CRUCILE DE PE DEALUL AMARADIEI
BISERICA
Din fericire, actualmente, în comuna Goieşti încă mai există câteva persoane capabile să ofere vizitatorilor ocazionali informaţii cu privire la biserica din satul Cruci.
Cea mai competentă persoană care poate oferi vizitatorilor ocazionali informaţii valoroase cu privire la biserica din satul Cruci este chiar preotul comunei Goieşti, Dumitru Staicu. Preotul Dumitru Staicu merge, ori de câte ori are ocazia, la biserica din fostul sat Cruci. Mai mult decât atât, în fiecare an, în ziua în care poporul ortodox prăznuieşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos, preotul Dumitru Staicu ţine o slujbă în faţa bisericii din fostul sat Cruci, pe un altar realizat ad-hoc, din cărămizi puse una peste alta.
Altă persoană care poate oferi informaţii cu privire la biserica din satul Cruci este Nicolae Stoe. De-a lungul ultimilor ani, Nicolae Stoe a adunat, din diferite surse, informaţii cu privire la istoria satului Goieşti şi, mai ales, a bisericii din satul Cruci. În ultimii ani, Nicolae Stoe a fost un vizitator frecvent al lăcaşului din satul Cruci. O parte dintre informaţiile folosite în această carte provin de la el (o altă parte provin de la Preotul Dumitru Staicu, care a avut amabilitatea de a pune la dispoziţia autorului acestei cărţi copia după pisania originală a bisericii din satul Cruci).
O persoană care poate oferi informaţii preţioase vizitatorilor ocazionali cu privire la biserica din satul Cruci este Constantin Oprea, profesor la Şcoala generală din Goieşti. Constantin Oprea a copilărit chiar în comuna Goieşti, satul Muiereni. Drumurile tinereţii l-au purtat o perioadă de timp pe Constantin Oprea departe de comuna natală. După ce a terminat Facultatea de matematică, Constantin Oprea a obţinut un post de profesor undeva în Moldova. După câţiva ani, s-a mutat mai aproape de casă, în oraşul Craiova. Un resort nevăzut l-a împins apoi pe Constantin Oprea să revină în comuna sa natală, Goieşti, unde a obţinut un post de profesor la Şcoala generală. Constantin Oprea nu şi-a uitat locurile natale. Acum, că s-a reîntors acasă, are răgazul că cerceteze mai îndeaproape locurile natale şi istoria lor, iar biserica din satul Cruci reprezintă punctul de pornire. Oricum, fără ajutorul şi călăuzirea sa, autorul acestei cărţi rn-ar fi ajuns niciodată la biserica din satul Cruci.
Unul dintre cei mai buni cunoscători ai acestor locuri este însă Vasile Vlăduţescu, care a locuit în copilăria sa chiar în satul Cruci; ulterior, după desfiinţarea administrativă a satului, Vasile Vlăduţescu s-a mutat în comuna Goieşti (sat Muereni). Vasile Vlăduţescu încă îşi aminteşte cu nostalgie vremurile de odinioară, când căruţe încărcate cu credincioşi veneau din toate colţurile ţării pentru a se închina şi a se ruga în faţa crucilor din interiorul bisericii. Mulţi dintre ei dormeau noaptea de dinaintea sărbătorii Înălţării Domnului în tinda bisericii de la Cruci, în speranţa că vor fi vindecaţi.
În ziua de astăzi, biserica din satul Cruci este într-o stare avansată de degradare. Edificiul este susţinut de mai multe bârne masive din lemn ce sprijină pereţii şi de un brâu din metal, ce-o înconjoară pe exterior. În interior, o bară transversală din metal împiedică pereţii să se surpe.
Evident, cine se încumetă să viziteze incinta bisericii, o face pe propria sa răspundere, atât este de degradată datorită intemperiilor ce s-au abătut asupra ei.
Biserica din satul Cruci (sau, mai exact spus, din fostul sat Cruci) este destul de spaţioasă, în formă de navă, cu două turle: turla mică se află în dreptul pronaosului, iar turla cea mare, Pantrocratorul, se află în mijlocul naosului. Datorită faptului că uşile şi ferestrele au dispărut demult, frescele ce împodobeau cândva sfântul lăcaş sunt deteriorate, iar masa Sf. Prestol, din piatră, este răsturnat.
Crucea cea mare, cu o înălţime de 5 metri, ce se află la câţiva metri de catapeteasmă, în mijlocul bisericii, este înclinată într-o parte şi se sprijină pe o bară de fier ce susţine transversal pereţii. Din păcate, crucea cea mare este supusă intemperiilor, întrucât acoperişul turlei celei mari, denumită Pantrocrator, este spart. Ploaia, ninsoarea, vântul pătrund în voie atât prin Pantocratorul spart, cât şi prin locul unde ar fi trebuit să se afle uşile, precum şi prin ferestrele sparte.
În afara crucii celei mari, în ziua de astăzi mai sunt vizibile încă patru cruci. Cele patru cruci nu au o înălţime mai mare de doi metri. Ele sunt zidite în pereţi, astfel că starea lor, în comparaţie cu a celorlalte elemente arhitectonice, este mai bună. Dintre acestea, două cruci se află zidite în stâlpii de susţinere ai pronaosului. Celelalte două cruci sunt zidite pe peretele catapeteasmei, de-o parte şi de alta a Uşilor Împărăteşti: una spre miazănoapte şi una spre miazăzi.
Un element important al bisericii din satul Cruci este, desigur, masa Sf. Prestol din altar. Din păcate, fiind din piatră masivă, cântărind multe zeci de kilograme, masa Sf. Prestol este răsturnată într-o parte şi nu poate fi clintită. Despre masa Sf. Prestol din Sfântul Altar nu există informaţii suplimentare; nu se ştie cine a construit-o şi cum a ajuns în biserica de la Cruci. În biserică se mai află un element de excepţională importanţă, despre care nu există mărturii scrise, ci doar orale: un izvor tămăduitor ce izvora cândva chiar în Sfânul Altar – mai precis în partea dreaptă a acestuia, în dreptul uşilor de la miazăzi. Acum, izvorul a secat, astfel că nu se mai vede decât o groapă de vreo treizeci de centimetri lăţime şi vreo douăzeci de centimetri adâncime. Localnicii spun că, de-a lungul timpului, mulţi oameni s-au vindecat de boli grave cu apa de la acest izvor tămăduitor.
Frescele pictate odinioară pe pereţii bisericii din satul Cruci sunt în mare parte degradate. Cu toate acestea, calitatea lor excepţională încă este evidentă.
Fără uşi, fără ferestre, sprijinită de propte masive de lemn pentru a nu se prăbuşi, înconjurată de un brâu metalic pentru a nu se destrăma, biserica din satul Cruci creează privitorului o senzaţie de dezolare adâncă.
Nu numai că este vorba despre o biserică care, ca orice lăcaş de cult creştin, este târnosită (sfinţită) şi afierosită (închinată) Atotputernicului Dumnezeu, ci şi datorită faptului că în ea s-au produs, de-a lungul timpului, multe şi însemnate minuni.
