Lună: martie 2020

SIGIRIYA (STÂNCA LEULUI) Sigiriya (Stânca Leului) din Sri Lanka (denumită Ceilon sau Ceylon până în 1972; în Tabula Peutingeriana, insula era marcată cu denumirea: Insula Taprobane) este un oraș format de fapt dintr-o imensa stanca, pe care a fost construită din piatra un templu şi un palat înconjurat de o imensă gradină. Potrivit analelor hinduse, oraşul din Sigiriya (Stânca Leului) a fost construit de regele Kashyapa (477-495 ); după moartea sa, locaţia a fost folosită ca manastire budista până în secolul 14.Ulterior, tinutul a fost abandonat.

PARIUL LUI PASCAL  JOCURI, INCERTITUDINI, PARIURI, NEGOCIERI CU PROPRIA CONŞTIINŢĂ … ALŢI ZEI, ALTE STAULE, ALTE OIŢE … HMMM Pariul original a fost prezentat în secțiunea 233 a studiului Pensées („Gânduri”) al lui Pascal, publicat postum. Extras din Pensées, part III, §233: Dumnezeu există sau nu. Rațiunea nu poate decide între cele două alternative. Este jucat un joc… în care va ieși cap sau pajură. Tu trebuie să pariezi (nu este opțional). Să analizăm câștigul și pierderea, pariind că Dumnezeu există. Să estimăm aceste două șanse. În cazul în care câștigi, câștigi totul; dacă pierzi, nu pierzi nimic. Pariază fără ezitare că El există. Ai de câștigat o infinitate de vieți fericite, o șansă de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit. Dar unii nu pot să creadă. Ei ar trebui să asimileze cel puțin incapacitatea de a crede și strădania de a se convinge pe ei. ACELAŞI AUTOR – DESPRE INCERTITUDINE Incertitudine în toate – Aceasta este ceea ce văd și ce mă deranjează. Read More …

ARHIMEDE DIN SIRACUZA ŞI FOCUL GRECESC Arhimede din Siracuza (în greacă Αρχιμήδης, Archimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în Siracusa, pe atunci colonie grecească, d. 212 ) a fost probabil cel mai mare învățat al lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii științifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie și filozofie. În tinerețe Arhimede a studiat în Alexandria din Egipt. Arhimede este considerat a fi unul din cei mai mari matematicieni ai antichității și unul dintre cei mai mari ai tuturor timpurilor, fiind primul matematician universal. I s-au atribuit proiectele unor noi invenții, inclusiv al unor mașini de asalt, precum și șurubul fără sfârșit. Experimente moderne au arătat că Arhimede a proiectat mașini capabile să scoată corăbiile din apă și să le dea foc folosind un sistem de oglinzi. În secolul al doilea d.Hr. Lucian din Samosata a scris că în timpul asediului Siracuzei, Arhimede a distrus corăbiile inamice cu foc. Câteva secole mai târziu Anthemius din Tralles menționează lentila convergentă ca armă a lui Arhimede. Dispozitivul, numit câteodată (în limba engleză) raza de căldură a lui Arhimede, a fost folosit pentru a focaliza razele Soarelui asupra corăbiilor care se apropiau, cauzând aprinderea lor. Această armă a fost subiectul unor dezbateri Read More …

EDICTUL ÎMPĂRATLUI GALERIU Împăratul roman care și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac – Galerius Maximianus Galerius Maximianus (cca. 250 – 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, a fost un împărat roman în perioada 305-311. Galerius s-a născut în apropiere de Serdica, probabil la Felix Romuliana, într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era dacă. La Felix Romuliana (lângă satul de români timoceni Gamzigrad din Serbia, pe apa Timocului Roșu) în antica Dacia Ripensis, împăratul Galerius și-a glorificat mama de origine dacică și a construit un palat cu numele ei. Ruinele palatului se pot vizita. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor și senatorilor. El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce a avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriți, Read More …

IMPERIUL HITIT Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care au migrat în mileniul al III-lea î.Hr. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe care l-au parcurs hitiții, din zona unde locuiau înspre Podișul Anatoliei: o variantă ar fi trecerea lor prin nordul Mării Negre și traversarea Munților Caucaz, iar cea de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice și traversarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Originea indo-europeană a hitiților e indicată atât de picturile egiptene care îi arată ca având părul castaniu, în contrast cu cel al egiptenilor, precum și de afinitățile limbii lor cu cea tracă, așa cum au observat profesorul bulgar Vladimir Georghiev și profesorul german S. Bugge. Așezați în mileniul al III-lea î.Hr., în noua lor patrie, teritoriu cunoscut azi ca Anatolia, hitiții au format în scurt timp unul dintre cele mai puternice state ale vremii. Primele orașe-cetăți importante, Hattușaș, Neșa, Zalpa și Kușșara, au apărut încă din secolul XX î.Hr. , când unele triburi hitite au început să se impună în lupta pentru supremație. Regele Anitta din Kușșara, a fost primul dintre cei 29 de regi hitiți care s-au remarcat în mileniul Read More …

MEGHIDO (MEGIDDO) – „HARMAGHEDON” Meghido (Megiddo) (ebraică ‏Tell el-Mutesellim; arabă ‏ al-Mutasallim) este locul denumit în Apocalipsa „Harmaghedon”: Har” (munte) si „Meghido”(numele oraşului). Apocalipsa afirmă că în această locaţie se va da ultima și cea mai sângeroasă bătălie din istoria umanității. În antichitate Megiddo a fost unul dintre cele mai mari oraşe din Orientul apropiat, fiind populat aproape fără întrerupere timp de 5000 de ani, (între anii 6000- 500 î.H). Megiddo era amplasat pe drumul comercial Via Maris care lega Siria de Egipt. Prin poziția lui strategică, Megiddo controla principalele drumuri comerciale antice din Orientul Apropiat Meghido a fost teatrul mai multor bătălii celebre: Prima mare bătălie, desfăşurată în anul 1478 î.Hr., a opus armatele egiptene conduse de faraonul Tutmes al III-lea, triburilor din Cannan. Victoria a aparţinut faraonului Tutmes al III-lea, denumit de unii istorici „Napoleon al Egiptului antic”, datorită geniului său militar: Tutmes al III-lea a dus 16 campanii militare împotriva sirienilor, hitiților, mitanilor, etc. care voiau să împiedice pătrunderea egiptenilor în Asia. În timpul campaniilor sale a cucerit 350 de orașe. A doua mare bătălie a a vut loc în anul 609 î.Hr între Egipt și Regatul lui Iuda, soldat cu moartea regelui Iosia. A treia bătălie Read More …

ŢESTUL (ŢĂSTUL) ÎN OLTENIA Fragmente dintr-un rticol de Claudia Balaş , muzeograf Cele mai vechi sisteme pentru copt pâinea folosite până astăzi sunt ţestul şi cuptorul pe vatră. Denumirea ţestului vine din cuvântul latin „testum” care înseamnă vas de lut, capac de argilă. Aşa cum rezultă din etimologia cuvântului, țestul a avut o arie de răspândire foarte întinsă care cuprinde Illyria, Bosnia, Muntenegru, Bulgaria, Albania, partea sud-vestică a câmpiei Pannonice, România, fiind cunoscut până în Caucaz. Cel mai vechi ţest descoperit pe terirtoriul României – judeţului Olt comuna Fărcaşele – datează din secolul al X – lea. Faţă de cuptorul de dimensiuni mari, ţestul prezintă avantajul că se încălzeşte mai repede, „cu surcele, bălării, coceni de porumb şi beţe de floarea soarelui” şi că, pe lângă pâine dospită, azimă, turtă, se coc sub el şi alte mâncăruri (ghiveci, cartofi, carne). Tehnica de confecţionare a ţestului este similară cu cea a ceramicii primitive, modelată cu mâna şi lăsată să se usuce la soare. Materialul din care se confecționează țestul este lutul (pământul galben) amestecat cu balegă de cal şi uneori cu câlți. Acest arhaic cuptor mobil, făcut din lut, după o anumită tehnică, se confecționa la începutul secolului trecut într-o atmosferă Read More …

RĂZBOIUL DE 781 DE ANI: RECONQUISTA SABIA LUI BOABDIL în anul 711 d Hr. maurii musulmani din Africa de Nord, proveniţi din regiunile Marocului şi Algeriei, sub comanda lui Tariq, au atacat Regatul Vizigot din Spania şi l-au cucerit. Stăpânirea vizigoţilor în Spania era erodată de „conflicte dinastice dar şi de lipsa coeziunii dintre pătura conducătoare şi restul populaţiei romanice. Atacul lui Tariq cu trupe de cavalerie rapide şi nimicitoare a înclinat rapid balanţa în favoarea musulmanilor. Infanteria vizigoţilor nu a putut face faţă, iar mare parte a Spaniei a căzut în mâinile maurilor. Aceştia au întemeiat un Emirat la Cordboba”. Odată cu cristalizarea regatelor spaniole, a început lupta de recucerire a Spaniei de sub dominaţia maură, purtând numele de Reconquista. (în română: Recucerirea) Se consideră de obicei că Reconquista a început aproape imediat, în 722, odată cu bătălia de la Covadonga, și s-a încheiat în 1492, prin cucerirea Granadei. La 2 ianuarie 1492, ultimul conducător musulman din regiune, Abu ‘abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada), s-a predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon și reginei Isabela a Castiliei („Regii Catolici”). Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de Read More …

BLESTEMUL LUI JACQUES DE MOLAY Jacques de Molay a fost cel de al 23-lea și ultimul mare Maestru al Cavalerilor Templieri, care a condus Ordinul din 20 aprilie 1292 până în 1307. Cu sprijinul Papei Clement al V-lea, Regele Filip al IV-lea al Franței, înglodat în datorii după ce a împrumutat bani de la Templieri, l-a arestat pe Molay și pe mulți alți Templieri, în anul 1307 și i-a torturat pentru a face mărturisiri false. Jacques de Molay, asemenea Sfântului Petru, a recunoscut acuzaţiile de trei ori, apoi, în căinţă, le-a retractat de 3 ori. După ce Molay și-a retractat mărturisirea lui, Regele Filip al IV-lea l-a ars pe o schelă pe o insulă pe râul Sena în fața Notre Dame de Paris în martie 1314 La 18 martie 1314, Parisul a asistat la o macabră ceremonie: arderea pe rug a lui Jacques de Molay, împreună cu un companion al său. Execuţia a avut loc pe Insula Iudeilor, iar acest lucru, în limbaj simbolic, spune multe. Regele Filip urmărea glacial sinistra execuţie de la fereastra palatului regal. Cronicari ai vremurilor relatează: „Atunci Marele Maestru s-a despuiat fără şovăire… A rămas pe drum gol goluţ dând de înţeles că veşmintele Ordinului Read More …

UMBERTO ECO PENDULUL LUI FOUCAULT ( IL PENDOLO DI FOUCAULT) Pendulul lui Foucault este împărțit în zece părți, fiecare fiind reprezentată de către un sefirot. Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mișcarea de rotație a Pământului. Romanul este impresionant atât datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât și al multitudinii de referințe ale autorului la ocultism, cabala, alchimie și teoria conspirației: Principalele personaje ale romanului sunt trei prieteni, Belbo, Diotallevi, care lucrează pentru mica editură Garamond din Milano, și Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizita unui colonel Ardenti, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura sa sursă fiind un petic de hârtie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi Ardenti dispare, și povestea pare să fie uitată. Casaubon pleacă pentru câțiva ani în Brazilia. La întoarcere se angajează alături de prietenii săi la editură, unde încep să lucreze la o serie de cărți despre ocultism. Citesc foarte mult material de această natură și, ca un joc intelectual, încep să facă tot felul de legături neobișnuite între diferite evenimente istorice, prin prisma unei inventate conspirații istorice. Pornită Read More …

UMBERTO ECO  “NUMELE TRANDAFIRULUI” UN ROMAN DE CINCI STELE Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus Umberto Eco – “Numele trandafirului”: “stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus” – într-o traducere aproximativă, “dăinuie prin nume străvechiul trandafir, dar nu mai păstrăm decât parfumul”). Sau, altfel spus, “unde sunt timpurile de odinioară, din care n-a mai rămas decât parfumul amintirii” ? * Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont – d. 19 februarie 2016, Milano) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician. Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri. * Călugărul franciscan Guglielmo de Baskerville ajunge într-o mănăstire în care s-a comis o crimă. El este însoțit de Adso din Melk, numit astfel după mănăstirea benedictină Stift Melk, unde a făcut primii pași în profesia de călugăr. Pe măsură ce povestirea evoluează, alți călugări mor în mod misterios. Cele două personaje principale studiază o bibliotecă medievală labirintică, înțeleg forța distrugătoare a râsului și ajung față Read More …

FUNCŢIILE FIZICE, PSIHICE ŞI SPIRITUALE  ALE RÂSULUI ŞI ALE CĂSCATULUI FILOSOFIA MISTICĂ A LUI GURDJIEF DESPRE RÂS ŞI DESPRE CĂSCAT Două funcţii ale organismului nostru rămân neînţelese şi neexplicate din punct de vedere ştiinţific; acestea sunt căscatul şi râsul. Nici unul şi nici celălalt nu pot fi înţelese şi explicate corect, fără a şti despre acumulatori şi despre rolul lor în organism. Aţi remarcat ce se întâmplă atunci când sunteţi obosiţi. Asta se poate observa, de exemplu, mai ales la munte când un om care nu este obişnuit, cască aproape mereu în timp ce urcă pe munte. Căscatul este pomparea energiei în acumulatorii mici. Când ei se golesc prea repede, adică atunci când unul dintre ei n-are timp să se umple în timp ce celălalt se goleşte, căscatul devine aproape continuu. Există anumite condiţii de boală când se poate produce un stop cardiac, când un om vrea să caşte, dar nu poate sau se mai cunoaşte cazul când pompa este dereglată, şi atunci ea lucrează fără efect iar omul poate să caşte neîncetat fără să poată pompa înăuntru energic. Studiul şi observarea căscatului, făcute din acest punct de vedere, pot dezvălui multe lucruri noi şi interesante. Râsul este şi el! Read More …

GELOTOLOGIA – ŞTIINŢA CARE STUDIAZĂ EFECTELE RÂSULUI ASUPRA TRUPULUI ŞI PSIHICULUI Ştiinta care studiaza efectul rasului asupra corpului si a psihicului se numeste gelotologie (din grecul „gelos” – a rade). Omul de stiinta american Paul Ekman a identificat 19 tipuri diferite de ras. Doar unul este autentic. Celelalte sunt folosite pentru adaptarea in societate. Spre exemplu rasul din politete si cel de mascare a nesigurantei. Omul foloseste 80 de muschi pentru a rade. Un minut de ras este la fel de benefic pentru sanatate ca si 10 minute de alergare sau 30 de minute de exercitii de relaxare. Capacitatea omului de a rade este innascuta. Copiii pot rade de pana la 500 de ori pe zi. Educatia si constrangerile sociale reduc frecventa rasului odata cu inaintarea in varsta Oamenii de stiinta au descoperit ca rasul imbunatateste functia plamanilor, alimenteaza creierul cu oxigen, intareste sistemul imunitar si reduce hormonul de stres. Iata alte cateva exemple pentru numeroasele efecte pozitive ale rasului: prin ras, creste nivelul de imunoglobulina A din saliva si din intreaga regiune ORL. Anticorpii stopeaza astfel bacteriile si virusii care produc tusea, durerile de gat, racelile si gripa. Oamenii de stiinta din cadrul universitatii Loma-Linda din California au descoperit Read More …

PALINDROMUL PERFECT Palindromul perfect, „răscrucea de unde nu ne vom mai întoarce niciodată la ceea ce a fost până acum” Un palindrom este un șir de caractere (de obicei cuvinte, fraze sau numere) care citit de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga rămâne neschimbat. Termenul „palindrom” a fost introdus de scriitorul englez Ben Jonson (1572-1637) și provine de la cuvintele grecești palin (πάλιν; „înapoi”) și dromos (δρóμος; „drum, direcție”). Deci un palindrom atunci când vine reprezintă o schimbare de direcţie, de vibraţie, de stare, de atitudine, şi cred că de fapt se schimbă totul. 02 02 2020 este a 33-a zi din an şi va fi urmată de încă 333 de zile (anul 2020 este bisect, deci va avea 366 zile) Datele cu 8 cifre scrise in formatul zi / luna / an sunt cele mai spectaculoase, datorita raritatii lor. Sunt numai cateva intr-un mileniu. Ne putem considera norocosi ca traim o astfel de data, a treia din istorie. Prima a a fost 01.01.1010, a doua 11.11.1111, iar urmatoarea va fi 12.12.2121. Urmatoarea data de exact la fel este peste 1000 de ani: 03.03.3030.

THE BOOK OF DANIEL ȘI PATRU FIARE URIAȘE AU IEȘIT DIN MARE   Ceea ce „Apocalipsa” reprezintă pentru Noul Testament, Cartea lui Daniel este pentru Vechiul Testament Istoric În 586 înaintea erei creştine, Babilonul, marea putere imperială a epocii, a distrus Ierusalimul. Elita acestui regat – curtea regală și clasele superioare – au fost transportate în Babilon. Daniel, conform cărții pe care o avem la dispoziție, era unul din cei deportați în capitala străină. În 536 înaintea erei creştine, Babilonul a fost învins de către noua putere, Persia, aflată sub conducerea cuceritorului persan Cirus cel Mare. Perșii le-au permis exilaților iudei să se întoarcă la Ierusalim și să reclădească orașul, care a devenit o provincie a Imperiului Persan. Spre sfârșitul anilor 300 înaintea erei creştine Alexandru cel Mare, regele statului grecesc Macedonia a cucerit Persia. Alexandru a murit tânăr iar la moartea sa generalii săi au împărțit între ei imperiul său. Ierusalimul și Iuda (numite atunci Yehud medinata) au intrat sub stăpânirea lui Ptolemeu I, generalul care a primit Egiptul, dar în 198 înaintea erei creştine orașul și provincia au fost capturate de Seleucas al III-lea, conducătorul Siriei și Mesopotamiei. Textele Cele trei mari variante ale Cărții lui Daniel sunt Read More …

  POMPEII – 24 august 79 Pompeii, fondat cândva în secolul 8 înainte de Hristos, a fost un oraş înfloritor, aflat succesiv sub influenţe etrusce, greceşti, romane. În anul 80 înainte.de Hristos, devine colonie romană, sub numele de Colonia Cornelia Venera Pompei şi continuă să se dezvolte, sub impulsul dat de traficul maritim din zonă şi de comerţul eficient. Veniturile în creştere au determinat apariţia unei clase mijlocii din ce în ce mai bogate şi aflate în permanentă concurenţă. În urma erupției vulcanului Vezuviu din 24 august 79 după Hristos., la numai o zi după sărbătoarea numită Vulcanalia, închinată zeului Vulcanus, orașul Pompeii a fost distrus și acoperit de un strat gros de cenușă și piroclastite. Abia în anul 1748 a fost redescoperit întâmplător, după ce mai întâi Herculaneum, o altă localitate distrusă de aceeași erupție a Vezuviului, fusese descoperită în 1738. În dimineaţa zilei de 24 august 79 după Hristos., locuitorii oraşului Pompei, situat la poalele Muntelui Vezuviu din Golful Napoli, au resimţit un cutremur violent, au auzit un tunet asurzitor şi au văzut străfulgerări de foc. La ora 10.00 dimineaţa, Vezuviul a erupt, în vârful muntelui ridicându-se un nor uriaş de fum care avea forma unui pin. Pe Read More …

MONT SAINT-MICHEL Potrivit abatelui Gil Deric, un istoric breton din secolul al XVIII-lea, insula stâncoasă Mont Saint-Michel a fost consacrată de cultele druidice lui Belenus – zeul gal al soarelui -, sub numele de „Ma vel Tombe Beneni”, adică Muntele sau Mormântul lui Belenus. Legenda Muntelui spune că într-o noapte de octombrie a anului 708, episcopul Aubert de la Avranches dormea un somn frământat de vise. Ca și în nopțile trecute, Arhanghelul Mihail i-a apărut în vis, poruncindu-i să îi construiască un sanctuar, pe vechiul munte Tombe, în mijlocul golfului. Și, pentru ca episcopul să nu mai uite, cum o mai făcuse, Arhanghelul Mihail și-a pus degetul de lumină pe capul episcopului Aubert, marcându-l pentru totdeauna. În zorii secolului al VIII-lea, muntele Tombe era o ridicătură rotunjită de granit, înaltă de 78 de metri, în mijlocul unui golf adânc, al cărui profil nu are cu nimic de-a face cu contururile de azi, deoarece aici pământul a câștigat peste tot în lupta cu marea. În vârful ridicăturii de granit se afla așezată o piatră destul de mare, despre care se spune că ar fi fost înfiptă în pământ de către Satan. Nimeni nu putea să scoată această piatră, pentru începerea construcției Read More …

CELE MAI CELEBRE FOTOGRAFII TRUCATE (FAKE FOTO)      Fotografia 2 (denumită „fotografia fake a secolului”!) este un fake, un trucaj. Dacă ar fi fost reală atunci s-ar fi dus la naiba lanţul trofic şi ar fi fost ca în vremurile descrise în basme, când făcea plopul pere şi răchita micşunele, lupul se plimba cu oaia pe arătură (pe care o invita la o cafea), şi altele asemenea. Presa scria că fotografia a fost postata online in 1 aprilie 2018 de Latest Sightings, o aplicatie pentru persoane care participa la un safari. Este vorba despre trei fotografii diferite realizate in trei locuri diferite de Nadav Ossendryver, creatorul Latest Sighthings. ”Fotografia secolului” a fost accesata de 20 de milioane de ori. Abia dupa, Nadav a recunoscut fake-ul, mai ales ca unele publicatii (The Telegraph) i-au cerut permisiunea sa o refoloseasca. Şi fotografia 3 este trucaj; fotografia ar prezenta-o pe preşedinta Croaţiei Kolinda Grabar-Kitarovic. Imaginea femeii în costum de baie nu este a preşedintei Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarovic, ci a lui Coco Austin (o starletă americană). Fotografia 4 – steagul sovietic este arborat pe clădirea Reichstag -ului. Obsedat de succesul unei fotografii americane, cea a soldaţilor care pun un steag la Iwo Jima (şi aceea Read More …

CHIPUL SFINXULUI DIN BUCEGI Unul dintre cele trei chipuri ale Sfinxului, care este chiar al lui Zalmoxis, are găvanele ochilor goale, ceea ce denotă faptul că, la un moment dat, statuii i-au fost fost demantelaţi ochii în mod ritualic. Demantelarea ochilor unei statui este o acţiune magică, în care zeul era împiedicat să „vadă” în lumea fizică. Procedeul demantelării ochilor ori altor porţiuni din statuile vechilor zei a fost folosit şi de vechii egipteni, greci, sumerieni etc; mai totdeauna, învingătorii acţionau magic asupra statuilor şi bazoreliefurilor zeilor învinşi prin distrugerea unei porţiuni sau prin scoaterea ochilor, pentru a împiedica entităţile transfizice să se manifeste prin ele. Sunt cunoscute bunăoară cazurile din Egiptul antic de dematelare ori de scoatere a ochilor statuilor faraonului Ahnaton, considerat eretic de urmaşii săi; nu altceva se poate afirma despre statuile vechilor zei ai grecilor ce împodobesc în ziua de astăzi multe muzee ale lumii; unii istorici cred că statuile au fost descoperite sparte ori incomplete în siturile arheologice doar datorită unor cauze “obiective”, dar de fapt ele au fost mutilate intenţionat prin demantelare în mod ritualic la sfârşitul antichităţii de exponenţii noilor forme religioase şi lăsate în părăsire. CG – DACIA PRIMORDIALĂ; FOTO – CG

BUCEGI – BABELE Cuvântul „babă” este extrem de vechi, fiind o reminiscenţă a limbii primordiale ce se vorbea înainte de potop. Denumirea de Babe nu are de-a face cu femei bătrâne, ci cu acei oameni cu aspect preponderent feminin (care însă erau androgini), care au fost întemeietori de linii genealogice. Sensul denumirii arhaice de „Babă” este echivalent cu cel de „Întemeietor” sau „Începător”. Ulterior, termenul de babă a fost acordat şi bărbaţilor, devenind echivalent cu cel de „Tată prim” sau „Patriarh” (Patriarh înseamnă la origine tot „Tată prim”). Ca reminscenţă a străvechii limbi primordiale, cuvântul „babă” poate fi regăsit şi în câteva limbi moderne – de exemplu, în limba sanscrită şi în limba turcă, unde „babo” sau „baba” înseamnă „tată” (în limba sanscrită, cuvântul a devenit un epitet, fiind deseori aplicat nu numai taţilor de trup, ci şi maeştrilor spirituali). În cadrul poporului român au fost denumiţi prin termenul de Babe toţi Începătorii (Taţii Primi sau Patriarhii) de linii genealogice. Ulterior, termenul de Babă a fost înlocuit cu termenul de Moş. Această înlocuire s-a realizat destul de târziu din moment ce, în plin Ev Mediu, unul dintre cei mai iluştri conducători de oşti din arealul balcano-carpato-danubiano-pontic, pe nume Novac, a Read More …

BABELE – BABILU – BABEL Revenind la platoul Bucegilor, mai trebuie menţionat faptul, poate surprinzător, că denumirea Babele mai este legată de un cuvânt celebru: Babel. Cuvântul Babel este cunoscut astăzi datorită Vechiului Testament, care în capitolul 3 al Genezei precizează că a existat odinioară un Turn Babel. Sub o altă formă, termenul „Babel” a fost folosit de vechii sumerieni – primii locuitori ai Mesopotamiei. La vechii sumerieni, Bab-ilu însemna „Poarta zeilor” (mai exact spus, „Poarta zeilor părinţi”, cunoscut fiind faptul că sumerienii considerau că părinţii lor au fost zei). De altfel, din cuvântul Bab-ilu a derivat cuvântul Babilon, care a fost numele celui mai mare oraş din Mesopotamia antică. Nu trebuie să surprindă punerea la acelaşi numitor a Babel(or) din Bucegi şi a Turnului Babel din vechea Mesopotamie. Babel nu a fost un nume propriu, ci un substantiv comun cu valoare de calificativ. Prin termenul „babel” sau printr-un termen apropiat fonetic era desemnat în antichitate orice templu, indiferent de mărime ori de aspect, în care s-a încercat penetrarea palierelor cuantice. În acest sens se poate afirma că Babele din Bucegi sunt reminiscenţe ale unei construcţii arhaice, ale unui templu, în care oamenii au încercat să realizeze conexiunea energetico-informaţională dintre Read More …

MOŞUL DE LA RÂMEŢI Nu trebuie să constituie un motiv de mirare că, la origine, cuvântul babel a fost un calificativ, nu un nume propriu. Această afirmație este valabilă și pentru alte cuvinte care s-au folosit în arealul carpato-danubiano-pontic, precum kogaionon sau sarmizegetusa. Bunăoară, mulţi autori din ziua de astăzi consideră că Masivul Bucegi a fost Kogaionon-ul, muntele sacru al dacilor, în peştera căruia s-a retras Zalmoxis, menţionat de Strabon în scrierea sa „Geografia” (Rerum Geographicarum). Într-adevăr, până la un punct trebuie dat dreptate celor care identifică Masivul Bucegi cu Kogaiononul. Dar, de fapt, la fel ca şi cuvântul babel, kogaionon era mai degrabă un substantiv comun devenit calificativ, nu un nume propriu. Termenul de kogaionon nu desemna doar un singur munte, ci mai mulţi, căci orice munte care era ornat cu astfel de artefacte litice putea primi acest nume. Şi Ceahlăul era un kogaionon, şi Muntele Gugu, şi Munţii Rarău, şi Munţii Căpăţânii, sub care se află peştera Polovragi. Acelaşi lucru se poate afirma despre cuvântul „sarmizegetusa”, care la origine a fost un substantiv comun care desemna o capitală (eventual a unui trib). În toate zonele pe care le-au considerat importante strămoşii românilor au cioplit artefacte litice impresionante; unul Read More …

CINE ESTE MOŞ CRĂCIUN ?  CRISTIAN GĂNESCU PENTRU EDITURA ALAYA Moş Crăciun este un atribut şi o funcţie. Această funcţie a fost ocupată de-a lungul timpului de mai multe persoane. Precum în epoca prezentă funcţia de preşedinte al unei ţări este ocupată de diferiţi oameni, tot astfel se poate afirma despre Moş Crăciun. În Evul de aur funcţia de Moş Crăciun a fost ocupat de diferiţi zei. Aceşti zei erau consideraţi Guvernatori sau Stăpâni ai Soarelului (sau erau asociaţi cu soarele). Fiecare populaţie sau comunitate a avut Moş Crăciunul său. Aşa cum persoana care ocupă astăzi funcţia de Preşedinte al României nu este aceeaşi cu cea care ocupă funcţia de Preşedinte al Franţei, nici Moş Crăciun din arealul carpato-danubiano-pontic nu era acelaşi cu cel din ţările scandinave sau din Grecia. Cu toate acestea, ambele persoane ce îndeplinesc funcţia de preşedinte au acealeaşi atribuţii funcţionale. Aşadar Nicolae Densuşianu s-a înşelat cu privire la identificarea lui Crăciun cu zeul Saturn. Bătrânul Crăciun din legendele româneşti a fost primul zeu-moş care s-a manifestat în arealul carpato-danubiano-pontic. Saturn, deasemenea, a fost primul zeu care s-a manifestat pentru populaţiile vechii Elade, aşa cum a specificat poetul antic Hesiod. Fiecare populaţie a avut Moş Crăciunul său, Read More …