Tăbliţa a II-a
- După ce Tiamat a dat o astfel de importanţă pregătirilor,
- Ea s-a pus în ordine pentru bătălia cu zeii, vlăstarele sale.
- Pentru a răzbuna pe Apsu a făcut Tiamat (acest) rău.
- Că ea e gata de atac, i s-a suflat lui Ea.
- îndată ce Ea a auzit despre aceasta,
- A căzut într-o tăcere mormîntală şi s-a posomorit,
- Apoi după îndelungă gîndire mînia lui s-a potolit;
- Spre Anşar, străbunul, el s-a îndreptat.
- Când el veni în faţa bunicului său Anşar,
- I-a dat de ştire despre tot ce Tiamat a plănuit:
- „Tată, Tiamat, ea care ne-a născut, ne urăşte.
- Ea a ţinut o adunare şi a ţipat cu furie.
- Toţi zeii au trecut de partea ei;
- Chiar cei pe care i-ai născut tu merg de partea ei.
- Ei se string şi merg de partea lui Tiamat;
- înfuriaţi, ei complotează fără încetare, ziua şi noaptea;
- Ei s-au încolonat pentru luptă, mîrîind şi răcnind.
- Ei au ţinut o adunare şi au plănuit conflictul.
- Maica Hubur, cea care creează totul,
- A adaos arme groaznice, a produs şerpi-monştri;
- Cu dinţii ca briciul, ei nu-şi cruţă colţii (?),
- Cu venin în loc de sînge a umplut ea trupurile lor;
- [Dra]goni fioroşi a înarmat ea cu mînie;
- Ea le-a dat aureole, făCându-i asemenea zeilor,
- Aşa că cel care i-ar privi să moară de frică,
- Aşa că cel care ar fi prins de trupurile lor să nu se poată întoarce.
- Ea a creat vipera, dragonul şi lahamu,
- Leul cel mare, cîinele turbat, omul-scorpion,
- Puternici demoni cu chip de leu, dragoni zburători, centaurul,
- Ce poartă arme necruţătoare, neînfricaţi în luptă.
- Straşnice erau poruncile ei, de necălcat erau ele,
- în total (?) unsprezece de acest soi a adus (în linie).
- Dintre zei, primii ei născuţi, ce formau (ceata ei),
- Ea l-a ridicat pe Kingu, în mijlocul lor l-a făcut şef.
- Să meargă în fruntea armatei, să conducă ostile,
- Să ridice armele pentru luptă, să dezlănţuie atacul,
- în bătălie să fie comandantul suprem.
- Acestea le-a încredinţat mîinii sale, Când ea l-a adus la sfat:
- „Eu te-am consacrat, te-am făcut mare în sfatul zeilor;
- Ţi-am dat toată puterea să povăţuieşti pe zei”.
- Da, tu eşti suprem, singurul meu soţ eşti tu!
- Cuvintele tale vor fi mai presus de toţi Anunnakii”.
- Ea i-a înmînat tablele (listele) cu soarta, le-a fixat pe pieptul lui (ziCând):
- „Porunca mea să fie necontestată, cuvîntul tău să fie de neînlocuit”.
- îndată ce Kingu a fost proclamat, a fost făcut stăpîn [peste Anu].
- [Ei au hotărît] soarta pentru zei, fiii ei:
- „Cuvîntul vostru va face să se stingă focul,
- [Va smeri pe] „Arma cea puternică”, aşa de tare în înconjurul (său)”.
- [Când Anşar] a auzit că Tiamat s-a tulburat atît,
- El a dat din cap şi şi-a muşcat limba;
- [Inima i s-a umplut de întristare], corpul i s-a înfiorat.
- […] el şi-a înăbuşit suspinul.
- [El zise lui Ea: „Scoală, fiul meu, mergi] la luptă!
- [Arma pe care ai] făcut-o, ridic-o, poart-o,
- Tu ai ucis pe Apsu […];
- [Ucide şi pe Kin]gu, ce merge înaintea ei.
- […] înţelepciune.
- [A răspuns conducătorul] zeilor Nudimmud:
- Mergi în faţa lui Anşar, [gata] ca pentru luptă;
- Stai falnic, în timp ce-i vorbeşti; văzîndu-te, se va linişti”.
- Stăpînul s-a bucurat la cuvîntul tatălui său;
- El merse acolo şi se înfăţişă înaintea lui Anşar.
- Când Anşar îl văzu, inima lui s-a umplut de bucurie;
- El îi sărută buzele, teama lui se înmoaie:
- [„Anşar], nu fii mut, deschide-ţi buzele tale,
- Eu voi merge şi împlini dorinţa inimii tale.
- [Da, Anşar], nu fii tăcut, (ci) deschide-ţi buzele tale;
- Eu voi merge să împlinesc ceea ce ai tu pe inimă.
- Cine-i omul care te-a împins pe tine la război?
- […Ti]amat, o femeie, e cea care vine cu armele contrată?
- [O, tatăl meu] creator, bucură-te, şi fii voios,
- Fără întîrziere tu vei doborî grumazul lui Tiamat.
- [Da, tatăl meu] creator, bucură-te şi fii voios,
- Repede tu vei doborî grumazul lui Tiamat”.
- „Fiul meu (care) cunoşti toată înţelepciunea,
- Potoleşte [pe Tiamat] cu înCântarea ta sacră,
- Pe [ca]rul furtunii purcede cu toată graba,
- Din [faţa] sa, ei să nu [te] împingă. întoarce-i înapoi”.
- Stăpînul [fu bucuros] la cuvîntul tatălui;
- Inima lui s-a înflăcărat şi a zis către tatăl lui:
- „Stăpîne al zeilor, destinul marilor zei,
- Dacă eu, ca răzbunător al vostru, negreşit
- Trebuie să înving pe Tiamat şi să salvez vieţile voastre,
- Convoacă adunarea şi proclamă soarta mea supremă.
- Când, în Ubşukkina voi vă adunaţi voioşi,