CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI

 SEMNIFICAŢIA

De-a lungul timpului, în biserica din satul Cruci s-au produs multe şi însemnate evenimente excepţionale, unele dintre ele intrând în categoria minunilor. Aceste evenimente excepţionale trebuie, într-un fel sau altul, evidenţiate şi, mai ales, tălmăcite – adică interpretate.

Cu privire la acest subiect, avea perfectă dreptate cercetătorul român Mircea Eliade când atrăgea atenţia asupra „opacităţii” majorităţii documentelor spirituale. „Orice document, chiar contemporan, este spiritual opac atâta vreme cât nu reuşim să-l descifrăm, integrându-l într-un sistem de semnificaţii”, afirma Mircea Eliade în una din cărţile sale principale, “Tratat de istoria religiilor.” (3)

Şi în cazul evenimentelor excepţionale petrecute la biserica din satul Cruci se poate vorbi despre o „opacitate”; pentru a le înţelege cât de cât, chiar şi incomplet, semnificaţia, evenimentele excepţionale trebuie tălmăcite, adică integrate într-un “sistem de semnificaţii” coerent.

Este cât se poate de evident că, în cazul evenimentelor petrecute la biserica din satul Cruci, o astfel de tălmăcire, interpretare sau integrare într-un sistem coerent de semnificaţii nu poate să fie decât limitată; sursa acestei limitări este, pe de-o parte, sărăcia informaţiilor ce au parvenit până în zilele noastre, iar pe de altă parte, nivelul scăzut al cunoştinţelor actuale cu privire la cauza reală a producerii unor astfel de evenimente.

Trebuie evidenţiat, înainte de toate, faptul că evenimentele excepţionale s-au produs atât în perioada iniţială a cioplirii crucilor şi a construirii bisericii, cât şi după aceea, mult mai aproape de timpurile noastre. Evenimentele excepţionale iniţiale s-au produs pe durata vieţii ctitorului, Radu Ciobanu, iar cele ulterioare au constat în tămăduiri ale pelerinilor ce au trecut pragul bisericii şi s-au rugat cu adâncă evlavie şi credinţă în faţa crucilor, ori s-au spălat cu apa izvorului tămăduitor ce izvora din altar.

Primul şi cel mai important eveniment excepţional a fost, fără nici o îndoială, vedenia sau, mult mai probabil, vedeniile păstorului Radu Ciobanu. Recapitulând desfăşurarea evenimentelor, aşa cum apar în descrierile celor două surse credibile pe care le avem la dispoziţie şi anume articolul scris de protoiereul P. Drăghici în anul 1921 şi pisania ataşată procesului verbal realizat de comisia Mitropoliei Olteniei, care a cercetat biserica din satul Cruci în anul 1969, constatăm că sursele nu se contrazic, ci se completează, deşi punctează evenimente diferite.

Aşa cum afirma protoiereul P. Drăghici, totul a început atunci când păstorul Radu Ciobanu a poposit cu turma în locul în care, ulterior, avea să fie construită biserica. Ostenit, păstorul a adormit la liziera unei păduri şi avut un vis, în care i s-a poruncit să construiască o biserică; deşteptându-se, Radu Ciobanu s-a speriat de conţinutul acestui vis, şi-a luat turma şi a plecat acasă, la Arceşti, în judeţul Olt. După trei ani, poposind cu turma în aceleaşi locuri, păstorul a avut de data aceasta o vedenie, în care un înger i-a poruncit să construiască biserica. De fapt, aşa cum se poate remarca, îngerul i-a repetat păstorului porunca pe care acesta o primise în vis, cu trei ani în urmă, de a construi o biserică.

Dacă cioplirea crucilor şi debutul construirii bisericii sunt datate 1753, înseamnă că visul s-a produs cu trei ani mai înainte, adică undeva prin anul 1750.

Informaţiile privind visul şi vedenia avute de păstorul Radu la un interval de trei ani apar doar în articolul protoiereului P. Drăghici. O astfel de informaţie nu putea fi preluată de către protoiereul P. Drăghici decât de la oamenii locului şi de la preoţii bisericii care trăiau în perioada în care acesta s-a documentat pentru scrierea articolului. Aşadar, deşi informaţiiile privind visul şi vedenia apar doar în articolul protoiereului P. Drăghici, în contextul dat de derularea evenimentelor, sunt pe deplin veridice.

Nimic nou sub soare. Mulţi alţi ctitori au primit porunca de construi a o biserică prin intermediul unui vis sau printr-o vedenie. Un caz relativ similar, dar mult mai mediatizat, s-a produs acum trei secole (deci într-o perioadă apropiată de cea în care a trăit păstorul Radu Ciobanu), în localitatea Nămăieşti, lângă Câmpulung Muscel.

Aşadar, poate fi frapantă similitudinea dintre evenimentele în care a fost implicat păstorul Radu Ciobanu la Cruci şi evenimentele în care, fără voia lor, au fost implicaţi cei trei ciobani de la Nămăieşti. În primul rând, trebuie remarcat faptul că toţi au fost ciobani, oameni simpli, fără învăţătură de carte; nu au fost notabilităţi ale vremii, domnitori, postelnici, boieri… parlamentari.

Un alt punct comun este că, la început, toţi au primit informaţii de natură spirituală în vis, fiind informaţi de îngeri cu privire la aspectele pe care trebuia să le rezolve. De asemenea, un punct comun este şi faptul că, după ce au primit porunca, s-au speriat şi au plecat cât au putut de repede din acel loc. Mai mult decât atât: datorită neîncrederii lor, a doua oară au primit îndemnul de a continua ceea ce li s-a spus nu de la îngeri, ci direct de la Maica Domnului. Diferenţa, poate doar aparentă, dintre cele două cazuri este una singură: ciobanii de la Nămăieşti trebuiau să descopere ceva ce exista şi fusese cândva ascuns, adică o icoană străveche, iar Radu Ciobanu trebuia să construiască ceva nou, şi anume o biserică; asta în condiţiile în care, în satul Cruci, după informaţiile existente în prezent, nu mai existase un artefact ce trebuia reconstruit. Şi doar săpăturile arheologice mai pot confirma sau infirma dacă a existat, înaintea anului 1753, vreun artefact religios ori de altă natură, în acele locuri.

Pisania confirmă afirmaţiile protoiereului P. Drăghici şi anume faptul că păstorul Radu Ciobanu este ctitorul de drept al bisericii, dar vorbeşte direct despre vedenie. Conţinutul pisaniei este laconic: „…această Sfântă Biserică s-au arătatu în vedenie lui Radu Ciobanu care au însemnat-o cu cruci.” (1)

Raportul comisiei Mitropoliei Olteniei reunite în anul 1969 mai aduce o completare extrem de valoroasă, semn că problema este mult mai complicată, iar vedenia păstorului Radu Ciobanu a fost mult mai amplă. Membrii comisiei specifică faptul că „ctitorul s-a hotărât să clădească biserica în urma unei vedenii, vedenie care este pictată sus în tinda bisericii”, vedenie care o înfăţişează pe „Maica Domnului, chipul Mântuitorului şi doi îngeri într-un stejar.” (1)

Din păcate, fresca ce reproduce această vedenie nu mai este vizibilă în ziua de astăzi, fiind parţial deteriorată, parţial acoperită cu var.

Aşadar, ctitorul de la Cruci a fost anunţat într-o primă fază, în vis, despre ceea ce trebuia să facă, s-a speriat şi a fugit de acolo; apoi, după trei ani, adică probabil la următoarul popas pe acele meleaguri, a avut una sau mai multe vedenii, în care i-au apărut doi îngeri, Maica Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos.

Chiar dacă cei doi îngeri, Maica Domnului şi Iisus Hristos au fost pictaţi împeună nu înseamnă că i-au apărut simultan în vedenie păstorului. Este foarte posibil să-i fi apărut succesiv – în vedenii succesive. Mai întâi îngerii, apoi Maica Domnului şi, în cele din urmă, însuşi Iisus Hristos. Fresca a sintetizat doar, într-o singură imagine, evenimente desfăşurate succesiv, într-o perioadă variabilă de timp.