3 – LIMBA AKHATAKHA
Fiinţele de pe fiecare palier cosmic vorbesc în propria lor limbă. Limba folosită de toate fiinţele care se manifestă în trupuri de formă umanoidă în lumea eterică – îngeri, oameni şi spirite ale naturii – se numeşte akhatakha.
Akhatakha se foloseşte doar în lumea eterică. După câte se pare, akhatakha a fost folosită cândva şi de oamenii din lumea materială. În Vechiul Testament se aminteşte, în capitolul despre Turnul Babel, despre „limba primordială” vorbită de toţi oamenii înainte de potop. Limba akhatakha presupune folosirea unor sunete modulate informaţional, ce corespund unor vocale sau consoane fără corespondenţă în limbile omeneşti. De fapt, aceste sunete nu pot fi pronunţate de oameni, care nu au corzile vocale adaptate pentru ele. Pentru a se înţelege cu oamenii, fiinţele din lumea eterică folosesc un amestec de cuvinte din limba akhatakha şi de cuvinte din limba maternă a omului care percepe această lume. Astfel, dacă au de-a face cu un român, aceste fiinţe folosesc cuvinte româneşti. Poate părea surprinzător că o fiinţă atât de impunătoare cum este Îngerul Gabriel să vorbească în limba română sau, mai corect spus, să folosească cuvinte din limba română. Acest fapt, în opinia noastră, se datorează capacităţilor de manifestare ale fiinţelor îngereşti, destul de greu de înţeles pentru noi. La fel cum posedă capacităţi precum atotcunoaşterea, fiinţele îngereşti par să posede capacitatea traducerii automate în limba oamenilor cu care intră în contact.
Este şi mai interesant faptul că, în momentul în care vorbesc cu un om, fiinţele îngereşti ţin cont de bagajul de cunoştinţe şi de vocabularul folosit de acesta. La fel se întâmplă şi în lumea oamenilor, unde un academician, dialogând cu un copil, foloseşte doar cuvinte şi expresii cunoscute de copil şi nu preluate din limbajul de specialitate. Dar ceea ce este cu adevărat impresionant este faptul că, vorbind limba română, fiinţele îngereşti din lumea eterică folosesc cuvinte româneşti arhaice, cuvinte ieşite de mult din uz, care pot fi înţelese cu greu în ziua de astăzi. Această limbă română arhaică, se vorbea cândva de către strămoşii noştri.
La întrebarea de ce se folosesc cuvinte arhaice, deşi înţeleg perfect limba pe care o vorbeşte omul actual, Îngerii Veghetori au răspuns că toate cuvintele limbii arhaice, deşi au ieşit de mult din uz în lumea oamenilor, exprimă cel mai bine ceea ce doresc ei să spună, limba arhaică păstrând acea sacralitate străveche care a dispărut din limbajul omenesc actual. Se pare că toţi oamenii cunosc instinctiv limba arhaică a poporului din care fac parte, la fel cum cunosc limba akhatakha, ambele limbi fiind imprimate în straturile adânci ale fiinţei lor interioare. Oamenii pot astfel înţelege nu doar cu intelectul, ci şi cu toată fiinţa lor cele spuse de fiinţele lumii eterice, fără a mai avea nevoie de explicaţii suplimentare, chiar dacă nu le pot reda corect în limbajul omenesc. În cele ce urmează, vor fi folosite cuvinte ale limbii akhatakha mai mult pentru exemplificare, dar trebuie avut în vedere faptul că sensurile propuse în traducere sunt doar aproximative. Ele reflectă mai mult sensul general traductibil într-o limbă omenească şi mai puţin traducerea exactă. Datorită diferenţei dintre specificul limbii folosite de fiinţele lumii eterice şi limba vorbită actualmente de oameni, vor fi reproduse frazele şi pasajele aşa cum sunt, fără a le mai interpreta. Acelaşi lucru va fi făcut în cazul numelor proprii, care vor fi redate exact aşa cum se aud. Există chiar şi o scriere a limbii akhatakha, scriere care foloseşte semne grafice foarte simple – simboluri, cum spunem noi, oamenii -, care, deşi par simple, nu pot fi comunicate în limbile oamenilor.
Dincolo de palierul eteric, despărţit de o poartă, se află „lumea de dincolo”, lumea duhurilor sau palierul „astral” – „lumea astrală”. (După cum se poate remarca, în lipsa unor termeni mai buni dar şi pentru a nu crea confuzii în rândul cititorilor, este folosită terminologia adoptată astăzi de majoritatea cercetătorilor acestui domeniu. Folosirea unor termeni specifici care se folosesc de către fiinţele din lumea eterică poate produce confuzii nedorite). În lumea astrală merg duhurile decorporate ale oamenilor, după ce trec prin poarta morţii. La interfaţa lumii astrale se află mai multe „zone de aşteptare”, în care stau oamenii înainte de şi, uneori, după încarnare. Aceste zone sunt situate la limita exterioară a lumii astrale; într-un fel, ele se aseamănă cu suburbiile unei mari metropole. De altfel, şi în lumea eterică există „zone de aşteptare” ceva mai mici în care stau, o perioadă oarecare de timp, din diferite motive, oameni înainte sau după încarnare.
Palierul astral este diferit de cel fizic, dar şi de cel eteric, datorită faptului că, la acest nivel, lipseşte componenta timp, iar dimensiunile spaţiale sunt diferite de cele ale lumii fizice. Configuraţia spaţio-temporală a astralului este diferită de cea a lumii fizice, asemănându-se oarecum cu caracteristicile spaţio-temporale în care se desfăşoară unele dintre visurile noastre. Palierul astral are, la rândul său, mai multe subpaliere distincte. În palierul astral, după judecata individuală ce are loc imediat după moartea fizică, fiecare fiinţă omenească merge pe subpalierul său propriu de evoluţie, în funcţie de nivelul atins în existenţa fizică.
Deasupra palierului astral – termeni precum „deasupra” sau „superior” trebuie luaţi doar în sens figurativ; limbajul omenesc este incapabil să descrie în mod corect natura unor aspecte ale cosmosului ortoexistenţial – se află un alt palier: palierul spiritual. Natura palierului spiritual este prea diferită chiar şi de cea a lumii astrale pentru a putea fi descrisă în termeni clari, adaptaţi înţelegerii omeneşti. La fel ca şi palierul astrală, cel spiritual are mai multe niveluri. Dincolo de lumea spirituală se află lumea îngerilor şi ultimul palier al Terei aurica, în care îşi are sălaşul Dumnezeu Tatăl.
În afara acestor paliere ortoexistenţiale principale mai există şi altele. După cum s-a spus, în Casa Tatălui Ceresc există multe „încăperi”. Printre ele trebuie amintite lumile fiinţelor luciferice şi lumile de origine ale spiritelor naturii. De asemenea, trebuie spus că la nivelurile inferioare ale Terrei aurica, există o zonă a „închisorilor” şi o zonă de ispăşire – iadul. În zonele de ispăşire, oamenii conştientizează erorile grave pe care le-au făcut în timpul vieţii sau, după formulările Îngerului Gabriel, „fiii femeii suferă rodul necurăţeniei darului primit, murdărindu-l cu mândria sufletului lor bolnav.” Rănile sufleteşti sunt determinate de „întoarcerea feţei de la Făcătorul lor” – Dumnezeu.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)