Miturile s-au bazat aşadar, pe cunoaşterea experiementală a oamenilor. Cu alte cuvinte, miturile au luat naştere în urma experienţei directe a oamenilor. Nimic nu poate pătrunde în conştiinţa oamenilor, dacă nu provine din experienţa directă. Prin mituri, oamenii arhaici au încercat să înţeleagă lumea şi să se înţeleagă pe sine. Cu toate că de-a lungul secolului XX s-a realizat un imens salt înainte, cercetarea mitologiei s-a oprit însă la jumătatea drumului. Chiar dacă marea majoritate a cercetătorilor a recunoscut că miturile reflectă fenomene şi evenimente reale, statutul lor de “istorisire adevărată” nu a fost acceptată decât, cel mult, teoretic. Ceea ce însamnă că cercetarea mitologiei s-a oprit cu mult înainte de jumătatea drumului. Miturile s-au bazat pe un tip specific de cunoaştere experiementală. Totuşi, departe de a fi avut o origine profană, psihologică sau socială, trebuie constatat că miturile nu au fost creaţii ale unor persoane dotate întâmplător cu calităţi literare. Dimpotrivă, miturile transcend nivelurile inconştientului personal sau inconştientului colectiv, fiind, în marea majoritate a cazurilor, producţii iniţiatice. De aceea, originea miturilor este căutată degeaba în cauze sociale, culturale sau psihologice. Originea miturilor, în mod necesar, trebuie raportată la caracteristicile definitorii ale cunoaşterii umane. Miturile descriu fenomene şi evenimente reale Read More …