Insula Evia, denumită în trecut Eubea sau Eubeea (Abantis în perioada arhaică, Abantes în textele homerice) este singura insulă cunoscută din Marea Egee unde se întâlnesc construcții megalitice denumite drakospita (Casele Dragonilor). Dragonii erau consideraţi în antichitate făpturi asemănătoare giganților. Lungă (175 km lungime), îngustă (6 până la 45 km lățime) cu o orientare generală de la N-V la S-E, insula Evia este situată în imediata apropiere a coastei de est a Greciei continentale. Edificiile denumite denumite drakospita au fost construite la altitudini mari. Pe insula Eubea, între munții Ochi (1.394 m) și Styra se află aproximativ douăzeci și trei de structuri megalitice de acest tip. Prima oară au fost descoperite de geologul britanic John Hawkins pe 21 octombrie 1797. Edifiicile sunt alcătuite din pietre late şi subţiri puse una peste alta; pietrele cele mai mari serveau drept acoperiş, fiind poziționate într-un mod similar cu cele de la Stonehenge.