FLUVIUL SUBTERAN CE CURGE PE SUB MAREA NEAGRĂ

Deşi în ziua de astăzi nu există nici un fel de informaţii precise cu privire la configuraţia geografică şi, în special, hidrografică din acea perioadă, o serie de indicii de natură ştiinţifică permit totuşi o analiză de ansamblu a acestui aspect. Mai mult decât atât: dacă informaţiile de natură ştiinţifică sunt corelate cu informaţiile furnizate de sursele antice, în special cu cele furnizate de Vechiul Testament, atunci analiza devine mult mai coerentă.

Astfel, atât din punct de vedere al Vechiului Testament, cât şi din punct de vedere ştiinţific, există doar trei posibilităţi cu privire la acest aspect: după potop, cele patru braţe ale râului (care avea probabil dimensiunea unui fluviu) fie au dispărut de pe suprafaţa pământului, fie şi-au modificat configuraţia, fie au fost translatate în subteran de forţa reziduală generată de dezlănţuirea stihiilor naturii la potop.

Dintre cele trei posibilităţi, a doua şi a treia au cele mai multe şanse de a fi adevărate atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punctul de vedere al Vechiului Testament, astfel că identificarea, de către autorii antici şi moderni, a celor patru braţe ale fluviului unic ce izvora din Eden cu fluviile omonime din ziua de astăzi nu pare defel un exerciţiu gratuit de imaginaţie. Astfel, cercetări subacvatice la mare adâncime, realizate în perioada 2010-2013, au indicat faptul că sub strîmtoarea Bosfor curge la o adâncime de 70 de metri un fluviu subacvatic. Acest fluviu subacvatic, ce are în unele locuri un kilometru lăţime, cu maluri înalte, se pierde în cele din urmă chiar înainte de a ajunge la limita platoului continental al Turciei. Probabil că de acolo porneşte mai departe, urmând de asemenea o matcă subterană, străbătând o parte din teritoriul Turciei de astăzi, dar conturul său nu a fost detectat. Fluviul subteran a fost descoperit întâmplător în urma unor cercetări ce urmau să detecteze traseele optime pe unde se puteau amplasa cablurile de internet intercontinentale. (9)

Fluviul subteran a fost descoperit pentru prima oară de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Leeds, care au folosit un robot subacvatic denumit Autosub 3, lung de 7 metri, în formă de torpilă. Caracteristicile fluviului sunt impresionante: lungimea măsurată a fluviului subteran este de 60 km, adâncimea de până la 35 metri, lăţimea de un kilometru; fluviul curge cu viteza de 6 kilometri pe oră, are un debit de 22000 metri cubi pe secundă, are maluri clar conturate, lunci şi cascade, se mişcă în curenţi ce se rotesc în sens invers curenţilor de pe uscat, transportă sedimente, are o salinitate superioară apei din jur. (16)

După cum menţiona prestigioasa revistă “New Scientist”, mai mulţi cercetători în domeniu – dintre care trebuie menţionat Jeff Peakall, savant (sedimentolog) de la Universitatea din Leeds – au ajuns la concluzia că, dacă ar fi fost situat la suprafaţă, dat fiind volumul impresionant de apă transportat pe secundă, fluviul subteran şi subacvatic ar fi trebuit plasat între primele şase fluvii ale lumii.

În mod cert, acest fluviu subteran a curs odinioară la suprafaţa pământului, astfel că trebuie luată în considerare producerea în trecut a unor evenimente geologice de mare amploare, care au avut forţa reziduală să-l translateze la mare adâncime. Aceste evenimente geologice nu se puteau produce decât în timpul sau imediat după potopul din vremea lui Noe. Translatat în subteran, fluviul continuă să curgă şi astăzi în matca sa, precum odinioară, înaintea potopului.

Oricum, până la deplina elucidare ştiinţifică a subiectului, poate rămâne doar o opinie personală a autorului acestei cărţi faptul că fluviul subacvatic ce curge pe sub Bosfor şi foarte probabil pe sub Marea Neagră, este unul dintre cele patru braţe ale fluviului menţionat în Vechiul Testament, ce uda pământul înainte de potop. De fapt, fluviul subteran descoperit de savanţii de la Universitatea din Leeds, nu este decât o porţiune din vechiul Fison; o altă porțiune este Dunărea.