SIMULACRELE MEGALITICE
O altă constatare importantă a autorului Daciei preistorice a fost că “divinităților primitive pelasge” li s-au construit „simulacre” megalitice gigantice, adică artefacte litice monumentale. Printre artefactele de mare însemnătate din istoria pelasgilor se numără altarele ciclopice de pe Muntele Caraiman, Columa cerului de pe Vârful Omu, Columnele lui Hercule din apropierea Cazanelor Dunării, simulacrul preistoric al lui Hercule aflat în albia râului Carna, obeliscul de la Polovraci, columna de aur închinată principalelor zeităţi pelasge Uranos, Saturn, Jupiter şi multe altele. Cele mai importante simulacre megalitice gigantice au fost însă construite, afirmă Nicolae Densuşianu, pe “vârfurile cele mai înalte ale munţilor, dealurilor şi promontoarelor. În munţi, se aflau templele şi altarele lor, aici li se aduceau sacrificii, după un rit arhaic misterios, aici se celebrau festivităţile religioase, adunările pentru înţelegerile comune ale diferitelor triburi şi târgurile lor”. (30)
Simulacrele megalitice şi artefactele litice de pe vârfurile munţilor au fost cioplite în forme gigantice, afirmă Nicolae Densuşianu, “cu intenţiune, ca prin dimensiunile cele enorme să se exprime totodată puterea şi maiestatea acestei divinităţi”. Muntele sfânt al dacilor a fost Masivul Bucegi. Fiecare stâncă de pe platoul Bucegilor, afirmă Nicolae Densuşianu, “se pare că a reprezentat odată o anumită figură, fiindcă natura nu putea să deie acestor petre forme atât de neobişnuite legilor sale. Timpul însă a distrus aproape toate formele primitive ale acestor misterioase figuri, însă, cu toate aceste, resturile lor par a ne spune că mâna omului a contribuit necondiţionat la formele aceste atât de curioase, că odată aici a fost un loc sfânt (temenos) consacrat religiunii preistorice”. (30)
Altarele ciclopice denumite Babele din Munţii Bucegi au fost, în opinia lui Nicolae Densuşianu, “trei altare gigantice, grupate toate la un loc în forma unui triunghi. Fiecare altariu e format din o singură bucată de stâncă şi toate trei ne prezintă aceeaşi formă caracteristică a altarelor din epoca miceană. Aceste altare nu pot fi considerate din nici un punct de vedere ca o consecinţă a unei simple eroziuni.Formele lor, mai mult ori mai puţin regulate, cu deosebire însă asemănarea lor unele cu altele, ne indică într-un mod destul de clar că aceste figuri nu sunt opera unei acţiuni dizolvante a apei şi cu atât mai puţin a gheţarilor din epoca pliocenă sau cuaternară. Partea superioară sau masa de sacrificii la două din aceste altare, la cel dintâi şi la al treilea, are formă pătrată, iar la altariul al doilea rotundă, mai mult eliptică”. Lângă altare mai afirmă autorul Daciei preistorice, „înşişi zeii îndeplineau anumite acte religioase şi unde, în cazuri extraordinare, ei depuneau jurământul de fidelitate unii faţă de alţii”. (30)
Altarele ciclopice denumite Babele se aseamănă ca formă cu cele denumite miceene din Grecia, fiind menţionate de diverşi scriitori ai antichităţii. Astfel, învăţatul alexandrin Eratosthene considera la vremea sa că „lângă acest altar, s-au legat zeii cu jurământ unii faţă de alţii, când Joe (Jupiter) a plecat la războiu în contra lui Saturn, iar după ce câştigară învingerea, conform votului ce-l făcuse, puseră acest altariu pe ceriu. De acest altariu se folosesc oamenii la ospeţele (sau băuturile lor comune, simposia) şi lângă acest altariu sacrifică când fac societăţi şi festivităţi; atunci, ei ating altariul cu mâna, crezând că acesta este un semn de bună-credinţă”. La rândul său, gramaticul antic Hygin completează subiectul, afirmând că altarele au fost făcute de ciclopi.
Nicolae Densuşianu este însă categoric, afirmând că altarul care se afla pe Muntele Olimp din Grecia este unul şi acelaşi cu altarul de pe muntele Caraiman. Pe acest altar au depus dacii jurământ să lupte împotriva romanilor, conchide autorul Daciei preistorice, servindu-se de un citat preluat dintr-o scriere a poetului latin Papiniu Statin, care menţiona „muntele cel sfânt al Daciei” şi îl lăuda pe împăratul Domiţian, că „alungase pe daci de pe creştetul acestui munte, unde ei se juraseră împreună”, idee împărtăşită ulterior şi de poetul latin Marţial care denumea triumful lui Domiţian asupra dacilor un „triumf asupra hiperboreilor (hyperboreus triumpfius)”; într-un alt fragment, acelaşi autor antic considera că victoriile lui Domiţian au fost de fapt „un triumf asupra giganţilor (Giganteus triumphus)”. (30)
În opinia autorului Daciei preistorice construcţiile ciclopice au fost construite de ciclopi (care nu trebuie însă identificaţi cu titanii care au fost prezenţi în timpul războiului dintre Saturn şi Jupiter, dar nici cu giganţii, eroii unui alt război, denumit gigantomahia). Ciclopii, afirmă Nicolae Densuşianu, se distingeau prin statura gigantică, locuiau munţii cei înalţi din nordul Traciei, într-o ţară extraordinar de fertilă, aveau turme de oi şi capre. Ciclopii au fost primii care au ridicat ziduri şi artefacte la fel de gigantice ca ei.