Tăbliţa I
- Când sus, cerul nu fusese (încă) numit
- Iar) jos, pămîntul (încă) nu purta un nume,
- [Când] nu exista decât Apsu primordialul, născătorul lor,
- Mummu şi Tiamat , cea care le-a dat naştere la toţi;
- Ci numai apele lor amesteCându-se ca un singur corp
- Nici un loc de păşune nu fusese format (şi) nici măcar un mărăciniş nu apăruse,
- Când nici unul dintre zei nu fusese adus întru fiinţă,
- [Când] ei (încă) nu fuseseră pe numele lor chemaţi şi destinele lor [încă] nu fuseseră fixate,
- [în acest timp] fură creaţi zeii înăuntrul lor.
- Lahmu şi Lahamu au fost formaţi, au căpătat nume.
- Chiar mai înainte ca ei să fl crescut (şi) să devină mari;
- Anşar şi Kişar fură creaţi, depăşind pe alţii,
- Ei au trăit zile multe, au adăugat la ani;
- Anu fu succesorul lor, rivalul părinţilor săi;
- Da, primul născut al lui Anşar, Anu, fu egalul lui.
- Şi Anu l-a născut pe Nudimmud după chipul său.
- Nudimmud, stăpînul părinţilor săi, era el,
- De o vastă înţelepciune, înţelegere, putere şi tărie,
- Mult mai puternic decât bunicul său Anşar;
- N-avea nici un rival printre zei, fraţii lui.
- Cereştii fraţi s-au adunat împreună.
- Ei au întărîtat pe Tiamat şi asaltat(?) pe păzitorul lor.
- Da, ei au tulburat buna dispoziţie a lui Tiamat,
- Prin rîsul lor în locuinţa cerului.
- Apsu n-a putut să domolească zgomotul lor
- Şi Tiamat a rămas mută la [purtarea] lor;
- Faptele lor erau necuviincioase faţă de […].
- Purtarea lor nu era bună, ei au fost obraznici .
- Atunci Apsu, născătorul marilor zei,
- A chemat pe Mummu, vizirul său şi i-a zis:
- „Mummu, vizirul meu, care bucură inima mea,
- Haidem, să mergem la Tiamat”.
- Ei au mers şi au stat jos în faţa lui Tiamat;
- S-au sfătuit privitor la zei, primii lor născuţi.
- Apsu şi-a deschis gura sa
- Şi a zis către Tiamat cu voce tare:
- „Purtarea lor a devenit jignitoare pentru mine,
- Ziua eu n-am linişte, noaptea nu pot să dorm;
- Vreau să-i distrug, să termin cu purtările lor,
- Ca liniştea să fie refăcută, să putem dormi”.
- îndată ce Tiamat a auzit aceasta,
- A devenit furioasă şi a strigat către soţul ei;
- Ea ţipa şi răcnea furioasă de una singură.
- Ea plămădi răul în inima sa (şi zise):
- „Ce? Să distrugem ceea ce noi înşine am creat?
- Purtarea lor, desigur, este supărătoare, dar să-i luăm cu binele!”
- Mummu luă cuvîntul şi sfătui pe Apsu;
- […] şi răuvoitor fu sfatul lui Mummu:
- „Da, tată, distruge purtarea lor jignitoare;
- Atunci tu vei avea linişte ziua şi vei dormi noaptea!”
- Când Apsu [au]zi, faţa lui s-a luminat,
- Fiindcă el plănuia cele rele contra zeilor, fiii Iui.
- Mummu i-a cuprins gîtul,
- A îngenuncheat în faţa lui şi-l săruta.
- Tot ceea ce ei plănuiau în adunarea lor
- Era vestit zeilor, primilor lor întîi născuţi.
- Când zeii au auzit (aceasta) s-au pus în mişcare;
- Ei au păstrat tăcerea, ei au stat liniştiţi.
- Cel preaînţelept, desăvîrşitul, atotştiutorul
- Ea, cel priceput în toate, a înţeles planul lor.
- El a întocmit cu măiestrie un cerc magic contra lui.
- El a alcătuit cu iscusinţă o sfîntă şi puternică desCântare.
- El a rostit-o şi a făcut-o să stea peste ape.
- El a turnat un somn peste el (aşa că) el a adormit adînc.
- Când Apsu, pe care el l-a aşezat să se culce, a adormit,
- Mummu, sfetnicul lui, n-a mai avut putere să se mişte.
- El i-a slăbit cingătoarea (şi) i-a scos tiara,
- El i-a luat splendoarea şi a pus-(o) peste dînsul.
- După ce l-a ferecat (astfel) pe Apsu, el l-a omorît.
- Pe Mummu l-a legat şi a zăvorît (uşa) în faţa lui,
- Deasupra lui Apsu şi-a aşezat locuinţa lui;
- El l-â înşfăcat pe Mummu, tîrîndu-l pe el de frîu.
- După ce Ea a înfrînt şi supus pe duşmanii lui,
- A obţinut victoria peste duşmanii lui,
- (Şi) s-a odihnit liniştit în locuinţa sa.
- El a numit-o pe ea „Apsu” şi a destinat-o sanctuarului,
- în acest loc să fie aşezat al său altar.
- (Acolo) Ea (şi) Damkina, soţia lui, locuiesc în splendoare.
- în camera soartei, în locuinţa destinelor,
- A fost născut cel mai înţelept şi mai capabil dintre zei.
- în inima lui Apsu a fost Marduk creat,
- în inima lui Apsu s-a născut Marduk;
- Cel care l-a născut pe el a fost Ea, tatăl lui;
- Cea care l-a născut pe el a fost Damkina, mama sa.
- Pieptul mamei sale l-a supt el,
- Doica care l-a hrănit, l-a umplut de o înaltă strălucire.
- Ademenitoare era figura sa, atractivă privirea ochilor săi,
- Falnică era ţinuta lui, un conducător chiar de la început.
- Când Ea, tatăl care l-a născut, l-a văzut pe el,
- S-a bucurat, a radiat, inima i s-a umplut de bucurie.
- L-a dăruit cu perfecţiune şi i-a dăruit o dublă divinitate,
- Cu mult era deasupra lor, cu mult îi depăşea;
- Desăvîrşite erau membrele sale, mai presus de orice închipuire,
- Deasupra înţelegerii umane, greu de priceput.
- Patru erau ochii săi, patru urechile sale;
- Când îşi mişcă buzele, foc sCânteiază,
- Largi erau toate cele patru organe de auzit
- Şi ochii, în acelaşi număr, vedeau orice lucru.
- Semeţ era între zei, depăşitoare statura lui;
- Membrele sale erau uriaşe, înalt peste măsură.
- Mariyutu, Mariyutu,
- Fiul zeului-Soare, zeul-Soare al zei [lor]
- înconjurat cu nimbul a zece zei, era puternic peste măsură;
- Fiindcă ale lor impunătoare străluciri fuseseră îngrămădite peste el.
- Anu a creat şi a născut împătritul vînt,
- încredinţînd puterii sale pe conducătorul armatei, El a produs… şi aşezat vîntul-vîrtej,
- El a întocmit torente şi a tulburat pe Tiamat.
- Tulburată e Tiamat, ziua şi noaptea ea se frămîntă.
- Zeii n-aveau odihnă suferind ca la furtună;
- Inima lor clocise în ea cele rele.
- Lui Tiamat, mama lor, ei îi zic:
- „Când ei au ucis pe Apsu, al tău soţ,
- Tu nu l-ai ajutat, ci ai stat liniştită.
- Când el a creat împătritul vînt uscat,
- Forţa ta a slăbit şi noi nu putem să fim liniştiţi.
- Să-l ai mereu în minte pe Apsu, soţul tău.
- Şi pe Mummu, care a fost învins; tu stai singură,
- Tu nu [eşti o ma]mă, tu nu ne iubeşti.
- […] tu nu ne iubeşti,
- […] Ochii noştri sunt grei.
- […] fără tihnă. Să ne odihnim.
- [… la bătă]lie. Să te răzbuni pe ei
- […] şi prefă-i în vînt”.
- [Când] Tiamat a auzit cuvîntul, s-a bucurat
- [Şi ea a zis…]: „Să facem monştrii
- […] şi pe zei în mijlocul […].
- […] să facem război contra zeilor […]
- Ei s-au strîns şi au mers de partea lui Ti
- Furioşi întocmesc planuri ziua şi noaptea,
- Ei se aliniază pentru luptă, spumegînd, răcnind;
- Se adună în sfat şi se pregătesc de luptă.
- Maica Hubur, cea care creează totul,
- A adăugat arme groaznice, a produs şerpi-monştri,
- Cu dinţii ca briciul, ei nu-şi cruţă colţii(?),
- [Cu venin] în loc de sînge a umplut ea corpul lor.
- [Dra]goni fioroşi a înarmat ea cu mînie,
- Ea, făCându-i asemenea zeilor, le-a dat aureole
- Aşa ca cel care i-ar privi să moa[ră] de frică,
- Aşa ca cel prins de corpurile lor să nu se poată întoarce.
- Ea a creat vipera, dragonul şi lahamu,
- Leul cel mare, cîinele turbat, omul-scorpion,
- Puternici demoni cu chip de leu, dragoni zburători, centaurul,
- Ce poartă arme necruţătoare, neînfricaţi în lupte.
- Straşnice erau poruncile ei, de necălcat erau ele.
- în total (?) unsprezece de acest soi a adus (în linie).
- Dintre zei, primii ei născuţi, ce formau (ceata ei),
- Ea l-a ridicat pe Kingu, în mijlocul lor l-a făcut şef.
- Să meargă în fruntea armatei, să conducă ostile,
- Să ridice armele pentru luptă, să dezlănţuie atacul,
- în bătălie să fie comandant suprem.
- Acestea ea le-a încredinţat mîinii sale, Când ea l-a adus la sfat:
- „Eu te-am consacrat, te-am făcut mare în sfatul zeilor
- Ţi-am dat toată puterea să sfătuieşti pe zei.
- Cu adevărat tu eşti suprem, singurul meu soţ eşti tu!
- Cuvintele tale vor fi mai presus de toţi Anunnakii”.
- Ea i-a înmînat tablele (listele) cu soarta, le-a fixat pe pieptul lui:
- „Porunca ta să fie necontestată, [cuvîntul] tău să fie de neînlocuit”.
- îndată ce Kingu a fost înălţat, s-a făcut stăpîn [pe rangul lui Anu],
- [Ei au hotărît] soarta pentru zei, fiii ei:
- „Cuvîntul vostru va face focul să se stingă,
- Va smeri pe „Arma cea puternică” aşa de tare în înconjurul (său)