AMAZING GRACE

Un cintec drag oricui…batrin, tinar, mic, mare…si cu siguranta cunoscut de multi dintre noi. O cintare ce poarta in spate o poveste importanta de-alungul istoriei si cu mare greutate in sufletele noastre, celor care o indragim, celor carora le-am cintat si ascultat versurile cu inima deschisa, simtindu-i importanta chiar si azi, in secolul XXI, adinc in inimile noastre.
O cintare cu o traiectorie de 240 de ani care de-alungul vietii sale a reusit sa stringa cu sine povesti, taine, dorinte, sperante, bucurii sau dureri, marturii sau cereri…o cintare pe care trebuie sa o cunosti, la fel ca intreaga ei poveste.
Autorul ei este John Newton, nascut in Londra 1725, al carui tata a fost capitan, iar a carui mama, bolnava fiind si constienta de putinul timp ramas pe pamint a avut grija sa-l invete Biblia pe fiul ei. Mama sa a murit cind el avea 7 ani, devenind, asa la o virsta frageda ajutor pe o barca de pescuit cu experiente de-a lungul anilor, periculoase, emotionante, inclusiv dureroase.

Mai tirziu s-a inrolat pe o barca de sclavi unde a ajuns capitan, uitind in tot acest timp de Dumnezeul mamei lui si a Bibliei, devenind unul dintre cei mai mizerabili si de temut comerciant de sclavi. A comerciat cu sute de femei, copii si barbati din Africa, luindu-i de la casele si familiile lor, pentru a fi vinduti ca si sclavi in America. John Newton recunostea ca simtea nevoia sa scape de iad, in realitate iubea pacatul si nu era dispus sa renunte la el.

In fiecare an cadea tot mai jos in pacat, ajungind asa, o persoana josnica pina si pentru echipajul barcii care intr-o ocazie cind beat fiind, a cazut peste bord, acestia pentru a-l salva, au aruncat dupa el un harpon ce i s-a infipt in sold, motiv pentru care a schiopatat toata viata sa.

In 1748 o furtuna violenta ameninta cu scufundarea barcii iar Newton cade pe genunchi cerind mila lui Dumnezeu. A fost atunci, imediat dupa ce furtuna s-a oprit, cind a realizat ca exista un Dumnezeu care aude si raspunde rugaciunilor, pina si pentru cel mai rau dintre oameni. A continuat totusi traficul cu sclavi pina cind in finalmente a renuntat caindu-se si devenind predicator si compozitor de cintece religioase.A fost deasemenea inspiratia pentru William Wilberforce, un politician englez care timp de 16 ani a luptat impotriva sclaviei propunind guvernului proiecte pentru aceasta, incepind cu 1791 pina cind in 1807 in sfirsit a reusit, multumita credinteianularea sclaviei. A continuat luptind deoarece initial, sclavii deja cumparati nu au fost eliberati, s-a interzis doar continuarea comertului cu sclavi, pina in 1823 cind in sfirsit toti sclavii au fost eliberati.

Probabil ca daca v-as cere un nume de om mare care te inspira vei spune…Napoleon…un om care dupa fiecare batalie mare se culca gindindu-se la batalia ce a purtat-o…la citi oameni a invins pe cimpul de lupta, la citi a omorit…dar William Wilberforce este acel om care atunci cind pune capul pe perna, se poate gindi la toti oamenii pe care i-a eliberat. 16 ani de lupta terminati intr-o victorie asa de mult dorita de catre toate victimele capriciilor economice si de putere ale potentelor mundiale de atunci.

In 1772 John Newton a scris un cintec. Un cintec cunoscut azi sub numele „Maretul Har” sau „Amazing Grace” ca nume original, in engleza…fiind acest cintec marturia sa. A devenit cea mai populara melodie din istorie. Cea mai inregistrata si cea mai cintata de un numar foarte mare de artisti, tradusa in mai multe limbi, ca oricare alta cintare. O cintare cu doar putine note ridica capetele celor fara de speranta si inmoaie inimile celor impietriti… Harul are puterea sa transforme, sa-i indrepte pe cei nedrepti si sa schimbe un om care odata comercia cu sclavii intr-unul care sa lupte pentru libertatea lor. (Preluare articol Alex Dorobantu:- blog agnus dei)

Maretul Har
1. Mareţul har m-a mântuit
Pe mine din păcat
Pierdut eram, dar m-a găsit
De moarte m-a scăpat
2. Mareţul har m-a invăţat
S-o rup cu orice rău
Ce scump mi-e azi tot harul dat
Trăiesc prin el mereu
3. Dureri, batjocuri, prigoniri
Adese-am întilnit
Prin harul marii Lui iubiri
Eu toate-am biruit
4.Prin har ajunge-voi in cer
Cu slava imbracat
Si voi slavii in veşnicii
Pe Cel ce har mi-a dat.

Amazing grace! How sweet the sound
That saved a wretch like me!
I once was lost, but now am found;
Was blind, but now I see.
’Twas grace that taught my heart to fear,
And grace my fears relieved;
How precious did that grace appear
The hour I first believed.
Through many dangers, toils, and snares,
I have already come;
’Tis grace hath brought me safe thus far,
And grace will lead me home.
The Lord has promised good to me,
His Word my hope secures;
He will my Shield and Portion be,
As long as life endures.
Yea, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess, within the veil,
A life of joy and peace.
The earth shall soon dissolve like snow,
The sun forbear to shine;
But God, who called me here below,
Will be forever mine.
When we’ve been there ten thousand years,
Bright shining as the sun,
We’ve no less days to sing God’s praise
Than when we’d first begun.