Hierapolis a fost fondat de către regele Eumenes al II-lea din Pergam, care a dorit să construiască un oraş mai strălucitor decât Pergamul. Eumenes al II-lea, regele din Pergam a început ridicarea oraşului în jurul anului 190 înainte de Hristos, iar în anul 133 a ajuns în stăpânirea Romei.

Evanghelistul Filip, unul din apostoli, a fost ucis pe aceste taramuri, fapt care a transformat zona in loc sacru si de pelerinaje pentru crestini. Mormantul său se afla pe culmea unui deal din nord-estul orasului Hierapolis, in afara zidurilor cetatii.

O echipă de arheologi italieni a descoperit la Hierapolis „intrarea în Infern”, o peşteră plină de gaze toxice, despre care oamenii Antichităţii credeau că ar reprezenta intrarea în împărăţia subpământeană a zeului morţii. Cunoscută sub numele de „Poarta lui Pluto”-Ploutonion în greacă, Plutonium în latină-, peştera emana în antichitate aburi urât mirositori şi ucigători.

În timpul săpăturilor, arheologii au putut constata ei înşişi efectle letale ale peşterii. Mai mute păsări au murit încercând să se apropie de gura caldă a peşterii, ucise instantaneu de emanaţiile de dioxid de carbon.

După cât se pare, doar preoţii eunuci ai zeiţei Cybele, o străveche divinitate a fertilităţii, puteau intra prin ”Poarta lui Pluto” fără să păţească nimic.

„Îşi ţineau răsuflarea cât puteau de mult”, scrie Strabo, adăugând că invulnerabilitatea lor s-ar fi putut datora fie castrării, fie ocrotirii divine, fie anumitor capacităţi fizice deosebite, care acţionau ca antidot împotriva gazelor toxice. În cursul secolului al VI-lea e.n., gura peşterii a fost astupată de către creştini, iar la distrugerea locului au contribuit, probabil, şi cutremurele.

surse – wikipedia, Historia, ghiduri turistice şi altele
foto preluată de la Frumuseţile lumii şi altele