STATUILE DACILOR DIN MARILE MUZEE ALE LUMII
PRIMUL MISTER
Leonard Velcescu este primul cercetător al statuilor dacilor din muzeele lumii; de fapt, el a fost primul cercetător care a atras atenţia asupra acestor statui (începând cu teza sa de doctorat), în special asupra statuilor de la Roma (Arcul lui Constantin),Vatican (Muzeul Vatican), de la Viena, de la Paris, de la Roma. ( lista mai largă a amplasării statuilor: Italia (Roma, Napoli, Florența), Franța (Paris, Versailles), Anglia (Londra, Cambridge, Dunham), Germania (Berlin), Austria (Viena), Spania (Madrid), Danemarca (Copenhaga), Israel (Ierusalim), Turcia (Efes, Izmir), Rusia (Petrograd), SUA (New York, Boston), Grecia (Atena), Cehia (Praga) etc.Într-un interviu acordat acum câţiva ani Leonard Velcescu afirma următoarele: “am început cu ani în urma aceasta cercetare a imaginilor de daci în sculptură, căutând prin sălile muzeelor şi prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De altele am aflat datorită menţiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci, păstrate acum în muzee şi colecţii particulare, au fost găsite în mare parte în Forul lui Traian şi au fost făcute de artiştii antici romani (oficiali, de la „curte”) în perioada lui Traian. Există însa şi statui de daci făcute într-o perioada mai tarzie, posterioară lui Traian (de exemplu, în timpul lui Hadrian), care au cu totul altă origine şi o altă istorie. (…) Conform reconstituirilor Forului făcute de italieni şi, ceva mai recent, de americani, cred ca au fost la origine în jur de o sută de statui de daci”. Specialiştii occidentali consideră că este vorba de reprezentări de daci „prizonieri”, dar această interpretare a fost respinsă, pe bună dreptate, încă de la început de Leonard Velcescu, care afirma că statuile de daci sunt în postură demnă. Mai mult decât atât, autorul citat afirma că au fost realizate nu una ci trei serii de statui: prima a fost realizată din marmură albă cu vinișoare vișinii, a doua din marmură albă de Carrara, iar a treia din porfir roșu. Este “de neînțeles, afirma Leonard Velcescu, de ce romanii au ales să facă și a treia serie de statui de daci. Prima era din marmură albă cu vinișoare vișinii, a doua era din marmură albă de Carrara. Dar e surprinzător că ei au ales să facă și a treia serie, și anume din porfir roșu. Porfirul roșu era o rocă extrem de dură, adusă din Egipt. Pe atunci, porfirul era monopol imperial, adică era rezervat pentru a fi sculptați în acest material doar împărații romani și anumite zeități. Cum de au făcut și statui de daci în acest material, este deocamdată un mister. Practic, i-a ridicat la statut de zei. E o formă de respect extrem.” Fireşte, este o glumă afirmaţia specialiştilor occidentali că statuile au fost ale unor “prizonieri” daci; prizonierii nu stau cu mâinile în poală, într-o poziţie relaxată şi demnă. Este absolut remarcabilă constatarea sclipitoare a autorului citat, că prin aceste statui, romanii i-au ridicat pe daci la rangul de zei. De fapt asta erau. Acesta este primul mister.
AL DOILEA MISTER
Departe de a fi prizonieri daci, ilustrele personaje își țin mâna stângă cu mâna dreaptă sau își țin un braț „suspendat”, înfășurat într-un fel de eșarfă, cu mâna stângă blocată de dreapta. Ei stau semeţi, stăpâni pe sine, cu privirea îndreptată înainte şi cu piciorul drept împins înainte. Statuile de daci apar, în majoritatea lor, cu mâna stângă „suspendată” într-o eșarfă sau cu mâna stângă blocată de dreapta. Înseamnă că au renunţat la Calea mâinii stângi / Calea întunecată, ce implica magia neagră şi folosirea fără discernământ a puterilor spirituale; înseamnă că securea războiului rămâne îngropată . Ceea ce înseamnă că au fost iniţiaţi în tainele Căii Mâinii Drepte. Piciorul drept în faţă este similar mâinii drepte aşezate peste mâna stângă.