ŢINUTUL OAMENILOR CERULUI

PRIMUL RĂZBOI DIN CERURI

Dumnezeu a creat lumea potrivit liberului Său arbitru, în urma unei Intenţii, manifestată în Spiritul Său. Intenţia lui Dumnezeu a presupus emiterea unei energii modulate informaţional. Fiind creaţi după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, oamenii au dobândit, la rândul lor, capacitatea de a emite intenţii potrivit liberului arbitru. Evident, este o mare deosebire între intenţiile lui Dumnezeu şi intenţiile oamenilor, dar principiul de funcţionare este identic. Orice intenţie a unei fiinţe omeneşti presupune emiterea unei energii ce poate fi denumită energie de intenţie. Energiile de intenţie sunt emise instantaneu de spiritul omului. Energiile de intenţie se manifestă ca nişte străfulgerări scurte, foarte intense, ce pornesc din spiritul oamenilor (situat în centrul pieptului), ca nişte raze laser.

O perioadă de timp, în cel de-al patrulea palier cuantic, cei nouă sute de oameni ai primei generaţii, în frunte cu Adam primordial şi cu cei nouă oameni primordiali au convieţuit alături de îngeri şi de spiritele naturii în fericire şi pace; aceasta a fost “pax divina” – Pacea lui Dumnezeu.

Totuşi, la un moment dat, s-a produs prima disfuncţionalitate în cosmosul lui Dumnezeu: revolta simultană a primului om, Adam primordial şi a doi din cei 21 de Îngeri Puri ai Temeliei. Atât primul om, Adam primordial, cât şi cei doi Îngeri puri n-au mai respectat Planul lui Dumnezeu şi Ordinea cosmosului, astfel că n-au vrut să mai asculte Cuvântul Tatălui universului. Aceasta a fost prima neascultare a poruncilor produsă în Oceanul de Lumină – şi prima răzvrătire. În momentul în care o fiinţă – îngerească sau omenească – nu mai ascultă poruncile lui Dumnezeu, se desparte de El. Despărţindu-se de Dumnezeu, orice fiinţă se îmbolnăveşte. Boala se numeşte “despărţirea de Dumnezeu”.

Iniţial, primul om creat, Adam primordial, a dorită să obţină ceea ce nu era posibil în acel moment, astfel că a stârnit împotrivirea tuturor îngerilor. Îngerii au decis atunci să-şi retragă energia ce susţinea corpul duh al lui Adam primordial. Corpul duh al lui Adam primordial, ca şi al celorlalţi oameni ai primei generaţii, era constituit din emisiile spirituale (energetice) ale tuturor fiinţelor îngereşti.

Aici se impune o comparaţie cu ceea ce există în lumea materială. Corpul fizic al oamenilor din ziua de astăzi este format din elementele chimice cunoscute, care sunt răspândite în tot cosmosul: carbon, oxigen, hidrogen etc. Dacă ne-am imagina că elementele chimice sunt emisiile unor fiinţe îngereşti, ne-am apropia până la un punct de înţelegerea evenimentelor. În momentul în care spiritul unui om se întrupează în lumea materială, fiinţele îngereşti ce emit elementele chimice conlucrează împreună pentru a-i confecţiona un trup prin intermediul căruia să se manifeste. În cazul în care omul se comportă în mod iresponsabil şi pune în pericol stabilitatea şi organizarea cosmosului (incendiază, ucide etc), îngerii respectivi pot decide să retragă omului în cauză ceea ce i-au oferit în momentul întrupării. Astfel, îngerul carbonului poate lua decizia de a retrage toate moleculele de carbon din compoziţia trupului omului, îngerul hidrogenului poate lua decizia de a le retrage pe ale sale şi aşa mai departe. Fireşte, într-un astfel de caz, omul ar muri instantaneu. În câteva fracţiuni de secundă, trupul său material s-ar destructura total, iar spiritul său şi-ar pierde vehiculul prin care se manifesta. Evident, în ziua de astăzi, procesul este diferit, astfel că nici o fiinţă îngerească nu mai retrage particulele din care a fost constituit trupul material al omului, dar merită reţinută analogia.

Este evident că în ziua de astăzi acest proces nu mai este posibil datorită faptului că lumea materială are o altă compoziţie şi o altă structură. În timpurile primordiale, pe cel de-al patrulea palier al cosmosului, erau alte condiţii, astfel că, în momentul nerespectării poruncilor, Adam primordial s-a trezit dintr-o dată în situaţia de a-şi pierde corpul duh de formă umanoidă.

Imediat după neascultarea poruncilor, corpul duh de formă umanoidă al lui Adam primordial începuse deja intre în stare de disoluţie. Lipsit de duhul de formă umanoidă, spiritul lui Adam primordial urma să fie resorbit în Lumea fără formă. Văzând că duhul său de formă umanoidă se destructurează, Adam primordial a făcut apel la cei 21 de Îngeri Puri ai Temeliei pentru a-i susţine în continuare corpul duh, fără a avea acceptul lui Dumnezeu. Doar 19 dintre ei l-au refuzat. Doi dintre Îngerii Puri ai Temeliei au acceptat. Cei doi Îngeri puri care au acceptat să susţină, din punct de vedere energetic corpul duh al lui Adam primordial sunt numiţi Hall şi Than. Împreună, formează o fiinţă îngerească binară, numită Hallshithan sau Shaitan (în limbajul creştin este denumit “satana”).

Rolul cosmic al tuturor Îngerilor puri ai Temeliei, al căror număr total era de 21, era de a asigura elementele de bază ale existenţei cosmice. Unii dintre cei 21 de Îngeri puri susţineau, prin insuflări energetice, substanţa spirituală a fiinţelor, alţii susţineau forma întocmirilor (patternul energetico-spiritual al creaţiei lui Dumnezeu) etc. Pentru a menţine creaţia – a întocmirilor şi a fiinţelor – cei 21 de Îngeri puri nu au formă umanoidă. De fapt, ei nu au nici un fel de formă. Trupul lor spiritual este chiar universul sau, mai exact, este acea energie fundamentală ce constituie baza existenţei universului.

Această concepţie nu este defel neştiinţifică; unii dintre savanţii actuali afirmă că la baza existenţei universului se află un fel de sunet de fond, ceea ce, parţial, este exact, dar acest sunet de fond trebuie înţeles ca fiind trupul spiritual al Îngerilor puri ai Temeliei. Sunetul de fond este doar trupul lor spiritual, pe temelia căruia s-a coagulat universul, dar ei înşişi, ca esenţă îngerească, se află dincolo de acest sunet de fond. Îngerii puri ai Temeliei nu au formă umanoidă, dar se manifestă sub forma acestui sunet de fond, care reprezintă chiar trupul lor.

În acest context, se poate afirma că rolul celor doi Îngeri puri denumiţi Hall şi Than era tocmai de a asigura forma umanoidă a tuturor fiinţelor din cosmos. Fără aportul lor energetic – ca insuflare de formă – nici o fiinţă din cosmos nu ar fi fost capabilă să aibă o formă umanoidă. În prima fază, cei doi îngeri puri care vor fi denumiţi în continuare Hallshithan, au dorit să aibă la rândul lor o formă umanoidă – un corp duh îngeresc -, fără a avea această permisiune de la Dumnezeu. Fiind lipsit de formă umanoidă, Hallshithan nu avea în atribuţiile “de serviciu” o astfel de caracteristică fiinţială.

Pentru a dobândi o formă umanoidă, Hallshithan a încheiat o înţelegere secretă sau un “troc” cu Adam primordial. Hallshithan a dobândit, prin Adam primordial, o aparenţă de formă umanoidă – un corp duh. La rândul său, prin Hallshithan, Adam primordial şi-a menţinut corpul duh de formă umanoidă, fără a mai avea nevoie de aportul energetic al celorlalţi îngeri. Prin acest troc, Hallshithan a nesocotit poruncile lui Dumnezeu şi s-a despărţit de El – aşa cum făcuse şi Adam primordial. Hallshithan era suficient de puternic (ca Înger pur susţinător de formă) pentru a susţine forma umanoidă a duhului lui Adam primordial.

Adam primordial a intrat astfel într-un proces de simbioză energetică cu Hallshithan. Hallshithan l-a menţinut în formă umanoidă pe Adam primordial, iar acesta din urmă i-a împrumutat primului aparenţa înfăţişării sale, printr-un proces de simbioză energetică şi spirituală. În fond, Adam primordial i-a permis lui Hallshithan, un înger lipsit de formă, să experimenteze forma umanoidă, fără acceptul lui Dumnezeu. În momentul în care s-a produs acest troc care a constituit o rebeliune împotriva poruncilor lui Dumnezeu, Hallshithan a fost “concediat” – şi-a pierdut atribuţiunile în cosmosul lui Dumnezeu. După rebeliunea lui Hallshithan, ceilalţi 19 Îngeri Puri au preluat atribuţiile funcţionale ale acestuia. De atunci, cosmosul este susţinut doar de 19 Îngeri Puri ai Temeliei.

Aceasta a fost prima rebeliune din cosmos: rebeliunea primului om, Adam Primordial şi a celor doi Îngeri puri creatori de formă, denumiţi generic Hallshithan. Rebeliunea a avut la bază neascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Până în momentul răzvrătirii, nu exista decât pacea divină: în cosmosul lui Dumnezeu domneau doar beatitudinea şi fericirea. Nimeni nu era supărat ori trist, nu exista durerea ori suferinţa. Introducerea acestei disfuncţionalităţi în cosmosul perfect creat de către Dumnezeu a fost echivalentă cu introducerea unui virus într-un sistem computerizat.

Adam Primordial a fost urmat în răzvrătirea sa de o parte din oamenii primei generaţii; din aproape nouă sute de oameni primordiali câţi existau în acel moment, aproximativ şapte sute l-au urmat pe Adam primordial. Cu toţii au făcut uz de liberul lor arbitru şi au nesocotit poruncile lui Dumnezeu. Tot astfel, Hallshithan a fost urmat în rebeliunea sa de o parte dintre îngeri şi dintre spiritele naturii. Din momentul rebeliunii, toţi cei care nu au mai vrut să asculte de poruncile lui Dumnezeu, au devenit Cel rău. Din Fii ai Luminii au devenit Fii ai întunericului (li se mai spune “Cei întunecaţi” sau “Cei răzvrătiţi”). Fără aportul energiilor divine, corpurile duh ale tuturor celor care n-au mai respectat poruncile lui Dumnezeu n-au mai avut viaţa divină, ci doar o aparenţă de viaţă. Din luminoase, duhurile lor au devenit întunecate, ca nişte găuri negre ce absorb energia. Concomitent, ochii lor s-au întunecat: n-au mai văzut Adevărul (Adevărul este Dumnezeu) şi au pierdut contactul cu Dumnezeu. Pierzând contactul cu Dumnezeu, ei s-au îmbolnăvit de boala care se numeşte “despărţirea de Dumnezeu”. Pentru că li s-au întunecat ochii, toate aceste fiinţe pot fi denumite şi prin expresia “Cei cu ochii negri”.

Chiar în momentul primei rebeliuni a început să se deruleze Timpul. Timpul a început să se deruleze abia în momentul în care o parte din fiinţele ce locuiau acel palier au adus în cosmos, prin liberul lor arbitru, prima disfuncţionalitate – primul virus. La rândul său, virusul a adus prima metamorfoză (schimbare).

O dată cu apariţia timpului a apărut cauzalitatea, eterna devenire şi, implicit, karma (karma în sens de destin sau soartă). Anterior nu existau cauzalitatea şi karma, căci totul era imuabil şi sălăşuia în Pacea lui Dumnezeu. Karma a apărut doar în momentul în care o parte dintre fiinţele ce populau cosmosul în acea perioadă – îngeri, spirite ale naturii şi oameni – n-a mai respectat Poruncile lui Dumnezeu.

Fireşte, restul oamenilor primei generaţii (aproximativ 300 de fiinţe omeneşti), la fel ca şi restul îngerilor şi spiritelor naturii (circa 75% din numărul total) au continuat să respecte Poruncile lui Dumnezeu. Ei au rămas în pacea lui Dumnezeu. Cei care au rămas în pacea lui Dumnezeu au fost desemnaţi în continuare prin expresia generică “Cei drepţi”, “Fiii Flăcării” sau “Fiii Luminii”.     

După această primă rebeliune, al patrulea palier cuantic din Oceanul de Lumină şi-a încetat existenţa. Astfel s-a încheiat primul ciclu cosmic, care a început o dată cu formarea Oceanului de Lumină.

Primul ciclu cosmic s-a desfăşurat aşadar pe patru paliere cuantice, după cum urmează: palierul cuantic primordial; palierul cuantic al Spiritului lui Dumnezeu; palierul cuantic în care Dumnezeu s-a manifestat în formă umanoidă; palierul cuantic în care spiritele îngerilor, spiritelor şi oamenilor s-au întrupat în duhuri de formă umanoidă. După încheierea primului ciclu cosmic a urmat o perioadă de nemanifestare – o perioadă de vid cosmic.

Totuşi, de-a lungul perioadei de nemanifestare atât Adam primordial, cât şi oamenii primordiali răzvrătiţi au reuşit să supravieţuiască şi, mai ales, să-şi păstreze forma corpului duh, dar ca aparenţă întunecată. Această supravieţuire a avut loc datorită ejectării instantanee din Oceanul de Lumină. Procesul supravieţuirii a fost următorul: imediat după ce s-au răzvrătit, Cei întunecaţi n-au mai fost capabili să vieţuiască în Oceanul de Lumină. Incapacitatea de a vieţui în Oceanul de Lumină s-a datorat diferenţei de vibraţie energetică: Oceanul de Lumină are o vibraţie foarte înaltă – vibraţia sfinţeniei lui Dumnezeu, iar Cei întunecaţi au o vibraţie scăzută. Astfel, din punct de vedere energetic, Cei întunecaţi au devenit incompatibili cu Oceanul de Lumină. În consecinţă, au fost ejectaţi instantaneu în afara acestuia. Locul din afara Oceanului de Lumină unde Cei întunecaţi au continuat să existe ca duhuri întunecate de formă umanoidă este denumit haos.