ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI

PRIMORDIALII LUMINII

Nu toţi oamenii din primele două generaţii s-au îmbolnăvit de boala numită “despărţirea de Dumnezeu”. Au existat – există şi în prezent – oameni care n-au căzut niciodată sub influenţa Celui rău. Oamenii despre care este vorba au făcut parte din primele două generaţii – care au apărut în primele două cicluri ale cosmosului -, motiv pentru care pot fi denumiţi prin expresia Primordiali ai Luminii. Această categorie de oameni a continuat să existe în cosmosul lui Dumnezeu şi chiar să se manifeste în palierul cuantic material de la începuturi şi până în prezent.

Primordialii Luminii au existat permanent în Pacea lui Dumnezeu; ei reprezintă contrapartea luminoasă a Primordialilor întunecaţi. Primordialii Luminii şi, în general, oamenii din primele două generaţii au capacităţi psiho-mentale şi spirituale (siddhisuri) redutabile.

Chiar la începutul ciclului al treilea, pe protopământul eterizat, Primordialii Luminii din primele două generaţii s-au coagulat într-o grupare ce a ales să locuiască un teritoriu strict delimitat pe cuprinsul pământului material – un teritoriu ce poate fi considerat drept sacru. În condiţiile în care mediul din restul pământului s-a densificat, mediul din acest teritoriu şi-a păstrat caracteristicile paradisiace originare, astfel că a rămas eterizat. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care Primordialii Luminii au ales să-l locuiască. Fiind puri, având duhuri nevirusate, Primordialii Luminii au ales – şi nu se putea altfel – să locuiască într-un teritoriu pur. Acest teritoriu poate fi localizat astăzi cu o precizie destul de mare. El este amplasat în Transilvania de astăzi.

În ciclul al treilea nu exista, evident, Transilvania în actuala formă, configuraţia pământului fiind cu totul alta, deci nu este vorba în aceste afirmaţii despre vreun naţionalism ascuns sau despre vreun protocronism exacerbat. Este vorba doar despre reliefarea unor aspecte de ordin spiritual, ce trebuie descrise aşa cum s-au produs. Faptul că din dezvăluirea unor aspecte de ordin spiritual pot deriva un naţionalism şi un protocronism românesc de bună factură nu are de ce să fie un factor negativ; în acest caz, naţionalismul şi protocronismul sunt efecte fireşti. Abia ulterior, în epocile următoare s-au constituit actualele forme de relief şi configuraţia actuală a pământului. Cu toate acestea, teritoriul locuit de Primordialii Luminii a rămas acelaşi, indiferent de modificările ce s-au produs la nivelul planului material: cataclisme geologice, diluvii.

Trebuie precizat că teritoriul locuit de Primordialii Luminii face parte din palierul cuantic material, nu din cel eteric sau infraeteric. Totuşi, materia din care este constituit teritoriul locuit de Primordialii Luminii este total diferită de materia actuală, este o “materie fără păcat”, o materie sacră, eterizată, mai puţin densă dacă se poate spune astfel. Acest teritoriu a rămas sacru de la formarea sa până în ziua de astăzi. Acolo s-a constituit Centrul de putere al Luminii care este în funcţiune şi în ziua de astăzi.

Evident, în ziua de astăzi, nu există fiinţe omeneşti întrupate capabile să pătrundă în acel teritoriu. Un trup pur, un suflet pur, un duh pur şi capacitatea de a emite energii de intenţie luminoase în mod continuu sunt condiţii indispensabile pentru ca un om întrupat din ziua de astăzi să acceadă corporal în acel loc. Datorită faptului că nu mai există în ziua de astăzi oameni puri, este puţin probabil ca acel loc să fie descoperit “întâmplător” de vreun turist.

Cu acordul şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în ciclul al treilea Primordialii Luminii au avut fiii şi fiice. Progeniturile Primordialilor luminii au fost spirite pure atrase din Lumea fără formă. Spiritele pure care s-au întrupat în ciclul al treilea formează a treia generaţie de oameni. Oamenii din a treia generaţie au duhuri specifice, diferite energetic de cele ale oamenilor din primele două generaţii.

Teritoriul locuit de Primordialii Luminii este sacru şi datorită faptului că însuşi Dumnezeu, în marea Sa înţelepciune şi milă, le-a acordat un sprijin de nădejde, delegând o înaltă fiinţă îngerească (mai înaltă în ierarhia îngerească decât nivelul Arhanghelilor) să-i protejeze.

O astfel de fiinţă îngerească îndeplineşte, la nivelul unui areal şi, implicit, al unui popor (în sens larg, al unei populaţii), aceeaşi misiune pe care o îndeplineşte un Înger veghetor la nivelul unui om, motiv pentru care poate fi desemnată prin titulatura de Înger ocrotitor sau veghetor al unui popor sau. Îngerul ocrotitor protejează atât populaţia cât şi, implicit, teritoriul pe care aceasta îl ocupa.

Dacă, în prima perioadă de după desemnare, această înaltă fiinţă îngerească avea misunea de a proteja doar teritoriul în care se manifestau Primordialii Luminii, ulterior şi-a extins atribuţiile şi asupra teritoriului locuit de urmaşii acestora. Cu cât teritoriul locuit s-a mărit, cu atât Îngerul ocrotitor şi-a extins aria de protecţie. Extinderea arealului are o explicaţie foarte simplă: locuitorii arealului i-au cerut sprijinul şi protecţia, iar Îngerul ocrotitor a acceptat, astfel că aceştia au intrat sub mantia sa protectoare. Unde s-au aflat oameni care i-au cerut protecţia, acolo şi-a extins Îngerul Ocrotitor jurisdicţia. În ziua de astăzi, după atâta timp, această înaltă fiinţă îngerească ocroteşte teritoriul ocupat de poporul român. Din acest motiv poate primi titualura de Înger ocrotitor al poporului român.

De altfel, în acea perioadă de timp îndepărtată de veacul acesta, Dumnezeu a delegat mai multe fiinţe îngereşti de acest rang înalt pentru a proteja diferite teritorii locuite de pe suprafaţa pământului. În total, Dumnezeu a delegat patru astfel de înalte fiinţe îngereşti. Prima fiinţă îngerească din această categorie a fost cea care i-a ocrotit pe Primordialii Luminii din enclava centrului de putere al Luminii – şi care astăzi este Îngerul Ocrtitor al poporului român. A doua fiinţă îngerească a fost delegată să protejeze teritoriul Orientului mijlociu şi apropiat, în special ţinutul Mesopotamiei şi al Palestinei. A treia înaltă fiinţă îngerească a fost delegată să orcotească Orientul îndepărtat – India şi China. A patra înaltă fiinţă îngerească a fost delegată să ocrotească America centrală – Mexicul. În ziua de astăzi, din cele patru înalte fiinţe îngereşti mai este în serviciu una singură: Îngerul ocrotitor al poporului român.

Îngerul ocrotitor al poporului român nu are formă umanoidă: uneori se manifestă sub forma unui stâlp de energie luminoasă, alteori se manifestă sub forma unui vârtej de aer de aproximativ 20 de metri înălţime, ce pare a se forma din toate elementele naturii. Întrucât nu se manifestă printr-o formă umanoidă, Îngerul ocrotitor al poporului român are un reprezentant uman, prin care îşi manifestă voia; este vorba despre o fiinţă omenească decorporată, un om spirit extrem de impozant ca înfăţişare. Reprezentantul uman al Îngerului ocrotitor al poporului român a trăit în lumea materială între secolul al IX-lea şi secolul al XII-lea al erei creştine. Această fiinţă omenească răspunde la numele IOH.

Vechile scrieri nu au fost în necunoştinţă de cauză cu privire la subiectul delicat al existenţei îngerilor ocrotitori ai popoarelor. Un mistic de la începutul Evului Mediu, pe nume Dionisie Areopagitul, în cartea “Ierarhia Cerească”, a lăsat scris că a existat o vreme în care Dumnezeu a rânduit “hotare popoarelor, după numărul îngerilor”.

Scrierea citată subliniază şi faptul că în timpurile străvechi, Dumnezeu a stabilit hotare popoarelor ce existau în acea perioadă pe suprafaţa pământului, fiecărui popor fiindu-i arondat şi un înger veghetor.