ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI

PĂMÂNTUL ÎN NOUA ÎNTOCMIRE

La marea disoluţie s-a produs retragerea Duhului Sfânt – Cel care insuflă viaţa, a treia Persoană a Sfintei Treimi: Lumina – din creaţie. Totuşi, retragerea Duhului Sfânt a afectat doar ceea ce se afla la nivelul planului cuantic material, dar nu a afectat palierul cuantic eteric sau palierul cuantic infraeteric. Marea disoluţie nu a afectat nici Centrele de putere, după cum nu a afectat ceea ce se afla în afara Oceanului de Lumină: haosul şi iadurile. Doar protopământul şi-a încheiat existenţa.

La marea disoluţie, toate duhurile omeneşti care se aflau întrupate la nivelul palierului cuantic material, pe protopământ, au fost eliminate, iar spiritele lor au fost resorbite în Lumea fără formă. Nu au supravieţuit decât acele fiinţe omeneşti pe care marea disoluţie le-a surprins în afara palierului cuantic material.

Fiinţele omeneşti care au supravieţuit marii disoluţii pot fi clasificate în mai multe categorii. Fiecare categorie de fiinţe omeneşti a supravieţuit marii disoluţii din motive diferite. Mecanismul a fost diferit de la o categorie la alta, dar în linii generale procesul supravieţuirii s-a desfăşurat la fel ca în ciclurile cosmice anterioare.

Prima categorie de fiinţe omeneşti care a supravieţuit la marea disoluţie a fost formată din Primordialii Luminii, care nu au fost vreodată afectaţi de vreun eveniment catastrofal. Primordialii Luminii nu au dispărut nici măcar în răstimpul perioadelor de nemanifestare. Ei au continuat să existe în propriul Centru de putere – Centrul de putere al Luminii.

A doua categorie de supravieţuitori a fost formată din oamenii care se aflau în enclavele unde s-au format Centrele de putere Adamclisi, Sarmizegetusa, Polul Nord, Iannus.

A treia categorie de supravieţuitori a fost formată din oamenii care, chiar în momentul marii disoluţii, populau regatul morţilor vii situat în palierul cuantic infraeteric. Aşadar, nici regatul morţilor vii nu a fost, în vreun fel, afectat de marea disoluţie.

A patra categorie de supravieţuitori a fost formată din acei oameni întunecaţi, în frunte cu Primordialii întunericului din primele două generaţii, care nu au fost surprinşi de marea disoluţie în palierul cuantic material. Toţi ceilalţi oameni ai întunericului, care au fost surprinşi de marea disoluţie în palierul cuantic material, şi-au pierdut duhul, iar spiritele lor au fost retrase în Lumea fără formă. Totuşi, raportat la marea masă a celor care s-au manifestat în ciclul al treilea, puţini Primordiali întunecaţi au dispărut la marea disoluţie. În marea lor majoritate, Primordialii întunericului s-au retras prin găurile de vierme în haos cu puţin timp înaintea marii disoluţii. Ei s-au întors de unde au venit, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi fără să fi învăţat ceva util. Tot ce au fost capabili să priceapă din evenimentele dramatice desfăşurate la sfârşitul ciclului al treilea a fost că se poate sfida în continuare Ordinea cosmică.

A cincea categorie de oameni care au supravieţuit marii disoluţii a fost formată din cei aflaţi în iaduri. Deşi sunt lipsiţi de conştiinţă, de memorie şi de identitate, oamenii din această categorie au supravieţuit marii disoluţii datorită simplei lor prezenţe în iaduri. Iadurile, evident, nu aveau cum să fie afectate de marea disoluţie, care a afectat doar palierul cuantic material.

A şasea categorie de supravieţuitori a fost formată din acei oameni care, chiar înaintea marii disoluţii, au înţeles răul pe care l-au făcut prin asocierea cu Fiii întunericului şi s-au disociat de aceştia. Aşa cum a fost menţionat, cu puţin timp înainte de marea disoluţie, oamenii din această categorie s-au retras – sau, mai exact spus, au fost lăsaţi să se retragă de îngerii din ierarhia Fiilor Luminii – în mod strategic, în palierul cuantic eteric prin intermediul unor porticuri. Astfel, oamenii din această categorie n-au fost surprinşi de marea disoluţie în palierul cuantic material. Dacă ar fi fost surprinşi, ar fi avut soarta celorlalţi oameni întrupaţi: trupul lor ar fi fost distrus, iar spiritul ar fi fost absorbit în Lumea fără formă. Oamenii din această categorie există în palierul cuantic eteric şi în ziua de astăzi. Majoritatea dintre ei au corpul duh specific primelor trei generaţii şi, implicit, puteri de manifestare foarte mari. Atunci când se manifestă în lumea fizică prin materializare, oamenii din această categorie manifestă siddhisuri (puteri). În palierul cuantic eteric, oamenii din această categorie sunt organizaţi pe “naţiuni”, în funcţie de interese şi de afinităţi.

A şaptea categorie de supravieţuitori a fost formată din oamenii care la sfârşitul ciclului al treilea populau “regatele” zeilor din palierul cuantic infraeteric; în vechile scrieri, palierul infraeteric a mai fost denumit “văzduh”.

Regatele zeilor n-au fost afectate de marea disoluţie, astfel că şi în perioada de început a celui de-al patrulea ciclu numărul acestora era destul de mare. Văzduhul (palierul infraeteric) nu trebuie confundat nici cu palierul eteric, nici cu iadul, nici cu regatul morţilor vii. Văzduhul este situat deasupra pământului – el începe cam la treizeci-patruzeci de metri deasupra solului. Pentru un clarvăzător din acele timpuri, regatele din văzduh semănau cu nişte nori translucizi, unde puteau fi zărite construcţii – să le spunem energetice – de diferite forme. Zeii din văzduh erau oameni primordiali foarte puternici. Fiecare regat al văzduhului era condus de un zeu. Zeii aveau propriul sistem de alianţe politice, în funcţie de interesele de moment. Zeii au avut fii şi fiice în lumea materială.

După marea disoluţie a început ciclul al patrulea. În ciclul al patrulea cele şapte categorii de supravieţuitori s-au remanifestat la nivelul planului cuantic material, în mod progresiv, atunci când condiţiile au permis.

Ciclul al patrulea a început, de facto, în momentul în care, după marea disoluţie, a treia Persoană a lui Dumnezeu, Sfântul Duh, s-a reinfuzat în creaţie. Datorită acţiunii Duhului Sfânt, protopământul a revenit la viaţă sub forma pământului actual, ca un fel de “reîntrupare”. În răstimpul marii disoluţii, protopământul arăta precum Luna sau Marte: exista aspectul mineral al planetei, dar Viaţa – ca manifestare a Duhului Sfânt – se retrăsese din tot ce era viu.

Totuşi, la începutul ciclului al patrulea, după reinfuzarea Duhului Sfânt, nu a mai avut loc o creaţie “ex nihilo”, precum în ciclurile cosmice anterioare. În ciclul al patrulea, protopământul a fost recreat pe baza patternurilor energetico-informaţionale existente în ciclul anterior, aflate la nivelul structurii de formă globulară, rezultat al activităţii celor 21 de Îngeri Puri ai Temeliei (cei 21 care sunt 19 după răzvrătirea a doi dintre ei; atribuţiunile celor doi îngeri răzvrătiţi au fost preluate de ceilalţi îngeri, astfel că din punct de vedere funcţional sunt tot 21; tot astfel, atribuţiile Heruvimului răzvrătit, Lucifer, au fost preluate de Îngerul Gabriel şi de Îngerul Mihail). Existenţa acestei structuri eterice de formă globulară diferenţiază globul terestru de toate celelalte corpuri cereşti.

În cel de-al patrulea ciclu, umanitatea a avut o istorie la fel de frământată ca şi în ciclurile anterioare. Totuşi, istoria ciclului al patrulea a fost mult mai complexă decât istoria primelor trei cicluri. În mare, istoria umanităţii ce s-a desfăşurat de-a lungul celui de-al patrulea ciclu poate fi împărţită în mai multe perioade. Fiecare perioadă a avut caracteristici specifice, în funcţie de tipul şi de categoria de fiinţe omeneşti care s-a întrupat (sau a dominat un teritoriu sau altul), de calitatea energiilor de intenţie emise de aceştia şi de transformările mediului – ale pământului în ansamblu. Fiecare perioadă a debutat cu un eveniment de importanţă deosebită, care a dat nota dominantă. Elementul cel mai important desfăşurat în ciclul al patrulea a constat însă în intervenţia directă a lui Dumnezeu în istoria oamenilor, ceea ce nu s-a petrecut în ciclurile cosmice anterioare. În ciclul al patrulea, Dumnezeu a intervenit direct, de mai multe ori, în istoria oamenilor. Fiecare Persoană a lui Dumnezeu – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh – a intervenit atunci când evenimentele s-au complicat într-un mod dramatic.

Prima perioadă a ciclului al patrulea s-a desfăşurat de la reinfuzarea energiei de viaţă prin intermediul Duhului Sfânt şi implicit, de la repopularea pământului până la o nouă reinfiltrare a răului. Această primă perioadă reprezintă o repetare a Veacului fericit din ciclul al treilea; după fiecare reformatare a lumii are loc un Veac fericit – o Eră de aur.

A doua perioadă s-a desfăşurat de la reinfiltrarea răului în palierul cuantic material până la potopul din vremea lui Noe. În timpul potopului a avut loc o nouă alungare a celor răi şi întemniţarea lor în adâncurile materiei.

A treia perioadă s-a desfăşurat de la potop până la o nouă reinfuzare a răului în planul cuantic material – ceea ce corespunde unui “Veac fericit” mai scurt. Şi de această dată, răul s-a reinfuzat la nivelul lumii materiale datorită energiilor de intenţie negative emise de oamenii întrupaţi.

 A patra perioadă s-a desfăşurat de la reinfuzarea răului până la intervenţia directă, în Trup Dumnezeiesc de Lumină, a lui Dumnezeu în istorie, care s-a produs pe timpul vieţii lui Moise. Momentul de final al celei de-a patra perioade poate fi considerat acela în care, pe Muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele Legii, pe care au fost scrise, cu Degetul lui Dumnezeu, Legile după care oamenii trebuie să se ghideze pentru a respecta Ordinea cosmosului.

A cincea perioadă s-a desfăşurat de pe timpul lui Moise până la crucificarea, moartea şi învierea lui Iisus Hristos. Aceasta a fost o epocă foarte frământată, cu multe evenimente dramatice, care s-au succedat pe fondul înfruntării directe şi dramatice dintre Fiii întunericului şi Fiii Luminii.

A şasea perioadă s-a desfăşurat de la învierea lui Iisus Hristos până în ziua de astăzi şi va mai continua o perioadă de timp. La sfârşitul acestei perioade va avea loc sfârşitul timpului (lumii materiale) şi Judecata de apoi. După Judecata de apoi va urma o nouă perioadă.

A şaptea perioadă se va desfăşura în viitor, dar nu într-un viitor atât de îndepărtat, în alte condiţii, când va apărea “un cer nou şi un pământ nou”.

Aşadar, prima perioadă a ciclului al patrulea a debutat cu reformatarea palierului cuantic material, realizată graţie reinfuzării în creaţie a Duhului Sfânt, a treia Persoană a lui Dumnezeu. Reformatarea palierului cuantic material a fost şi de acestă dată perfectă. Dumnezeu, care este Perfecţiunea şi Sfinţenia absolută, nu poate crea ceva imperfect, astfel că, în prima parte a celui de-al patrulea ciclu, a apărut un decor vegetal paradisiac – o reflectare a Edenului de odinioară. Perioada în care s-a menţinut decorul paradisiac pe suprafaţa pământului poate fi desemnată prin expresiile: “Veacul fericit” şi “Evul de aur”. În Evul de aur de la începutul ciclului al patrulea, pământul încă era eterizat.

În acest punct trebuie amendate acele concepţii care afirmă că lumea materială, în actuala întocmire, este creaţia directă a lui Dumnezeu. Cu adevărat, lumea – cosmosul cu toate palierele sale şi cu toţi locuitorii ce trăiesc în ele: îngeri, spirite ale naturii, oameni – este creaţia Unicului Dumnezeu. Creaţia (opera) lui Dumnezeu a fost, este şi va fi perfectă, dar este evident pentru oricine că palierul cuantic material în actuala întocmire este departe de a fi perfect, iar această afirmaţie nu are nevoie de vreo argumentaţie specială – există imperfecţiune la toate nivelurile lumii materiale. Aceasta nu înseamnă altceva decât că, deşi a fost creat perfect la origine, cosmosul a suferit o deteriorare treptată. Deteriorarea – denumită entropie în limbajul ştiinţei moderne – nu se datorează, aşa cum afirmă concepţia materialistă din ziua de astăzi, structurii intrinseci a lumii (sau a materiei), ci se datorează unor viruşi. Ceea ce înseamnă că lumea nu evoluează dinspre simplu spre complex, aşa cum afirmă concepţia materialistă, ci involuează.

Perfecţiunea dintru începuturi a fost coruptă de apariţia viruşilor introduşi în uriaşul sistem al lumii materiale, astfel că s-a ajuns la ceea ce vedem astăzi. Viruşii au fost introduşi în mod treptat în palierul cuantic material de oamenii care nu au respectat Ordinea cosmosului, Poruncile lui Dumnezeu. Viruşii reprezintă zgura energetico-informaţională (implicit aurică) rezultată în urma făptuirii răului de către oameni. În condiţiile introducerii acestor viruşi, pământul s-a densificat treptat, ajungând să se prezinte aşa cum îl observăm în ziua de astăzi: mineralizat complet. Densificarea – materializarea sau, mai exact spus, mineralizarea – pământului s-a produs într-o perioadă lungă de timp; uneori s-a produs în mod brusc, neuniform, iar alteori s-a produs lent şi uniform. De cele mai multe ori însă materializarea pământului s-a produs zonal, în mod brusc. De aceea, nu trebuie să surprindă faptul că unele zone sau enclave de pe cuprinsul planului material au rămas în statu qvo, adică în stadiul creaţiei perfecte eterate dintru începuturi, în timp ce alte zone ale pământului s-au densificat (mineralizat) accelerat.

În zonele în care oamenii au făptuit răul, pământul a suferit un proces entropic accelerat, iar în zonele în care oamenii nu au comis răul nici măcar la nivel de intenţie, pământul a rămas la fel ca în perioada de început a creaţiei.

La începutul ciclului al patrulea, după reinfuzarea Duhului Sfânt în creaţie şi după apariţia unui mediu paradisiac pe toată suprafaţa planetei, nu a mai fost nevoie de creaţia unui nou Adam. Primordialii Luminii din generaţiile anterioare (prima şi a doua), care nu au căzut niciodată în păcat, s-au manifestat în mod natural în noua lume, devenind primii ei locuitori.

Primordialii Luminii erau în rezonanţă naturală cu mediul paradisiac nou formatat prin infuzarea energiei de viaţă a Duhului Sfânt. Primordialii Luminii erau oameni perfecţi într-o lume perfectă. Locul din care, la începutul ciclului al patulea, Primordialii Luminii s-au răspândit pe pământ a fost Centrul de putere al Luminii ce corespunde astăzi cu zona Transilvaniei.

Chiar la începutul ciclului al patrulea (la fel ca în ciclurile anterioare), în noul mediu paradisiac al pământului, ascultând de îndemnul Domnului Dumnezeu, Primordialii Luminii au avut fii şi fiice. Îndemnul lui Dumnezeu, “înmulţiţi-vă”, valabil pentru Adam şi Eva la începutul ciclului al treilea, a fost valabil şi pentru ei. Ca progenituri directe ale Primordialilor Luminii, în palierul cuantic material s-au întrupat spirite pure, provenite direct din Lumea fără formă.

Cum era şi firesc, în condiţiile unei creaţii perfecte şi a unei comportări desăvârşite a Primordialilor Luminii, Poarta alfa s-a deschis, astfel că au fost atrase la întrupare în palierul cuantic material spirite pure provenite din Lumea fără formă. De câte ori perfecţiunea domneşte în palierul cuantic material, Poarta alfa se deschide de la sine. În secunda în care oamenii emit energii de intenţie întunecate şi comit fapte rele, Poarta alfa se închide instantaneu. Astfel, la începutul celui de-al patrulea ciclu, în perfecţiunea ce adăsta pretutindeni, s-au întrupat spirite pure, ceea ce nu se mai întâmplase de foarte mult timp. Spiritele pure care s-au întrupat ca fii şi fiice ale Primordialilor Luminii în mediul paradisiac de la începutul ciclului al patrulea au fost denumite “Copiii lui Dumnezeu”.

La începutul celui de-al patrulea ciclu, după o perioadă de acomodare, Copiii lui Dumnezeu au avut, la rândul lor, fii şi fiice. Fiii şi fiicele lor au fost, de asemenea, spirite pure, provenite direct din Lumea fără formă. O lungă perioadă de timp, Primordialii Luminii şi Copiii lui Dumnezeu au convieţuit împreună cu progeniturile lor. Toţi respectau Ordinea cosmică, fiind în comuniune directă cu Domnul Dumnezeu. Sub atenta îndrumare a părinţilor lor, spiritele pure au învăţat, la rândul lor, rosturile a tot ce Dumnezeu crease.

Din păcate, la un moment dat, “scenariul” din ciclul al treilea s-a repetat. A fost nevoie ca o singură fiinţă omenească să nu mai respecte Ordinea cosmică şi să emită energii de intenţie întunecate, pentru ca totul să se prăbuşească. A fost suficient ca unui singur om să … i se urască cu Binele, pentru ca totul să dobândească o turnură nefastă. Acel prim om căruia i s-a urât cu Binele a fost repede imitat de alţii, într-un circuit de neoprit. Iarăşi s-a făcut conexiunea dintre palierul cuantic material şi haos, iarăşi au fost atrase de-a lungul găurilor de vierme fiinţele întuncate: Primordialii întunericului şi îngerii căzuţi conduşi de Lucifer. Iarăşi s-a închis Poarta alfa, astfel că spiritele pure nu au mai putut pătrunde în lumea materială.

Văzând ceea ce se petrece, Primordialii Luminii şi Copiii lui Dumnezeu s-au disociat de cei care au făcut răul şi s-au retras definitiv (la fel cum s-au retras la finele ciclului al treilea). În nici un fel, nu a fost vina lor pentru ceea ce s-a petrecut.