CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI
VAS GOL ŞI CURAT
În legătură cu evenimentele din satul Cruci şi cu integrarea acestora într-un sistem coerent de semnificaţii, trebuie, de asemenea, cercetat şi un alt element atipic: de ce a fost ales pentru a primi viziuni păstorul Radu Ciobanu şi nu, de exemplu, boierul Andrei Bălăcescu care avea suficiente mijloace materiale pentru a duce la îndeplinire porunca de a ridica o biserică pe moşia sa ?
Sau, în aceeaşi ordine de idei, se poate pune întrebarea, destul de îndreptăţită, de ce la Nămăieşti au fost aleşi trei ciobani pentru a descoperi icoana Maicii Domnului şi nu, de exemplu, boierul din cea mai apropiată aşezare. Evident, un răspuns cât de cât competent la o astfel de întrebare nu poate fi cuprins doar în câteva rânduri. Se poate remarca totuşi faptul că personalităţile desemnate anterior că au avut vedenii sau viziuni erau de-o simplitate aproape dezarmantă, că se aflau – spus în limbaj modern – într-un stadiu prealfabetic, că erau curate sufleteşte şi că aveau inima curată. Stadiul prealfabetic nu înseamnă în nici un fel incultură, insuficienţă mintală sau prostie, aşa cum s-ar putea crede prin prisma concepţiei materialiste, ci implică starea de „vas gol şi curat”. Într-un vas gol şi curat se poate turna un conţinut psihoinformaţional şi spiritual (duhovnicesc) elevat, concretizat în viziuni sau revelaţii, fără a fi deformat de opinii personale. Un vas deja plin cu un conţinut vechi este greu de umplut cu un conţinut nou. Trebuie mai întâi golit de conţinutul vechi, trebuie spălat bine şi abia apoi umplut cu un conţinut nou.
Acesta este motivul pentru care, în procesul de elevare spirituală (duhovnicească) se pune un accent deosebit pe simplitate şi pe păstrarea inimii curate, stare spirituală care cu greu poate fi menţinută în condiţiile civilizaţiei urbane actuale. Dezvoltările tehnologizate ale acestui veac sunt, după cum se afirmă astăzi din ce în ce mai des, piedici serioase în procesul de autoîmbunătăţire şi de elevare spirituală (duhovnicească), proces ce permite, ca o etapă necesară, şi conectarea la aspectele invizibile ale lumii, prin viziuni sau vedenii. Doar persoanele care se desprind, într-un fel sau altul, de mediul toxic al aglomerărilor urbane, pot accede la menţinerea, pentru o perioadă mai lungă ori mai scurtă, a unei astfel de stări. Dacă nu ar fi aşa, monahii n-ar mai avea nevoie să se retragă în mănăstiri, adică în locuri speciale, situate departe de tumultul cotidian, ci şi-ar vedea liniştiţi acasă de activitatea de autoîmbunătăţire.
Mai trebuie remarcat faptul că activitatea principală a majorităţii personalităţilor care au fost deja citate, în frunte cu Radu Ciobanu, a fost păstoritul, fapt ce necesită, de asemenea, o scurtă tălmăcire. Se ştie că păstoritul şi practicarea agriculturii sunt cele două ocupaţii sacre acceptate de Dumnezeu („bineplăcute” lui Dumnezeu), menţionate încă din Geneza, primul capitol al Vechiului Testament. Să ne amintim doar faptul că mulţi dintre profeţii Vechiului Testament au fost fie păstori, fie agricultori. Nu întâmplător, Dumnezeu încredinţează tainele Sale unor astfel de oameni.
Pe de altă parte, este evident faptul că păstoritul şi practicarea agriculturii menţin oamenii într-o stare existenţială, mentală şi spirituală apropiată atât de natură – natura ca expresie a manifestării lui Dumnezeu -, cât şi de aspectele transcedentale ale cosmosului. Într-un cuvânt, de Dumnezeu. Celelalte ocupaţii practicate astăzi de oameni – ocupaţii create, într-un fel sau altul, în contextul triumfului industrializării – îi depărtează pe aceştia de acea stare existenţială, mentală şi spirituală ce permite conectarea la cele eterne. De aceea, oamenii din marile aglomerări urbane sunt atât de rupţi de natură şi de Dumnezeu.
Încă din secolul al şaselea, misticul creştin Dionisie Areopagitul a prezentat mecanismul de funcţionare al unor astfel de fenomene, recunoscând atât faptul că teofaniile nu sunt atât de rare precum s-ar crede, cât şi rolul important al îngerilor în producerea acestora. Iată ce spune Dionisie Areopagitul cu privire la aceste aspecte: „…sfinţii au avut teofanii (viziuni ale divinităţii) prin mijlocirea viziunilor sacre, ce sunt asemenea intuiţiilor… ”. Şi, mai departe, acelaşi autor completează scriind: „Strămoşii noştri au fost iniţiaţi în aceste viziuni divine prin mijlocirea puterilor cereşti” (op.cit: Ierarhia cerească şi ierarhia bisericească pag. 39”) – adică a fiinţelor îngereşti.
Iată, într-un ultim pasaj citat din lucrarea Ierarhia cerească şi ierarhia bisericească, cum Dionisie Areopagitul conferă importanţă decisivă curăţeniei spirituale a păstorilor, singura care poate să-i facă apţi a primi viziuni. ”Aşa prea-divinul acela Gavriil a iniţiat pe preotul Zaharia şi i-a dezvăluit cum copilul ce se va naşte dintr-însul prin harul divin… iar pe (Presfânta Fecioară) Maria, că în ea se va săvârşi acel mister divin al negrăitei întrupări… Alt înger a adus vestea cea bună păstorilor ce erau purificaţi printr-o viaţă retrasă şi liniştită, departe de cei mulţi… ”(op.cit: pag. 40”)
Şi nu numai că Arhanghelul Gabriel a adus vestea cea bună multor păstori din timpuri şi spaţii diferite, dar le-a şi dat minte să o priceapă, aşa cum a fost descris în Cartea lui Daniel, în care porunca divină către Arhanghelul Gabriel suna astfel: „Lasă-l să priceapă viziunea”. (op.cit: pag. 51)
