După demersurile lui Carl Gustav Jung, care a fost unul dintre primii autori care a acordat un statut obiectiv miturilor în sensul că nu sunt chiar plăsmuiri ale unor persoane cu imaginaţia înfierbântată, dar şi ale filozofului structuralist Claude-Levi Strauss, care afirma că mitologia este rezultatul unei “gândiri sălbatice”, un nou suflu a început să-şi facă simţită prezenţa în ceea ce priveşte interpretarea miturilor. Astfel, în cea de-a doua parte a secolului al XX-lea, cercetătorii au convenit, în marea lor majoritate, că miturile sunt naraţiuni complexe care încearcau, în perioada când au fost formulate, să explice fenomenele şi evenimentele cu care erau confruntaţi oamenii. Studiul mitologiei a cunoscut un mare pas înainte prin opera savantului român Mircea Eliade, care a dezvoltat cea mai amplă analiză a mitologiei din cultura contemporană. Mircea Eliade a fost unul dintre pionierii culturii umaniste ai secolului XX, care a reliefat în opera sa faptul de maximă importanţă că, departe de a fi simple poveşti de adormit copiii sau plăsmuiri ale imaginaţiei, sub mesajul epic adesea înşelător, miturile ascund o înţelepciune profundă. Mircea Eliade este de părere că “mitul este o naraţiune adevărată şi sacră”. Mitul povesteşte “o istorie sacră care relatează un eveniment care a Read More …