ROHMANII DIN OSTROAVELE ALBE

TAINA OAMENILOR CERULUI

(3)

FIII ZEILOR

La un moment dat al istoriei creaţiei, datorită unor erori, oamenii cerului s-au întunecat precum îngerii căzuţi, fiind alungaţi din ceruri; dacă îngerii căzuţi au fost alungaţi în elementul denumit “văzduh”, oamenii cerului care s-au întunecat au fost alungaţi în nou constituitul pământ. Pe pământ însă, oamenii cerului (sau o parte a lor) nu s-au cuminţit prea lesne, astfel că s-au împreunat cu fiicele oamenilor pământului, care se făcuseră „tot mai frumoase şi pline de graţie”, aşa cum constata Moise în capitolul al şaselea al Genezei.

Totuşi, primii oameni ai cerului care s-au manifestat în nou constituitul pământ nu au făcut parte din categoria celor “alungaţi din ceruri”, adică a celor cu duhul întunecat, ci din categoria celor puri, care pot fi denumiţi Oameni ai Luminii sau Oameni albi, care au populat de bună voie enclave (ţinuturi) formate dintr-o materie fără păcat, unde au constituit capitale sau centre de putere. Tocmai aceşti Oameni ai Luminii sau Oameni albi au devenit începători (întemeietori) ai unor linii genealogice care apoi s-au răspândit pe suprafaţa pământului. Dacă în prima perioadă, urmaşii Începătorilor au fost “albi” precum părinţii lor, cu timpul au început să se întrupeze din ce în ce mai mulţi oameni ai cerului cu duhul întunecat. Scopul palingeneziei oamenilor cerului întunecaţi a fost şi este de a se autoîmbunătăţi – de a-şi lumina duhul pentru a se reîntoarce în patria lor, cerul, unde adastă doar Pacea lui Dumnezeu. (56)

Datorită faptului că nu toţi oamenii cerului cu duhul întunecat care s-au întrupat în lumea materială au dorit să se autoîmbunătăţească şi să se lumineze, istoria ulterioară a cunoscut multe hiatusuri şi reculuri. O lungă perioadă de timp, progeniturile Începătorilor au fost în exclusivitate oameni ai cerului, dar în cele din urmă după modelul Adam-Set, oamenii cerului au adus la viaţă noi generaţii de oameni ai pământului; aceste progenituri pot fi denumite prin expresia “fii ai oamenilor”. În afara celor două categorii, cea a oamenilor cerului şi cea a oamenilor pământului, pe eşichierul destul de complicat al răspândirii liniilor genealogice pe suprafaţa pământului, a mai apărut încă o categorie: cea a fiilor zeilor.

Aşa cum a fost menţionat, din punctul de vedere al întrupării în lumea materială, oamenii cerului pot fi clasificaţi în trei mari categorii. Prima categorie este formată din acei oameni ai cerului care şi-au păstrat puritatea originară (precum Îngerii Luminii conduşi de Arhanghelul Mihail, care nu s-au răzvrătit împotriva poruncilor lui Dumnezeu). Aceştia au fost Oamenii Luminii sau Oamenii Albi. A doua categorie a fost formată din acei oameni ai cerului, care, în urma răzvrătirii, şi-au întunecat duhurile, astfel că au fost alungaţi din ceruri; după alungarea din ceruri, oamenii din această categorie au început să se reîntrupeze în lumea materială; acesta este de fapt scopul unei întrupări în lumea materială. Oamenii cerului din această categorie au intrat astfel în ciclul reîncarnărilor, al palingeneziei (samsara); ei au fost denumiţi uneori “negri”. A treia categorie este formată din acei oameni ai cerului care au refuzat să se întrupeze în lumea materială, dar care au fost capabili să se manifeste atât la nivelul văzduhului, cât şi la nivelul lumii materiale ca nişte fantome. Cei mai puternici dintre oamenii cerului din a treia categorie au fost cei care au fost desemnaţi în antichitate sub titulatura generică de zei. (56)

În consecinţă, zeii menţionaţi în mitologiile tuturor popoarelor din antichitate au fost de fapt oameni ai cerului din cea de-a treia categorie – categoria celor capabili să se manifeste în văzduh şi în lumea materială ca nişte fantome. Totuşi, spre deosebire de fantomele din ziua de astăzi, zeii au beneficiat de capacităţi de manifestare extraordinare; printre aceste capacităţi trebuie menţionată capacitatea de a se manifesta direct în lumea materială prin materializare spontană şi, mai ales, capacitatea de a procrea în palierul fizic, adică de a avea fiii şi fiice. În lumea materială zeii au avut într-adevăr fii şi fiice; fiii şi fiicele zeilor s-au perpetuat de-a lungul timpului şi s-au răspândit de-a lungul şi de-a latul pământului, formând nenumărate linii genealogice. Abia în acest context pot fi înţelese bunăoară miturile vechilor greci şi nu numai ale lor, ci şi ale sumerienilor, egiptenilor, indienilor, perşilor etc, în care există nenumărate menţiuni cu privire la unirea sexuală dintre zei şi muritori.

Concluzia este poate deconcertantă pentru mulţi cercetători şi exegeţi din ziua de astăzi: nu există o singură categorie de oameni, ci trei. Cele trei categorii de oameni s-au perpetuat până în ziua de astăzi, formând linii genealogice diferite, triburi şi popoare.

Oamenii din fiecare categorie îşi cunosc cu multă exactitate originea. Astfel, poate fi evidenţiat foarte lesne faptul că, de exemplu, vechile mituri greceşti, sumeriene, egiptene, indiene, persane etc au fost indubitabil scrise de fii ai zeilor întrucât aceştia istorisesc propriile origini, indicând în mod explicit faptul că întemeietorii propriilor linii genealogice au fost zei. Miturile respective descriu pentru cei ce încă au urechi de auzit şi minte de priceput istoria zeilor, a conflictelor dintre zei, a naşterii semizeilor, care au fost progenituri ai unor zei cu muritoare şi a marilor lor fapte de arme (exemple pot fi găsite în toate vechile mituri, fără excepţie; în această categorie intră de exemplu eroul sumerian Ghilgameş, eroii greci Herakles, Ahile, Perseu – şi exemplele ar putea continua din abundenţă -, care n-au fost personaje imaginare cum îşi imaginează mulţi comentatori din ziua de astăzi, ci semizei cu origini “cereşti”).

Acelaşi lucru poate fi afirmat despre oamenii cerului, care şi-au notat în scris de-a lungul timpului propria lor istorie şi propria lor filozofie de viaţă. Vechile scrieri iniţiatice din Occident sau din Orient descriu la fel de explicit categoria aparte de fiinţe omeneşti cu spirit (atman sau purusha), care preexistă naşterii în lumea materială şi care, după deces, se reîntorc în lumea astrală unde adastă o perioadă până la următoarea reîncarnare.

În ziua de astăzi, printr-un exces de zel demn de o cauză mai bună, în marea lor majoritate, comentatorii şi exegeţii ce tratează aceste subiecte delicate resping orice referire la oamenii cerului ori la fiii zeilor, ceea ce creează un prejudiciu imens de cunoaştere. Şi nu numai că creează un prejudiciu imens de cunoaştere, dar pe deasupra fac o uriaşă nedreptate celor în cauză, adică oamenilor cerului şi fiilor zeilor, a căror existenţă este pur şi simplu negată.

Mai trebuie precizat doar faptul că în ziua de astăzi, la nivel planetar, oamenii cerului nu depăşesc 25% din totalul populaţiei. Restul de 75% sunt oameni ai pământului (fii ai oamenilor) şi fii ai zeilor. În antichitate, procentul oamenilor cerului era mult mai redus; pe timpul lui Moise oamenii cerului nu depăşeau 10% din populaţia totală.

*

Aceste aspecte au o importanţă foarte mare în ceea ce priveşte istoria poporului român. Poporul român din ziua de astăzi este format într-o proporţie majoritară din oameni ai cerului. Dacă, în ziua de astăzi, la nivel planetar, oamenii cerului nu depăşesc 25% din totalul populaţiei, pe teritoriul României ponderea este inversă: oamenii cerului reprezintă aproximativ 75 % din populaţia totală, restul de 25% fiind oameni ai pământului (fii ai oamenilor) şi fii ai zeilor. Explicaţia ponderii mari de oameni ai cerului în arealul carpato-danubiano-pontic este următoarea: în străvechime, în vremea în care Europa era nepopulată, primii Începători ai oamenilor cerului şi-au făcut simţită prezenţa în două locaţii principale situate chiar în arealul carpato-danubiano-pontic – una în zona Adamclisi, Dobrogea, iar a doua în zona Sarmizegetusa; în cele două locaţii s-au format apoi centre de putere. Iniţial, în cele două enclave şi-au manifestat prezenţa un număr limitat de Începători. Numărul lor a fost de nouă sau doisprezece în fiecare enclavă.

Începătorii din arealul carpato-danubiano-pontic au avut la rândul lor fii şi fiice, cu toţii oameni ai cerului care au început procesul palingeneziei şi care, de-a lungul veacurilor ce au urmat, au format linii genealogice care s-au răspândit pe suprafaţa pământului. Cei mai mulţi urmaşi ai acestora locuiesc încă în arealul menţionat. (Mai multe informaţii cu privire la acest subiect pot fi găsite în cartea ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI, Editura Alaya).

Acesta este de altfel motivul pentru care dacii, carpii, tracii, geţii, costobocii şi celelalte triburi nu au avut de-a face cu liniile genealogice formate după potop din fiii şi nepoţii lui Noe şi nu trebuie confundaţi ori identificaţi cu aceştia, aşa cum consideră în mod eronat mulţi exegeţi din ziua de astăzi.