Atât de evoluate sunt manifestările artistice în piatră (sculpturi, basoreliefuri, semne, simboluri ş.a.), încât pe bună dreptate unii arheologi se întrebau metaforic dacă celebrele descoperiri de până acum de la Qatal Hoyuk reprezintă o periferie sau un centru. Lucrate la început în piatră, iar mai apoi în lut, sanctuarele sau părţi ale lor, altarele, elementele de cult sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, fără a ne adânci în negura vremurilor paleolitice, când sunt pomenite primele sanctuare cu cunoscutele lor picturi din civilizaţia franco-cantabrică.
Coloane duble, monumentale, din piatră, în centrul sanctuarului, apar încă de la Gobekli Tepe, decorate cu basoreliefurile animalelor vânate, aşa încât nu trebuie să ne mirăm când la Gura Baciului în centrul staţiu¬nii apăreau două gropi, foarte probabil de la coloanele sau arborii lumii.
Studiul sanctuarelelor din Semiluna Roditoare din vor schimba radical opiniile noastre privind naologia, dar şi despre arta monumentală din Europa şi Orientul Apropiat. Lepenski Vir este o reflecţie a acestor manifestări şi nu mai reprezintă un fenomen stra¬niu, ci este o parte a unei lumi mai mari.

În sanctuare s-au păstrat statui monumentale (Nevali Qori), coloane monumentale (Gobekli Tepe) sau instalaţii (vetre, altare, intrări: ‘Ain Ghazal). Ceea ce se petrece în sanctuarele din sud-estul Europei în Neolitic şi Epoca Cuprului se leagă de o mitologie care circula o dată cu civilizaţiile. Numerologia sacră apare încă din zorii civilizaţiei paleolitice la Cosăuţi, Mitoc şi altele.

Din Mezoliticul european sunt sanctuare sau altare cu statui monumentale (Lepenski Vir: altare, mese, statui) sau Neoliticul tim¬puriu (Qatal Huyuk; Achilleion, Madari, Gura Baciului, ş.a.) dar şi din Neoliticul dezvoltat (Vinca, Parţa), dar mai ales din cel târziu (Kormadin, Uivar, Gomolava, Predionica, Vesto-Magor, Hodmezovasarhely, Vrbianska Cuka) şi din Epoca Cuprului (Gumelniţa: Tangâru, Căscioarele, Dolnoslav, Topolniţa), fără a vorbi de zecile de sanctuare (Sabatinovka, Truşeşti, Târgu Frumos, Isaiia, Buznea, ş.a.), machetele de sanctuare din cultura Cucuteni, altarele şi depunerile votive, extrem de numeroase în această ultimă civilizaţie (Ghelăeşti, Poduri, Isaiia, Scânteia, ş.a.), ce atestă o liturgică preistorică. Uneori, numărul mare de sanctuare în unele staţiuni ne determină să ne gândim la existenţa unor „oraşe/târguri sfinte”, cum sunt cele de la Qatal Hoyuk, Lepenski Vir, Truşeşti sau Parţa, unde numărul mare de sanctuare, în comparaţie cu alte staţiuni, permit sau presupun asemenea interpretări.

Sanctuarele culturii Precucuteni – Cucuteni, dar mai ales altarele arată existenţa unor practici religioase, cu mult mai puţin magice decât se afirmă de obicei. Este vorba deci de un început de rit liturgic.
Să luăm de pildă machetele de la Popudnia care vorbesc clar de râşnitul cultic, râşniţa sau cele 6/7 râşniţe şi ritualurile legate de ele, ritual întâlnit în numeroase sanctuare comunitare (Sabatinovka, Parţa), sanctuare sau altare casnice (Balta Sărată, Larissa: ritualuri de fundare şi de abandonare).
În sanctuarele de la Sabatinovka, Truşeşti, Isaiia apare cuptorul şi arderea rituală, tronul, banca, casetele de cereale şi numărul de râşniţe sau idoli, toate sunt elemente ce se regăsesc în machetele de sanctuare din Cucuteni, dar şi din Neoliticul timpuriu până în cel târziu balcanic (Anzabegovo, verbi- anska Cuka, Madari, Ovcarovo, Sitagroy ş.a.).

Ar mai exista o problemă legată de „scrierea” şi simbolistica religioasă sau numerologia sacră cu numeroasele tăbliţe (Perieni, Glăvăneşti, Tărtăria, Orăştie, Turdaş, Phafos, Karanovo, Lozna ş.a.). Şi în această privinţă, descoperirile din Moldova încep încă din Neoliticul timpuriu (tabliţele de la Perieni şi Glăvăneşti), continuând până în Epoca Cuprului.

SURSA> Gheorghe Lazarovici, Magda Lazarovici – Sanctuarele culturii Precucuteni – Cucuteni 1 APĂRUTĂÎN ANGVSTIA, 12, 2008, Arheologie, pag. 9-40