Regina Elisabeta a fost soţia regelui Carol I. Numele complet a fost Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916 /S.N. 2 martie, Curtea de Argeș, Regatul României, dar a purtat şi pseudonimul literar Carmen Sylva (lat. „cântecul pădurii”).

Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relația cu Veronica Micle.

Prin intermediul lui Mite Kremnitz, Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu și care conținea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu și publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleș doamnele de curte și regina însăși au învățat deja poeziile sale pe de rost! Iubitoare și creatoare de artă și literatură, era o bună cunoscătoare și interpretă de muzică – canto, pian, orgă; avea în același timp și calități de pictor. Excelentă amfitrioană, femeie rafinată și cultă, Elisabeta creează un salon pentru oamenii de cultură în care se găsesc, printre alții, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, Titu Maiorescu.

Îi admira atât pe Mihai Eminescu, considerându-l un mare poet romantic, cât și pe George Enescu. Pe acesta l-a ajutat în drumul devenirii sale de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleș a unei săli de concerte special concepută pentru el și prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati. În 1909, Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară etc.

După cum scrie Denis Grigorescu într-un articol apărut pe 28 decembrie 2019, pe adevarulro, la manastirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie scrisă cu litere de aur şi pictată integral de către prima regină a României, Elisabeta.

După cum specifica Carmen Tănăsoiu de la Muzeul Naţional de Artă al României într-un studiu ”mănăstirea Curtea de Argeş, cel mai important monument de arhitectură şi artă al Ţării Româneşti, a fost restaurată în anii 1875-1886, sub conducerea arhitectului francez André Lecomte du Noüy. În urma lucrărilor de restaurare, aceasta a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment atât de important şi continuând, împreună cu soţul ei, regele Carol I, tradiţia de ctitorire şi donaţie a domnitorilor români, regina Elisabeta a dăruit mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie de dimensiuni mari, somptuos şi foarte bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăşi”.

„Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio – scria George Bengescu în cartea „Din viaţa Majestăţii sale Elisabeta, Regina României”, publicată în 1906 la Editura Socec&Co. Fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unice în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor“.

Pe pagina verso a filei de titlu – aşa cum se precizează şi în Albumul omagial al mănăstirii – regina Elisabeta a pictat 11 portrete ale celor dispăruţi care i-au fost dragi, rude şi prieteni. În toate cele trei portrete de îngeri din medalioanele de sus este mica prinţesă Maria, unica fiică a reginei, în amintirea căreia a fost donată Evanghelia.

Despre Evanghelie, Regina Elisabeta, într-o scrisoare trimisă pe 20 noiembrie 1886 prinţesei Elena Bibescu, afirma următoarele: „Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s’a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să’l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. Episcopul a făcut un lucru nefăcut, poate, niciodată până atunci. Altarul fusese sfinţit şi noi, celelalte femei, îl părăsisem când m’a chemat, m’a pus să sărut Evanghelia şi altarul, binecuvântându-mă în acest timp. Am înţeles şi am înălţat o rugă lui Dumnezeu. A auzit-o oare? Am să-ţi trimit toată descrierea. Va apărea odată cu heliogravurile. Mi-am îndoit credinţa de când m-am întors şi (André) Lecomte (du Nouÿ) care e aici de mai multe zile îmi dă cele mai bune poveţe. Mi-a spus în ziua aceea mai multe lucruri plăcute, rămânând perfect calm, modestia întruchipată, cu ochii lui trişti, mari şi părul albit. I-am spus: „Din fericire, nu aveţi soarta lui Manole!” Mi-a răspuns: „Nu, eu n-am zidit singur!”. Vorbesc mult cu el despre drama lui Manole, care ar putea deveni minunată, dacă aş avea curajul să încep. Subiectul mă obsedează. Mă gândesc la el zi şi noapte. Doamne, dacă aş avea trei mâini drepte şi poate un mic creier de schimb…”.

SURSA: articol semnat Denis Grigorescu, apărut 28 decembrie 2019, pe adevarulro ; wikipedia etc