BLESTEMUL LUI

JACQUES DE MOLAY

Jacques de Molay a fost cel de al 23-lea și ultimul mare Maestru al Cavalerilor Templieri, care a condus Ordinul din 20 aprilie 1292 până în 1307.

Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, Regele Filip al IV-lea al Franței, înglodat în datorii după ce a împrumutat bani de la Templieri, l-a arestat pe Molay și pe mulți alți Templieri, în anul 1307 și i-a torturat pentru a face mărturisiri false. Jacques de Molay, asemenea Sfântului Petru, a recunoscut acuzaţiile de trei ori, apoi, în căinţă, le-a retractat de 3 ori. După ce Molay și-a retractat mărturisirea lui, Regele Filip al IV-lea l-a ars pe o schelă pe o insulă pe râul Sena în fața Notre Dame de Paris în martie 1314

La 18 martie 1314, Parisul a asistat la o macabră ceremonie: arderea pe rug a lui Jacques de Molay, împreună cu un companion al său. Execuţia a avut loc pe Insula Iudeilor, iar acest lucru, în limbaj simbolic, spune multe. Regele Filip urmărea glacial sinistra execuţie de la fereastra palatului regal. Cronicari ai vremurilor relatează: „Atunci Marele Maestru s-a despuiat fără şovăire… A rămas pe drum gol goluţ dând de înţeles că veşmintele Ordinului nu trebuiau date focului, ele fiind fără pată şi fără nici o vină.”

Un alt martor ocular relatează că Jacques de Molay, urcând pe rug, a făcut o profeţie care şi la ora actuală este neegalată: „Clement, şi tu, Filip, trădători ai credinţei jurate, vă poftesc pe amândoi dinaintea tribunalului dumnezeiesc! Pe tine, Clement, la patruzeci de zile, şi pe tine Filip, înainte de a se încheia anul”.

O altă sursă consemnează :
– Papă Clément… şi tu, cavaler Guillaume de Nogaret… şi tu, rege Filip… mai înainte de un an, vă chem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu ca să vă primiţi pedeapsa cuvenită! Fiţi blestemaţi! Blestemaţi! Blestemaţi cu toată seminţia voastră până la al treisprezecelea neam!…

Patruzeci de zile mai târziu, Papa Clement murea în chinuri, bolnav de rinichi fiind, iar la 29 noiembrie în acelaşi an, Filip murea la o vânătoare, rănit de colţii unui mistreţ.

Istoria consemnează că treisprezece generaţii ale celor blestemaţi au murit tineri în condiţii suspecte…

ps – Pentru a evita confuzii nedorite, vreau să menţionez că am o colecţie apreciabilă de conspecte ale unor cărţi, articole, subiecte etc pe care le-am făcut de-a lungul timpului pentru propria mea informare. M-am gândit că unele dintre ele merită postate. Poate interesează pe cineva. Precizez că dacă postez un conspect nu înseamnă implicit că mă identific cu opinia autorului ori că sunt apologetul vreunui autor sau al vreunui subiect; rolul unui conspect este pur şi simplu de informare.

Conspectele sunt de două feluri: 1 – epice şi 2 – transversale. conspectele epice urmează firul gândirii unui autor sau al unei cărţi; conspectele transversale urmează firul gândirii celui ce face conspectul, în cazul de faţă urmează firul gândirii mele; cu alte cuvinte preiau din cărţi doar acele idei care mă interesează sau care mi se par relavante- CG