottefried Schadow peste care tronează Zeiţa Victoriei. Al treilea steag urma să fie ridicat pe Reichstag. Un drapel fusese deja pus acolo pe 30 aprilie, la ora 22.40, în plină timpul desfăşurării luptelor. În fine, fotograful realizează suita de clişee şi cea mai bună variantă este trimisă la Moscova pentru acordul de difuzare. “Am primit imediat un telefon de la redactorul şef – declara Khaldei. Mi-a zis că aşa nu merge, soldatul de jos, care-l ţine de picioare pe celălalt, are două ceasuri, unul la fiecare mână! Trebuie aranjată chestia asta!”. Zis şi făcut. Profesionistul nostru face o copie a negativului original şi, cu un ac, zgârie uşor partea cu probleme, astfel că iată rezultatul final (dreapta), care a apărut pentru prima oară pe 13 mai 1945 în revista “Ogoniokse şi se regăseşte în cărţile de istorie.
În realitate, soldatul Abdulkhakim Ismailov împreună cu doi tovarăşi de regiment, ucraineanul Alexei Kovalev şi bielorusul Leonid Goritcev, au urcat drapelul roşu cu secera şi ciocanul pe una dintre cupolele Reichstagului. Abdulkhakim Ismailov a fost identificat de fotograf abia în anul 1996 şi premiat cu medalia de Erou al Rusiei. Fostul soldat a primit din partea preşedintelui Boris Elţîn distincţia Steaua Roşie a Eroilor Rusiei pentru „bravură şi eroism în Marele Război Patriotic”.

Fotografia 5 cu preşedintele George Bush, este tot o făctură. Imediat după apariţia fotografiei în spaţiul virtual, mulţi bloggeri remarcă faptul că unele chipuri de soldaţi aflaţi în spatele lui Bush par să fi fost duplicate folosind procedeul Photoshop “clone stamp” şi “copy and paste”. Şi aşa a fost.

Fotografia 6 fotografia cunoscută drept Reutersgate a fost realizată în 2006 de un freelancer al Agenţiei Reuters, fotograful libanez Adnan Hajj, care a folosit Photoshop pentru a “îmbunătăţi” imaginile reprezentând loviturile aeriene israeliene asupra Beirutului. A duplicat şi intensificat culoarea negră a volutelor de fum pentru ca fotografia să fie mai impresionantă şi să-i accentueze realitatea dramatică.

Fotografia7 a fost realizată de nord-coreeni, care au difuzat fografiile de la un exerciţiu militar de mari dimensiuni din 2013. Conform specialiştilor în analiză foto de la siteul MilitaryHistorynowcom retuşurile propagandistice sunt cam prea vizibile. Experţii susţin că trucajul este prost făcut, argumentul lor fiind că vasele de debarcare reflectă lumina exact în acelaşi fel, fapt care sugerează că a existat poza unui singur vas, copiată apoi prin “clone stamp”, iar navele care sunt în apropierea vasului de debarcare par să fie mărite artificial în fotografia definitivă.

Fotografia 8 – „o glumă făcută de un tânăr demonstrează cât de uşor pot cădea românii în capcana „fake news” sacrie ziaristul Dani Dancea,. Un tânăr român de profesie medic a distribuit imaginea unui castel din Germania pe contul personal de Facebook, susţinând că respectiva clădire se află în România. „Descoperă minunăţiile României”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook. „Efectiv am găsit poza cu castelul Eltz din Germania şi am zis să pun o descriere la mişto că se află în comuna Ususău judeţul Arad. Nu m-am aşteptat să aibă asemenea impact. Era o glumă între prieteni, pe profilul meu personal de Facebook. Acum am observat că postarea are peste 10.000 de share-uri, sunt sute de cereri de prietenie, mă întreabă oamenii în privat cum se poate ajunge acolo. Le spun că e o glumă …”, a declarat Daniel Rapcău. Medicul a tras un semnal de alarmă cu privire la pericolul fake news. „La fel cum postarea mea a fost pe jumătate adevărată, castelul există, descrierea este falsă, aşa poate fi şi o ştire. În România amploarea fake news-ului este foarte mare. Trebuie verificată informaţia din mai multe surse, să nu caute site-uri obscure sau senzaţionalul. Fix pe modelul ăsta se câştigă alegeri. Se vine cu jumătăţi de măsură, cu jumătăţi de adevăruri. Sunt armate formate de partide pentru distribuire în grupuri. Sunt foarte multe postări de genul”, a mai declarat Daniel Rapcău. (fragment articol semnat Dani Dancea)

Fotografia 1 – Cireaşa de pe pe tort / bomboana de pe colivă – foto 1 – cea mai insalubră expresie din presă este : „de azi e oficial”; cercetătorii britanici (sau americani, francezi, ruşi etc) au descoperit că … aerul este rece dimineaţa pentru că a stat afară toată noaptea etc, etc. Expresia „este oficial” este total idioată.

Cristian Unteanu nota pe blogul său că mlitarii şi politicienii adoră fake news şi fake photo. „Iar publicul se impresionează. Cel care a oficializat proiectul a fost Ludovic al XIV-lea, niciodată egalatul Rege Soare, care a ordonat crearea unei istorii oficiale revizuite destinată pregătirii exemplare a fiului său, Louis de France, “delfinul”. De aici, 64 de volume (apărute între 1670 -1698) denumite “Ad usum Delphini”, o colecţie de texte clasice greceşti şi romane cenzurate pentru elimina absolut orice expresie considerată imorală sau ofensatoare şi inapropriată în educaţia strălucitului personaj. Printre autorii cenzuraţi s-au numărat Homer, Aristofan, Cicero, Iulius Cesar, Juvenal, Horaţiu sau Racine. Şi, evident, foarte multe pasaje din Vechiul Testament au fost eliminate sau reformulate de echipa coordonată de Bossuet şi Pierre-Daniel Huet. Nu vă grăbiţi să râdeţi de cărţille “ad usum Serenisssimi Delphini” căci, în realitate, efectul lor a fost enorm şi s-a dezvoltat într-o ştiinţă practicată şi azi cu foarte mult succes în scopul de a “înnobila realitata şi personajele sale principale”, lăsând moştenire posterităţii imaginea lor eroică, superbă, mobilizatoare şi care să servească drept imbold generaţiilor următoare. Că avea sau nu un raport oarecare cu realitatea, asta s-a dovedit deosebit de puţin sau chiar total neimportant … Militarii şi politicienii au adorat procedeul şi l-au dezvoltat continuu. Să luăm exemple din zona “fotografiilor-documente” care au marcat istoria şi care, mai târziu, s-au dovedit a fi nişte făcături destul de ordinare, dar având un impact colosal, fiind preluate timp de generaţii în manuale şcolare, texte de propagandă, manuale sau articole istorice elaborate la comandă politică, imprimându-se în mentalul colectiv care le-a asimiat victoriei Binelui asupra Răului. Pe fond, Binele chiar învinsese, dar, şi-au spus militarii şi politicienii, ne trebuie documentul prin care să dovedim asta pentru posteritate, întărind moralul trupelor prezente şi viitoare” (Cristian Unteanu).

Colaj articole presă semnate Cristian Unteanu pe blogul său, naţionalro, Dani Dancea etc