SUB SEMNUL LUI ENOCH ÎNŢELEPTUL

ISTORIA SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII

În înţelegerea istoriei spirituale a umanităţii trebuie ţinut cont în primul rând de faptul că creaţia originară a lumii, care este Opera (Lucrarea) lui Dumnezeu, nu s-a desfăşurat pe palierul cuantic material, ci pe un alt palier cuantic, mult mai subtil, propagându-se succesiv de-a lungul unor paliere cuantice intermediare. De fapt, creaţia originară a cosmosului s-a produs cu mult timp înaintea apariţiei palierului cuantic material, pe ceea ce s-ar putea numi “palierul cuantic spiritual primordial”.

În prima etapă a istoriei creaţiei, desfăşurată pe “palierul cuantic spiritual primordial”, Dumnezeu a creat fiinţele îngereşti şi spiritele naturii. În a doua etapă a creaţiei, dar tot pe “palierul cuantic spiritual primordial”, Dumnezeu a creat, după Chipul şi Asemănarea Sa, o categorie aparte de oameni care vor fi denumiţi în continuare prin expresia “oameni ai cerului”.

În prima etapă a existenţei lor, oamenii cerului s-au manifestat în trupuri de lumină, la fel ca şi îngerii. În lipsa unui termen mai bun, trupurile de lumină ale oamenilor cerului vor fi denumite duhuri sau corpuri duh. Un element distinctiv al oamenilor cerului era un glob de lumină ce strălucea la nivelul pieptului duhului ca un diamant de dimensiunea unei lămîi; acesta este spiritul. Spiritul oamenilor cerului a fost creat direct de către Dumnezeu. Denumiri alternative ale oamenilor cerului ce pot fi regăsite în vechile scrieri sunt: “Copii ai lui Dumnezeu”, “Fii ai lui Dumnezeu”, “Copii ai cerului” sau “Fiii ai cerului”.

Perioada în care totul era Lumină s-a încheiat atunci când s-a produs evenimentul denumit “căderea îngerilor” – mai exact spus, s-a încheiat atunci când s-a produs răzvrătirea unor îngeri împotriva Poruncilor lui Dumnezeu. Din momentul acelei răzvrătiri s-a format cel de-al doilea pol – polul întunericului. Faptul cu adevărat semnificativ este că în acea perioadă de timp (situată cronologic cu mult timp înainte de apariţia palierului cuantic material) nu s-au răzvrătit împotriva Poruncilor lui Dumnezeu doar fiinţe din categoria îngerilor, ci şi fiinţe din categoria oamenilor cerului. Este vorba, aşadar, despre o răzvrătire concomitentă a unor îngeri şi a unor oameni ai cerului.

Cauza răzvrătirii a fost următoarea: aşa cum a fost menţionat, oamenii cerului au fost creaţi de către Dumnezeu după Chipul şi Asemănarea Sa, adică cu caracteristici spirituale notabile; caracteristicile spirituale ale oamenilor cerului erau generate de capacităţile de manifestare ale spiritului şi de alcătuirea duhului. Totuşi, pentru ca oamenii cerului să poată manifesta plenar aceste caracteristici, era necesar un program adecvat de educaţie; tocmai acest program a fost dat de către Dumnezeu în grija îngerilor, aceştia devenind pentru oamenii cerului “duhuri slujitoare” (în sensul de ajutătoare/educatoare).

Prin educarea oamenilor cerului, îngerii trebuiau să facă ceea ce poartă numele de “ascultare”. “Ascultarea” îngerilor era chiar educarea oamenilor cerului. Unii îngeri, conduşi în acea perioadă de un înalt Heruvim Purtător de Lumină, pe nume Lucifer, au refuzat să devină slujitori/educatori ai oamenilor cerului, astfel că s-au răzvrătit împotriva Poruncilor lui Dumnezeu. Ei au refuzat să-i educe pe oameni; aceasta a fost cauza reală a “răzvrătirii îngerilor” şi a “căderii lui Lucifer”. Cam un sfert din numărul total al îngerilor s-a răzvrătit, urmându-l pe Lucifer. După răzvrătire, Lucifer şi-a pierdut atributele cu care fusese investit de Dumnezeu şi a devenit “Cel rău”; la fel şi îngerii care l-au urmat. Ceilalţi îngeri au continuat să respecte poruncile lui Dumnezeu, astfel că au rămas în pacea Sa. Conducătorul îngerilor care au ales să respecte poruncile lui Dumnezeu şi, implicit au rămas în pacea Sa, a fost desemnat îngerul Mihail, al cărui grad în ierarhia îngerească, potrivit scrierilor creştine, este de Arhanghel. Îngerii care au continuat să respecte poruncile lui Dumnezeu au fost denumiţi Fii ai Luminii.

La rândul lor, oamenii cerului (o parte destul de însemnată din numărul total) au căzut în păcatul neascultării Poruncilor lui Dumnezeu, refuzând să se lase educaţi de îngeri. În momentul răzvrătirii, oamenii cerului s-au îmbolnăvit de boala denumită “despărţirea lui Dumnezeu”; consecinţa a fost că duhurile lor s-au acoperit cu o crustă întunecată. Astfel, oamenii cerului răzvrătiţi au ajuns în situaţia deloc onorabilă de a se întuneca nu doar la figurat, ci şi la propriu. Atât în cazul îngerilor, cât şi în cazul oamenilor cerului a fost vorba de mândrie; îngerii au considerat că este sub demnitatea lor să devină duhuri slujitoare ale oamenilor, iar oamenii cerului au considerat că este sub demnitatea lor să se lase educaţi de îngeri, căci, oricum, ei oamenii, sunt “frumoşi şi deştepţi”. Sau, folosind terminologia biblică, cu toţii au vrut să-şi ridice “scaunul de domnie” deasupra scaunului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, s-au întunecat. Acest este motivul pentru care atât îngerii răzvrătiţi, cât şi oamenii cerului au fost “izgoniţi” din ceruri, adică din palierele cuantice superioare.

Epopeea oamenilor cerului nu s-a încheiat însă în momentul izgonirii din “ceruri”; acela a fost doar începutul. După apariţia palierului cuantic material şi a pământului fizic, oamenii cerului s-au scindat în două mari clase. Prima clasă a fost formată din acei oameni ai cerului care au acceptat să se întrupeze în lumea materială, iar a doua clasă a fost formată din acei oameni ai cerului care au refuzat să se întrupeze, considerând că este sub demnitatea lor să “coboare” într-o lume atât de sumbră.

Evenimentele s-au desfăşurat în felul următor: prima clasă de oameni ai cerului – cea mai largă – s-a rugat lui Dumnezeu să le pregătească un proces de însănătoşire a duhului. Dumnezeu, în marea Sa Bunătate şi Milă, a acceptat, astfel că a permis acestei categorii de oameni ai cerului să se întrupeze în palierul cuantic material cu scopul de a se vinedeca. Consecinţa a fost că oamenilor cerului li s-au făcut “veşminte din piele”, adică trupuri materiale. La naşterea în lumea materială, duhul purtător de spirit al unui om al cerului se întrupează în trupul material, precum un scafandru sau un astronaut îmbracă costumul specific. La moarte, duhul se separă de trupul material, precum un scafandru sau un astronaut dezbracă costumul.

Vindecarea nu poate surveni decât în condiţiile în care oamenii cerului respectă în palierul material Poruncile lui Dumnezeu – Legile cosmosului. Mai trebuie specificat doar faptul, pe deplin lămuritor, că în momentul în care au acceptat să se întrupeze, oamenilor cerului li s-au ecranat temporar capacităţile de manifestare şi puterile spirituale.

Astfel, oamenii cerului din prima clasă au început să se întrupeze şi apoi să se reîncarneze ori de câte ori este nevoie. Acest proces continuă şi în ziua de astăzi; din acest punct de vedere se poate afirma că palierul cuantic material a devenit o Şcoală a Vieţii care permite oamenilor cerului să se elibereze pe de-o parte de sub povara karmică a trecutului, iar de cealaltă parte să se vindece de boala ce poartă numele “despărţirea de Dumnezeu”. Unii oameni ai cerului s-au întrupat o singură dată, alţii de mai multe ori, în funcţie de condiţiile particulare de existenţă din lumea materială, dar nu au reuşit să se vindece. Doar o minoritate a reuşit să se menţină la un standard ridicat de puritate. În schimb, majoritatea oamenilor cerului s-a lăsat atrasă de rău, iar virusarea duhurilor s-a accentuat în loc să se atenueze.

Intrarea oamenilor cerului în circuitul reîncarnărilor imediat după constituirea palierului cuantic material nu a fost însă lipsit de peripeţii şi de evenimente nedorite. La început s-a manifestat un număr limitat şi relativ mic de oameni ai cerului; numărul acestora nu a depăşit 14 – 16 persoane. Aceşti primi oameni ai cerului care s-au manifestat în palierul material pot fi denumiţi Protopărinţi, Începători sau Întemeietori. În miturile şi legendele poporului român au fost desemnaţi prin titulatura de Babe.

În lumea materială, Începătorii au născut din coapsa lor progenituri. Progeniturile Începătorilor au avut la rândul lor fii şi fiice. Evident, fiii şi fiicele lor au fost oameni ai cerului care acceptaseră deja ca modalitate de vindecare intrarea în circuitul reîncarnărilor – Şcoala Vieţii. Dacă se poate spune astfel, Începătorii au fost “porţile” prin care oamenii cerului au pătruns în palierul cuantic material.

Locul unde Începătorii s-au manifestat pentru prima oară corespunde cu teritoriul României de astăzi, fiind situat parte în zona Munţilor Carpaţi şi a Carpaţilor de curbură, parte în zona Dobrogei. Ulterior, o parte dintre Începători, urmaţi de propriile lor progenituri, fii şi fiice, a început un proces de migrare de-a lungul şi de-a latul pământului din acea perioadă. Doar nouă Începători au rămas pe teritoriul actual al României. În zonele în care au acceptat să locuiască, Începătorii au întemeiat regate populate de propria lor linii genealogice. În regate, Începătorii au stabilit principalele linii strategice ale aducerii la întrupare în lumea materială a oamenilor cerului. Scopul imediat (de etapă, dacă se poate spune astfel) era educarea tuturor în sensul respectării Poruncilor lui Dumnezeu; fiecare generaţie de progenituri trebuia să o educe pe următoarea într-un circuit continuu. Scopul final era eliberarea cât mai rapidă a oamenilor cerului din circuitul reîncarnărilor şi reîntoarcerea la Dumnezeu. În acele vremuri oamenii cerului credeau că este necesară o singură întrupare pentru a fi eliberaţi – mântuiţi cum se spune astăzi.

Cu timpul, progeniturile Începătorilor – oameni ai cerului – s-au înmulţit, astfel că o unii dintre ei au părăsit vechile regate şi au întemeiat aşezări stabile în afara acestora. Totuşi, în noile aşezări procesul educării a luat o întorsătură nefavorabilă, oamenii cerului alegând în cele din urmă – uneori doar din comoditate – să nu mai respecte Poruncile lui Dummnezeu. Astfel a apărut în aşezările oamenilor cerului întrupaţi nedreptatea, invidia, trufia, crima – atributele Celui rău. În momentul în care preceptele Şcolii Vieţii n-au mai fost respectate de oamenii cerului, pentru ca răul să nu se întindă şi asupra lor, regatele Întemeietorilor şi-au închis porţile şi au fost ocultate de ochii profanilor.

Disfuncţii majore şi-au făcut simţite prezenţa nu doar în ceea ce priveşte educaţia oamenilor cerului întrupaţi, ci şi în ceea ce priveşte procreaţia. Scopul principal al procreaţiei corecte era aducerea a cât mai multor oameni ai cerului în lumea materială, pentru a intra în circuitul întrupărilor. Prin procreaţie corectă se înţelegea în acele vremuri împreunarea bărbatului cu femeia în condiţii de puritate mentală, morală şi spirituală; doar astfel era atras la întrupare în lumea materială un om al cerului. A venit însă un moment delicat în care, datorită nerespectării principiilor procreaţiei corecte, oamenii cerului întrupaţi n-au mai fost capabili să atragă la întrupare, ca progenituri directe, alţi oameni ai cerului (creaţi de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa). Cu toate acestea, uimitor, oamenii cerului întrupaţi au avut progenituri. Progeniturile nu au fost făcute însă după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ci după chipul şi asemănarea oamenilor cerului părinţi. Progeniturile erau copii ale oamenilor cerului părinţi – clone, cum se spune astăzi. În vechime, aceste fiinţe omeneşti au fost desemnate prin expresia fii ai oamenilor. La rândul lor, fiii oamenilor s-au răspândit pe suprafaţa pământului, formând o seminţie de sine stătătoare. Din acele timpuri se poate vorbi despre două categorii de fiinţe oemenşti: prima este formată din oameni ai cerului şi secunda din fii ai oamenilor. Evident, oamenii cerului întrupaţi care au respectat principiile procreaţiei corecte au constinuat să atragă la întrupare alţi oameni ai cerului, care s-au perpetuat neîncetat până în ziua de astăzi. Şi fiii oamenilor s-au perpetuat de-a lungul timpului până astăzi.

Existenţa celor două categorii de fiinţe omeneşti întrupate, oameni ai cerului şi fiii ai oamenilor, se constituie a fi una dintre cele mai mari taine ale istoriei spirituale. Ea a fost rareori divulgată în mediile neiniţiaţilor.