MAGII DE LA RĂSĂRIT,CARE AU FOST PATRU:MELCHIOR, BALTAZAR, GASPAR ȘI ARTABAN
„Iar dacă S-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Acestea sunt versetele cu care începe Capitolul al II-lea a Evangheliei după Matei.
Magilor nu li se pomeneşte numele, nici că ar fi trei sau mai mulţi, ci numai că au venit din Răsărit şi că I-au adus Pruncului Iisus trei daruri simbolice: aur – simbolul regalităţii, smirnă – simbol al sacrificiului -, şi tămâie – simbol al spiritualităţii.
O istorie din secolul al VI-lea spune că aceste daruri au fost lăsate de către Adam pe un munte din Persia, pentru a fi aduse lui Mesia când va veni pe Pământ. Secole la rând preoţii s-au tot rugat pentru a află un semn care să le indice că Mesia a venit. Şi, iată, înainte de Naşterea Domnului, apare pe cer o stea strălucitoare, pe care au văzut-o magii şi, călăuziţi de ea, au ajuns la Bethleem, unde se născuse Iisus.
În tradiția românească cei trei magi sunt numiți „craii de la răsărit” și sunt în număr de trei: Melchior, Baltazar și Gaspar. Numărul magilor precum și rangul lor nu este menționat în Biblie, dar pentru faptul că au adus pruncului Iisus trei daruri: aur, smirnă și tămâie, în cultura populară s-a dedus că ar fi fost trei. Țara aflată la răsărit de unde vin acești magi sau împărați ar putea fi Babilonul, Persia sau Arabia.
Scriitorul Adrian Ioan Popovici crede că Magii au fost originari din Petra, oraşul nabateenilor care îşi aveau capitală în depresiunea tectonică Ghor, de pe teritoriul de astăzi al Iordaniei. Nabateenii cunoşteau artă scrisului, iar apogeul civilizaţiei lor a fost atins pe vremea întrupării Mântuitorului Hristos. Ipoteză să porneşte de la unul din darurile aduse Pruncului Iisus, tămâia, mirodenie asupra căreia nabateenii aveau monopol, pe drumul ei din colţul sudic al Arabiei (azi, Yemen) spre Ierusalim şi spre alte colţuri ale lumii antice cunoscute. La Naşterea lui Iisus Hristos, regele nabateenilor era Arethas al IV-lea Philopatris (9 i.Hr.-40.d Hr.), un protector al minţilor răsărite şi luminate.
Tradiţia răsăriteana vorbeşte despre 12 Magi care ar fi venit la Pruncul Iisus, în timp ce o prima pictură creştină de la Romă înfăţişează doar doi, iar altă pictură patru.
O altă tradiţie vorbeşte de cel de-a patrulea mag, Artaban. Acesta nu ar fi ajuns la punctul de întâlnire cu ceilalţi, din cauza schiopătarii cămilei sale. El voia să-I ducă Pruncului trei pietre preţioase. Întreagă să călătorie ar fi durat 30 de ani, ajungând de fiecare data într-un loc după ce Iisus a plecat de acolo. În tot acest timp, Artaban a împărţit cele trei pietre: una pentru salvarea unui copil din Bethleem, altă unui bătrân mort de foame, iar cu ultima ar fi răscumpărat o tânără evreică. L-a găsit, în sfârşit, pe Hristos când Acesta era răstignit pe cruce. Ruşinat că nu mai avea ce să-I dăruiască, a fost mângâiat de Mântuitorul, Care i-a mulţumit pentru darurile aduse prin intermediul aproapelui.
Un caledar medieval al sfinţilor tipărit la Koln scrie că Magii s-ar fi reîntâlnit la Sewa (Sebaste, în Armenia) în anul 54, pentru a sărbători Crăciunul. În acest calendar se mai spune că Melchior a murit la 1 ianuarie, în vârstă de 116 ani, Balthazar, la 6 ianuarie, în vârstă de 112 ani, şi Kaspar, la 11 ianuarie, la 109 ani. Conform tradiţiei, osemintele lor se află la Koln din 1164.
Se crede că Cei Trei Magi au murit în Persia, iar rămăşiţele lor au fost aduse la Constantinopol de împărăteasa Elena, la începutul secolul al IV-lea. De acolo au ajuns la Milano, iar apoi la Koln. (COLAJ CG)
