44 – FIINŢA RĂULUI (1)
Fiinţele îngereşti – la fel ca oamenii şi spiritele naturii – pot fi clasificate în funcţie de poziţia lor faţă de Planul lui Dumnezeu. Unele fiinţe îngereşti respectă Planul lui Dumnezeu de evoluţie a cosmosului, în timp ce altele se împotrivesc acestuia.
Toate fiinţele îngereşti care se opun Planului lui Dumnezeu, au făcut cândva parte din ierarhia Fiilor Luminii. În urma unor evenimente dramatice desfăşurate în perioada de început a formării cosmosului, aceste fiinţe s-au răzvrătit, acţionând de atunci împotriva ducerii la îndeplinire a Planului lui Dumnezeu. Datorită faptului că l-au urmat pe şeful lor ierarhic de atunci, Lucifer, îngerul orbit de orgoliu, care s-a voit egalul lui Dumnezeu, fiinţele îngereşti din această categorie pot fi denumite „luciferice” sau, pe scurt, Fii ai Întunericului. Tradiţia creştină îi numeşte îngeri căzuţi sau draci. Fiinţele din lumea eterică le denumesc „Dree” – adică „Cei căzuţi”, „Cei răzvrătiţi” sau „Cei desprinşi” (desprinşi de Fiii Luminii, denumiţi Hemin Hem). Fiinţele luciferice nu trebuie însă confundate cu fiinţa absolută a răului, reprezentată de către Hallshithan. Majoritatea fiinţelor îngereşti căzute care l-au urmat pe Hallshithan nu se manifestă într-o formă umanoidă. Fiinţele luciferice nu cunosc elementul iubire introdus în cosmos prin activitatea lui Iisus Hristos, iar acţiunile lor sunt contrare Planului lui Dumnezeu. Ele se ghidează după un plan propriu, aflat în opoziţie cu cel conceput de Dumnezeu şi pus în aplicare prin activitatea lui Iisus Hristos şi a ierarhiei Fiilor Luminii. Fără nici o îndoială, influenţa fiinţelor luciferice asupra oamenilor este total nefastă.
Fiinţele luciferice nu îşi au reşedinţa în lumea eterică. Ele au propria lor Lume/Sferă/Locuinţă, care este formată din cinci subpaliere cuantice. Fiinţele luciferice pătrund în lumea eterică doar prin intermediul celei de-a doua porţi – Poarta 2 – îndeplinesc activităţi potrivnice, opuse Planului lui Dumnezeu, după care se reîntorc în lumea lor. Ele nu pot rămâne prea mult timp în lumea eterică, datorită faptului că trupul eteric în care se manifestă are tendinţa de a se destructura. Prezentându-i această categorie de fiinţe îngereşti lui Eugen, Îngerul Gabriel a spus că reprezintă o „mică parte” din Fiii Flăcării. Toate fiinţele luciferice, spune Îngerul Gabriel, „au voit locuri pe care nu le puteau cuprinde şi case pe care nu le puteau susţine„. Şi – după cum completează Îngerul Gabriel – „locurile şi casele nu le puteau fi date, nicidecum din rea voinţă, ci pentru că erau preaiubiţi şi menajaţi, şi nu aveau puterea şi tăria să le ocupe corect, fără a fi sfătuiţi.„
Datorită faptului că toate fiinţele din cosmos – îngeri, spirite ale naturii, oameni – au fost înzestrate cu liberul arbitru şi, în consecinţă, pot face ceea ce doresc, şi aceste fiinţe au fost lăsate să facă ceea ce vor – au fost tolerate. Dar, după ce au greşit, „în loc să se disciplineze, i-au atras şi pe alţii ca ei, creînd astfel sfadă şi mari răscoale între Fiii Flăcării„, după cum afirmă Îngerul Gabriel. Acei „alţii” la care se referă Îngerul Gabriel sunt spirite ale naturii şi oameni. După rebeliune, alături de fiinţele îngereşti, pe Lucifer l-au urmat o parte din spiritele naturii, devenind spirite căzute ale naturii. De asemenea, au existat şi oameni (nu puţini) care l-au urmat pe Lucifer.
În lumea eterică, toate fiinţele îngereşti – fie din categoria Fiilor Luminii, fie din categoria Fiilor întunericului – se manifestă în trupuri eterice de forme umanoide. În mare, structura trupului lor eteric este aproape identică. Diferenţa de înfăţişare dintre Fii Flăcării sau Fiii Luminii şi Cei răzvrătiţi nu este clară decât în momentul în care observatorul se apropie la mică distanţă şi le poate observa chipul. Chipul unei fiinţe îngereşti (şi chiar al unui om decorporat) nu poate fi zărit încă de la început, datorită strălucirii trupului de lumină şi ale aurei ce-l înconjoară. Abia de la câţiva paşi, poate distinge fizionomia feţei. De fapt, chiar fizionomia fiinţelor îngereşti este cea care conferă înţelegerea faptului că este vorba despre o deosebire fundamentală. În timp ce marea majoritatea a membrilor ierarhiei Fiilor Luminii au ochi asemănători cu cei omeneşti, adică cu iris normal (cu excepţiile amintite anterior), fiinţele luciferice au ochii negri-întunecaţi. Ochii tuturor fiinţelor luciferice s-au întunecat după răzvrătire. De aceea, fiinţele luciferice pot fi desemnate şi prin formula „Cei cu ochii negri”.
Fireşte, nu doar fiinţelor îngereşti care l-au urmat pe Lucifer li s-au întunecat ochii, ci şi spiritelor naturii şi oamenilor. De la distanţă, această deosebire fundamentală în ceea ce priveşte ochii nu este vizibilă, şi, probabil, din acest motiv, cei care, ocazional, îi pot vedea, nu devin conştienţi de acest fapt. De altfel, fiinţele luciferice nu-i lăsă pe oameni să se apropie prea mult, pentru a nu le fi observate în detaliu trăsăturile chipului. Mai mult decât atât: din ei emană un fel de iubire (dacă se poate numi iubire) extrem de rece, care şochează: iubirea orgoliosului care nu se iubeşte decât pe sine.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi CUFĂRUL CU ESEURI / 1- PROLOG)