LEGENDA ARIEŞULUI ŞI A TÂRGULUI DE FETE DE PE MUNTELE GĂINĂ Nori negri treceau sălbateci deasupra vârfurilor muntelui Găina, pe alocurea acoperit de arbori înverziţi ce se profilau pe cer ca nişte străjeri neclintiţi. O! De mult… tare de mult, pe vârful Găina, zidit pe patru mari stâlpi de aur, se ridica un palat mare, locaş de negrăit farmec al unei zâne frumoase, cu ochi albaştri ca cerul, cu părul mare lăsat pe spate, în care adesea şăgalnicul vînt se juca, iar razele bătrînului soare se întreceau în strălucire cu frumuseţea acestei zâne. Şi era zâna de o bunătate îngerească. Şi-şi iubea chinuitul ei popor, ce muncea din greu la poalele, în jurul şi-n-lăuntrul muntelui. Poporul o iubea negrăit de mult. Ce săbătoare mare era când zâna cobora în mijlocul oamenilor săi, mîngîind pe bolnavi, dînd daruri celor nevoiaşi, ascultînd durerea celor cu ochii în lacrimi, durerea celor sbuciumaţi sufleteşte şi cu zîmbetul ei îngeresc, cu mâna ei mică şi albă, fără podoabe lumeşti, dar cu daruri dumnezeieşti, împărţea în juru-i mulţumiri şi pe alocurea fericire. Şi nu era colţ al pămîntului să nu fi aflat de zâna bună şi frumoasă. Nenumăraţi feciori de împăraţi voiau să o ia tovarăşa Read More …