ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI
ENCLAVELE ZEILOR DIN VĂZDUH
Un alt element de mare importanţă pentru înţelegerea istoriei umanităţii este că zeii au avut posibilitatea de a-şi crea enclave personale la nivelul palierului cuantic infraeteric – în „văzduh”. Enclavele personale infraeterice ale zeilor erau şi sunt un fel de paradisuri eterizate. O enclavă personală a unui zeu era compusă dintr-o materie eterizată ce uneori devenea vizibilă oamenilor întrupaţi ca un fel de nor translucid situat la cel puţin cincizeci de metri deasupra solului.
În enclavă existau construcţii de forma unor temple, precum şi elemente de mediu (copaci, arbuşti etc) – care, evident, erau alcătuite din aceeaşi materie eterizată; mai mult decât atât, în enclavă forfoteau oameni. Cea mai impunătoare construcţie din enclavă era reşedinţa oficială a zeului principal, care se manifesta sub forma unei fantome; tot astfel se manifestau oamenii ce populau acea enclavă. Deşi erau tridimensionale, enclavele erau plate. Enclavele erau asemănătoare palierelor cuantice ale cosmosului spiritual, dar nu trebuie confundate cu acestea; de fapt, enclavele erau paliere cuantice formatate de zei în interiorul palierului cuantic material.
Palierul cuantic material este format din două regiuni: o regiune pur materială, adică mineralizată, perceptibilă prin intermediul organelor de simţ ale oamenilor întrupaţi şi o regiune formată dintr-o altfel de materie – dintr-o materie eterizată, denumită „văzduh” în vechile scrieri, care este invizibilă. Regiunea formată din materia eterizată este formată la rândul ei din mai multe paliere cuantice. Aceste paliere sau mai degrabă subpaliere cuantice nu au fost create de către Dumnezeu, precum palierul eteric sau astral de exemplu, ci de către zei, prin propriile lor puteri.
În acest context, trebuie făcută o diferenţiere foarte clară între palierele cuantice create de către Dumnezeu şi palierele cuantice create de către zei în interiorul palierului material. Într-un fel, palierele cuantice ale zeilor din văzduh, enclavele lor paradisiace, copiază palierele cuantice create de către Dumnezeu, dar sunt imperfecte. Palierele cuantice ale zeilor pot fi denumite in extremis „astraluri” ale zeilor, deşi denumirea de „astral” aplicată enclavelor aflate în văzduh este destul de improprie. Adevăratul palier astral – astralul lui Dumnezeu – este situat dincolo de văzduh, fiind locuit doar de oameni ai cerului – mai exact spsus, de duhurile oamenilor cerului. Astralul lui Dumnezeu este format la rândul său din şapte subpaliere cuantice, în funcţie de calitatea duhurilor oamenilor cerului ce-l populează. În schimb, enclavele zeilor sunt locuite doar zeul respectiv şi de progeniturile sale; fiecare zeu are propriul său astral, propriul său palier cuantic, locuit doar de progeniturile sale. Progeniturile altui zeu nu pot pătrunde în astralul personal al zeului respectiv.
Practic orice om al cerului întrupat are capacitatea spirituală, acordată direct de către Dumnezeu, de a-şi construit propriul său palier cuantic, dar prin actul întrupării a renunţat de bună voie să folosească abuziv această putere. Oamenii cerului au fost creaţi de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, astfel că au primit multe şi alese daruri de la Dumnezeu, daruri ce se manifestă ca puteri spirituale. De altfel, tocmai aceste puteri spirituale au constituit motivul căderii oamenilor: oamenii le-au folosit în scopuri egoiste şi mai ales distructive (aşa cum au făcut zeii). Întruparea în lumea materială are tocmai rolul de bloca manifestarea acestor puteri spirituale până când oamenii cerului nu vor acumula suficientă moralitate pentru a le folosi în mod corespunzător, potrivt legilor cosmosului instituite de către Dumnezeu.
Regiunile sau enclavele zeilor din văzduh au fost denumite „ceruri” în vechile mituri: cerul lui Ra sau al lui Osiris la vechii egipteni, Olimpul lui Zeus, Împărăţia lui Hades sau Câmpiile Elizee la vechii greci, cerul lui Anu sau En-lil la sumerieni, cerul lui Brahma sau al lui Shiva (Brahma-loka sau Shiva-loka) la vechii indieni etc. Trebuie repetat că aceste regiuni transfizice nu au nimic în comun cu palierul cuantic eteric sau cu cel astral, după cum nu au nimic în comun cu palierele cuantice create de către Dumnezeu. Ele au fost create în palierul cuantic infraeteric de către zei, prin propriile lor puteri fiinţiale.
Scrierile antice descriu multe evenimente destul de greu digerabile în ziua de astăzi, pe care unii comentatori care se autoproclamă raţionalişti (nu-i aşa !) le interpretează ca fiind “creaţii mitopoetice” şi fantezii. În aceste scrieri antice sunt descrise războaiele zeilor împotriva duşmanilor pe care i-au avut, duşmani care sunt caracterizaţi în cele mai odioase ipostaze. Fireşte că textele respective au fost scrise de preoţii templelor patronate chiar de aceşti zei, astfel că adevărul a fost deformat, dar trebuie specificat într-un mod cât se poate de limpede că zeii chiar au existat, nefiind creaţii mitopoetice sau fantezii; la fel şi războaiele dintre zei şi oameni. Scrierile antice trebuie înţelese ad litteram, într-un mod cât se poate de concret, fără interpretări metaforice sau simbolistice autointitulate drept “raţionaliste”.
Cât priveşte mult clamata naivitate sau ignoranţă a oamenilor din vechime – despre care comentatorii moderni afirmă că deseori confundau strălucirea razelor soarelui cu vreo făptură “supranaturală” – se poate spune că este o gogoriţă. Teoriile moderne care proclamă presupusa “naivitate” a umanităţii aflată la începuturile “evoluţiei” – umanitate aflată eventual în stadiul “comunei primitive” – sunt, în cel mai bun caz, glume care, dacă n-ar fi nocive, ar părea infantile. Mulţi dintre oamenii acelui trecut “neguros” şi primitiv erau mai bine informaţi şi mai buni cunoscători ale tainelor lumii invizibile şi ale aspectelor spirituale decât sunt oamenii din ziua de astăzi.
Privite din această perspectivă, se poate deduce că majoritatea concluziilor istoriografiei moderne cu privire la ceea ce s-a petrecut în trecutul umanităţii.
