MELCHIZEDEK,PREOT AL LUI DUMNEZEU
ŞI REGE AL SALEMULUI
“Cartea lui Adam şi Eva”, apărută în al doilea secol al erei creştine, despre care tradiţia orală afirmă că a fost scrisă sau povestită de Noe, imediat după potop, pentru ca urmaşii săi să nu uite trecutul.
“Cartea lui Adam şi Eva” afirmă că imediat după izgonirea din Eden, Adam şi Eva s-au refugiat într-o peşteră denumită “Peştera Comorilor”, care era situată pe un munte foarte înalt, relativ aproape de locaţia Edenului din care fuseseră izgoniţi. “În ziua a treia – stă scris în “Cartea lui Adam şi Eva” -, Dumnezeu a sădit grădina la răsăritul pământului, la hotarul lumii dinspre răsărit, dincolo de care, spre răsăritul soarelui, nu se găseşte nimic în afară de apă, care înconjoară toată lumea şi ajunge până la marginile cerului. Şi la miazănoapte (de grădină) este o mare (întindere) de apă, limpede şi curată la gust, cum nu este nimic altceva; aşa încât prin limpezimea ei se poate vedea în adâncurile pământului. Dar când Dumnezeu l-a alungat din grădină l-a pus pe tatăl nostru Adam să locuiască în marginea de apus a grădinii, căci în partea aceea pământul este foarte întins. Şi Dumnezeu i-a poruncit să locuiască acolo, într-o peşteră dintr-o stâncă, (denumită) Peştera Comorilor de sub grădină”.
“Cartea lui Adam şi Eva” afirmă că protopărinţii au locuit în această peşteră până la sfârşitul vieţii lor trupeşti. Acolo s-au născut Abel şi Cain; tot acolo s-a născut Seth, al treilea fiu al protopărinţilor. “Cartea lui Adam şi Eva” mai precizează că urmaşii lui Set, în frunte cu patriarhii, au locuit aproape de Peştera Comorilor, pe un munte foarte înalt. În schimb, urmaşii lui Cain au locuit la câmpie. Aceia dintre urmaşii lui Set care n-au mai respectat poruncile lui Dumnezeu au fost nevoiţi în cele din urmă să coboare la câmpie şi să se amestece cu cei din seminţia lui Cain.
“Cartea lui Adam şi Eva” afirmă că după moarte, trupul lui Adam a fost depus în Peştera Comorilor. Puţin timp înainte de potop, la porunca lui Noe, trupul lui Adam a fost luat din peşteră şi cărat pe arcă. La sfârşitul potopului, atunci când condiţiile climaterice s-au normalizat, cu aprobarea lui Noe, Melchizedek a luat trupul lui Adam din arcă (arca se afla pe muntele Ararat) l-a transportat sute de kilometri şi l-a înmormântat pe Dealul Căpăţânii, în locul care peste multe secole se va numi Ierusalim. Melchizedek fusese înştiinţat de îngeri că în acel loc va fi crucificat Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Şi aşa a fost; la crucificare, sângele lui Hristos s-a scurs pe pământ şi a spălat păcatele lui Adam, reînmormântat acolo de către Melchizedek.
Introducerea personajului Melchizedek în “Cartea lui Adam şi Eva” ar putea genera, evident, comentarii, ştiut fiind că în Vechiul Testament acesta a primit două calificative sublime: primul este cel de “preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt”, el fiind preot înainte de a se inventa instituţia preoţiei, iar al doilea este cea de „rege al Salemului“. Obiecţiile comentatorilor moderni sunt însă neîntemeiate, întrucât referitor la primaul calificativ se subânţelege din textul cărţii că Melchizedek a primit titulatura de preot direct de la Dumnezeu, iar referitor la cel de-al doilea calificativ, cel de “rege al Salemului”, etimologia este evidentă. Salemul este Ierusalimul, etimologia ebraică fiind: Sh.l.m. – Shalem – Yir Shalem – Yerushalayim, în traducere Cetatea Salemului, adică Cetatea Păcii (sh.l.m. – shalem – shalom, „pace“).
Aşadar, Melchizedek a fost simultan preot şi rege, aspect punctat şi de Apostolul Pavel în Epistola către Evrei
(Cap. 7): “1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, 2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii, 3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea. 4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război. 6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat”.
