PUTEREA INFORMAŢIEI

CELE ZECE ERORI ALE LUI DARWIN

(3)

PRESUPUSA SIMPLITATE A CELULEI

Să aruncăm o privire la o bacterie. Ceea ce a văzut Darwin la un microscop rudimentar părea destul de primitiv – un glob de materia numită „protoplasmă” – şi şi-a spus că acolo sunt câteva componente elementare care ar putea fi uşor puse laolaltă.

2. Presupusa simplitate a celulei

Astăzi ştim că bacteriile conţin mecanisme moleculare complexe, fiecare bacterie fiind mult mai sofisticată decât o uzină auto cu roboţi industriali şi un centru de comandă complex.
Aşa cum arătau biologul Jonathan Wells şi matematicianul William Dembski, „este adevărat că celulele eucariote sunt cele mai complicate celule pe care le cunoaştem. Însă cele mai simple forme de viaţă pe care le ştim, celulele procariote (cum ar fi bacteriile, care nu au un nucleu) sunt şi ele însele extrem de complexe. Mai mult, acestea sunt, în fiecare privinţă, la fel de avansate ca şi celulele eucariote – dacă eucariotele ar fi nişte laptopuri de ultimă generaţie, procariotele ar fi telefoanele mobile de ultimă generaţie… Nu există nici o dovadă a unor forme de viaţă mai timpurii şi mai primitive, din care să fi evoluat procariotele”

Aceşti doi autori menţionează apoi ce au în comun aceste două celule în termeni de complexitate:
• Procesarea, stocarea şi accesarea informaţiei.
• Limbaje artificiale şi sisteme de decodare a lor.
• Dispozitive de detecţia, corecţia şi verificarea erorilor, pentru comenzi de calitate.
• Tehnologie digitală de inserare de date.
• Sisteme de transport şi distribuţie.
• Sistem de adresare automată în funcţie de amplasare.
• Procese de asamblare care folosesc construcţii prefabricate şi modulare.
• Instalaţii de producţie robotizată auto-reproductive.
Vedem astfel că celulele sunt mult mai complexe şi mai sofisticate decât îşi închipuia Darwin. Cum ar fi putut pura întâmplare să producă acestea, când ingineria omului nu le poate produce? De fapt, nici măcar un fir de păr uman nu a putut fi reprodus în laborator.

3. Ideile lui despre informaţiile din interiorul celulei

Pe vremea lui Darwin, cercetătorii nu ştiau ce fel sau ce cantitate de informaţii se află în celulă. Darwin a presupus că ar fi vorba de informaţii elementare – câteva instrucţiuni care să-i spună celulei cum să funcţioneze.
Întrucât credea în simplitatea informaţiilor celulare, el a venit cu o teorie numită „pangeneză”, teorie potrivit căreia nişte modificări uriaşe răsăreau din celule la întâmplare – lucru care s-a dovedit ulterior a fi complet fals.
Mai mult, după 150 de ani, se ştie că informaţiile din celulă sunt de-a dreptul uimitoare.
Mai întâi, să vedem ce tip de informaţii se află în nucleul unei celule. Avem acolo un limbaj genetic – înzestrat cu un alfabet digital din patru litere şi chiar cu nişte reguli gramaticale – mult superior oricărui limbaj de calculator conceput vreodată de om. Bill Gates, fondatorul Microsoft, declara că
„ADN-ul este asemenea unui program de calculator, dar mult, mult mai avansat decât orice software creat vreodată”.
În interiorul nucleului fiecărei celule umane se află mii de instrucţiuni codificate atent (numite gene) care trebuie traduse, transportate şi reproduse. Cercetătorii au realizat că informaţiile nu sunt alcătuite din materie – nu au masă, lungime sau lăţime – dar că pot fi transportate de către materie. De asemenea, nu s-a demonstrat că informaţiile ar putea apărea sau ar putea fi îmbunătăţite prin mutaţii.
Fiecare moleculă de ADN uman conţine cam trei miliarde de caractere genetice – şi, incredibil, rata de eroare a celulei, după ce toate mecanismele de editare moleculară îşi fac treaba, este de numai o greşeală de copiere (numită mutaţie punctuală) la 10 miliarde de caractere!
După cum explica fizicianul şi chimistul Jonathan Sarfati:
„Cantitatea de informaţii care ar putea fi stocată într-un volum punctual de ADN este echivalentă cu conţinutul unui normal de cărţi de 500 de ori mai înalt decât distanţa de la Pământ la Lună, fiecare cu un conţinut diferit. Cu alte cuvinte, dacă credem că noile hard-diskuri de 40 GB reprezintă o tehnologie avansată, un vârf de ADN ar putea conţine de 100 de milioane de ori mai multe informaţii.”
Oare ar putea evoluţia şi selecţia naturală, fără nici o inteligenţă în spatele lor, să creeze nişte instrucţiuni ADN atât de precise şi sofisticate – inclusiv instinctele, existente la fiecare specie, care le permite vieţuitoarelor să supravieţuiască? Este nevoie de mai mult credinţă pentru a crede că o evoluţie oarbă, întâmplătoare, ar putea crea asemenea informaţii ADN uimitoare, decât pentru a crede că un Creator se află în spatele acestui limbaj de programare extrem de precis!
În mod remarcabil, descoperirea acestei enorme cantităţi şi calităţi de informaţii celulare l-a făcut pe un foarte respectat filosof şi ateist să renunţe la concepţiile sale cum că nu există nici o inteligenţă în spatele structurii vieţuitoarelor pe care le vedem în jurul nostru.
„Ceea ce cred eu că a făcut materialul ADN,”
afirmă Sir Antony Flew din Marea Britanie, care a fost unul dintre cei mai de frunte ateişti din lume, „este că a arătat, prin complexitatea aproape de necrezut a aranjamentelor care sunt necesare pentru a produce [viaţă], că trebuie să fi existat implicată o inteligenţă în a face aceste elemente extraordinar de diverse să funcţioneze împreună. Este vorba de enorma complexitate a numărului de elemente şi de enorma subtilitate a modurilor în care lucrează acestea împreună. Întâlnirea acestor două aspecte la momentul potrivit, întâmplător, este de necrezut. Este vorba de enorma complexitate prin care sunt obţinute rezultatele, ceva ce mie mi s-a părut a fi lucrarea unei inteligenţe.”

Tot ce ştim despre ADN ne arată că acesta programează o specie să rămână în limitele propriului tip general. Modificările genetice care apar sunt în general mici şi neconstante, în timp ce mutaţiile mari, în loc să producă structuri îmbunătăţite şi noi, sunt în mare majoritate dăunătoare supravieţuirii organismului.
Darwin a crezut că informaţiile din celulă se vor dovedi a fi simple, însă s-a înşelat. Acele informaţii sunt de o complexitate, calitate şi cantitate uimitoare.

SURSA: Textul intitulat Zece greşeli ale lui Darwin a fost pus în circulaţie de creationism.info. Traducere şi adaptare din limba engleză de Bogdan Mateciucš