HIJRA, HEGRA SAU MADAIN SALEH

 91059794_889428548155249_2649469267958824960_n

HIJRA, HEGRA SAU MADAIN SALEH

91087962_889428374821933_5158665243332706304_n

Hijra, Hegra sau Madain Saleh din Arabia Saudită a fost al doilea oraş principal al nabateenilor, după celebrrul Petra din Iordania
Madain Saleh a fost a doua capitală a Regatului Nabatean , după Petra, situată la 500 de kilometri la nord. În cazul în care cele mai vechi morminte monumentale din Petra au fost construite în jurul anului 50 î.Hristos, construirea mormintelor din Madain Saleh a început aproximativ 50 de ani mai târziu, în cursul primului an al erei creştine. La Saleh nabateenii au construit cca 600 de morminte.
Nabateenii au denumit oraşul Hijra (așa cum apare în unele inscripții antice), iar romanii l-au numit Hegra. Site-ul istoric este încă cunoscut astăzi în araba cu numele Al-Hijr. Numele actual este Madain Saleh – în traducere înseamnă „orașul lui Saleh“, după numele profetului musulman Saleh.
Madain Saleh este site-ul istoric cel mai cunoscut al Regatului Arabiei Saudite și primul care a fost listat ca patrimoniu UNESCO în 2008. Acesta este situat în partea de nord a provincia Medina, în zona al-Ula.
Nabateenii (ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Palestinei antice la sfârșitul dominației persane ahemenide și începutul epocii elenistice, în secolul al IV-lea î.Hristos. . Totuşi, unii istorici contestă originea arabă a nabateenilor, afirmând că strămoșii nabateenilor au fost mai degrabă triburile Nabatu din sudul Arabiei. Numele proprii din inscripții sugerează faptul că cultura nabateebilor a fost influențată de cea aramaică.
Nabateenii s-au îndeletnicit cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au reușit să identifice surse de apă și să sape puțuri pentru colectarea apei din precipitații. Pe parcursul „Drumului Balsamurilor” în sudul Palestinei până spre portul Gaza au întemeiat locuri de popas la fiecare 30-40 km. De la Gaza mărfurile lor își continuau drumul spre locuri de prelucrare în Egipt și spre Europa.
Cea dintâi apariție certificată a nabateenilor a fost semnalată prin 312-311 î.Hristos, când ei au fost atacați, fără succes, la Sela sau Petra, de către Athenaeus, un ofițer al regelui seleucid Antigonus I, în cadrul celui de-al III-lea război dintre Diadohi. Evenimentul este menționat de un ofițer seleucid, Hieronymus din Cardia, în raportul său asupra bătăliei.
Pe la 50 î.Hristos. istoricul grec Diodor din Sicilia l-a citat pe Hieronymus, adăugând: „Așa cum seleucizii au încercat să-i supună, așa au făcut și romanii mai multe tentative de a pune stăpânire pe profitabilul lor comerț.”
În perioada decăderii puterii seleucide, nabateenii au izbutit să pună bazele unui regat în sud-estul și estul Mării Moarte, pe care ulterior l-au extins către nord, pe pământurile roditoare de la est de râul Iordan. Ei au cucerit Hauranul și pe la 85 î.Hr. regele lor, Aretas al III-lea, s-a văzut stăpân al Damascului și al Syriei.
Regatul nabateean a fost cucerit și anexat în cele din urmă la Imperiul Roman de către împăratul Traian.
Orasul a fost populat până cel puțin în secolul al al 4-lea, iar unele părți au rămas locuite până în secolul al 6-lea. După această perioadă, probabil, populația sa mutat în orașul Al-Ula din apropiere, care este locuită şi în prezent. De atunci Madain Saleh a rămas frecventat de comercianți care călătoresc pe drumul comercial și din epoca islamică de pelerini provenind din Siria.
La Madain Saleh încă există 11 de morminte monumentale, iar altele 94 au fost decorate cu fațade maiestuoase săpate în blocuri de gresie , în special Jibal Ithlib. Cel mai mic mormânt are 2,7 metri inaltime, iar cel mai mare ajunge la 21,5 metri. Sculptorii au început întotdeauna să taie roca din partea de sus, la fel ca la Petra.
Zona rezidențială care se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 60 hectarecare, este încă în curs de excavare de o echipa de arheologi francezi. Săpăturile au arătat că partea de sud a orașului a găzduit o garnizoană militară, ceea ce este confirmat de inscripțiile de pe pe patru morminte care indică faptul că proprietarii lor au fost ofițeri în armata nabateană.
După cucerirea romană un detașament militar roman a fost prezent în Madain Saleh pentru aproximativ un secol. Romanii au participat la dezvoltarea oraşului prin preluarea controlului asupra comerțului cu tămâie și prin menținerea și chiar renovarea unei părți a orașului.