GLISSANDA
Legat de acest subiect poate fi menţionat un procedeu destul de straniu practicat în străvechime mai ales pe culmile munţilor, greu de analizat în ziua de astăzi, denumit glissanda, căruia istoricii nu i-au detectat în nici un fel înţelesul. Procedeul glissanda era practicat de femeile care doreau să facă copii sau să nască fără probleme, motiv pentru care acestea se deplasau în zonele unde se aflau diverse artefactele litice, pentru a se freca de ele (glissanda) cu părţile sexuale, într-un fel de copulaţie stranie. (32)
Un astfel de ritual are legătură cu naşterea unor noi seminţii sau linii genealogice de oameni, apărute în urma “metamorfozei” (termenul îi aparţine scriitorului Publius Ovidius Naso) unor pietre în oameni. Procedeul denumit glissanda era uzitat, în special, la Stonehenge, dar şi în alte locuri de pe suprafaţa pământului unde erau amplasate menhire, dolmene, statui gigantice şi obeliscuri din piatră. Unul dintre locurile unde există artefacte litice ce au servit acestor scopuri se află pe culmile Munţilor Carpaţi, mai exact spus în Masivul Piatra Craiului, unde există şi în ziua de astăzi un artefact litic gigantic, nebăgat în seamă până în prezent de cercetătorii domeniului, care are forma aproape exactă a unui phalus (penis) imens; artefactul litic, care are o înălţime de aproape 16 metri, a fost descoperit în epoca modernă de un alpinist pe nume Nae Anghelide, în anul 1975. Alpinistul Nae Anghelide a murit chiar în acel an, într-un accident produs tot în Masivul Piatra Craiului; după decesul său, un traseu marcat din Masivul Piatra Craiului a primit numele “traseul Anghelide”, iar imensul phalus din piatră a fost desemnat prin expresia “degetul lui Anghelide”.
Phalusuri imense din piatră pot fi regăsite şi în alte locuri de pe suprafaţa pământului; unul din locurile cele mai cunoscute este aşa-zisa “Vale a Iubirii” din Cappadochia, Turcia de astăzi. Acolo există mai multe phalusuri de piatră ce au servit foarte probabil, aceluiaşi scop. Este demnă de o antologie a umorului explicaţia “ştiinţifică” ce se dă în ziua de astăzi unor astfel de phalusuri: că au fost create de natură în milioane şi milioane de ani prin eroziunea rocilor vulcanice, iar unele ghiduri turistice precizează că este vorba, pur şi simplu, despre “un omagiu adus de natură masculinităţii”!
Existenţa phalusurilor enorme din piatră situate mai ales pe înălţimile munţilor demonstrează că procedeul glissanda – frecarea femeilor de un element litic pentru a naşte în condiţii dorite – nu este vorbă în vânt. Demonstrează, de asemenea, că în trecutul relativ recent al umanităţii a existat o epocă care a fost tratată necorespunzător de istoriografie: epoca megalitică. Demonstrează, în fine, că prin expresia “născuţi pe culmile munţilor” vechile mituri au indicat în mod concret locaţia unde pelasgii au apărut ca seminţie. Expresia “născuţi din pământul negru pe culmile munţilor”, trebuie interpretată ad litteram.
De asemenea, expresia “pelasgii sunt asemenea zeilor” este edificatoare, dar nu în sensul deformat în care au interpretat-o mulţi comentatori din ziua de astăzi, care au dedus din această expresie că pelasgii sunt zei. Textul este cât se poate de clar: pelasgii sunt doar asemenea zeilor, dar nu sunt zei. Doar oamenii cerului pot fi consideraţi zei. De altfel, între zeii decorporaţi şi oamenii cerului întrupaţi în lumea materială nu este nici o diferenţă de esenţă. Zeii decorporaţi sunt tot oameni ai cerului, dar sunt oameni ai cerului care nu au dorit să intre în circuitul reîncarnărilor. Toate aceste exprimări trebuie înţelese ad litteram, nu metaforic ori simbolic.
Cu tot respectul pe care trebuie să-l acordăm lui Nicolae Densuşianu, putem constata că autorul Daciei preistorice nu a luat tramvaiul chiar de la prima staţie, ci doar de la a doua; dacă ar fi luat tramvaiul de la prima staţie i-ar fi menţionat pe oamenii cerului, dar pentru că a luat tramvaiul de la doua staţie i-a menţionat doar pe pelasgi, care au fost oameni ai pământului. Tot astfel, în cazul în care ar fi luat tramvaiul de la a treia staţie i-ar fi întîlnit pe daci, geţi, carpi şi costoboci. Dacă ar fi luat tramvaiul de la a patra staţie ar fi descoperit cum legionarii Imperiului roman au cucerit cam 18% din teritoriul de astăzi al României şi ar fi concluzionat, împreună cu istoriografia modernă, că poporul român s-a născut în urma unei presupuse simbioze dintre daci şi romani.
Ca şi cum femeile dace, după cele două războaie crunte cu invadatorii romani, i-ar fi aşteptat pe ucigaşii părinţilor, soţilor şi fiilor lor cu paturile pregătite în vederea “simbiozei”.