71 – OAMENII PROMETEICI
A doua categorie de oameni care se găseşte astăzi în lumea eterică este formată din oamenii prometeici. În lumea eterică ei sunt numiţi ment. Această categorie de oameni a ales un alt drum şi o altă „politică” decât restul. Oamenii din această categorie, lipsiţi şi ei de linie divină, au ales calea independenţei absolute: s-au rupt de Dumnezeu, s-au rupt de Ierarhia Fiilor Luminii, s-au rupt chiar şi de Fiii întunericului, s-au rupt de ceilalţi oameni din Terra aurica care urmează traseul firesc: naştere în trup fizic, moarte, post-existenţă în lumea astrală, renaştere.
Pseudomodelul de evoluţie pe care încearcă să-l construiască aceste fiinţe omeneşti are la bază „principiul prometeic”. Se ştie, Prometeu a fost un semizeu din mitologia vechilor greci, care a furat focul zeilor şi l-a dăruit oamenilor pentru ca aceştia să evolueze independent de zei. Pentru a-l pedepsi pentru fapta sa, Zeus l-a legat pe Prometeu de o stâncă şi a pus un vultur să-i mănânce ficatul, care se refăcea de la sine. „Principiul prometeic” este, aşadar, principiul potrivit căruia omul crede că poate evolua independent, nesocotind Planul lui Dumnezeu. âÎn ciclul al treilea, oamenii prometeici au fost în relaţii foarte bune cu fiinţele luciferice. Ei s-au aliat cu fiinţele luciferice şi cu spiritele rebele ale naturii în lupta comună împotriva Fiilor Flăcării. Ulterior, oamenii prometeici şi-au trădat fraţii de arme, ceea ce fiinţele luciferice nu au uitat şi nu vor uita niciodată. De fapt, oamenii prometeici şi-au dat seama că au fost minţiţi de către fiinţele luciferice. Ei le acuză şi astăzi pe fiinţele luciferice de manipulare, afirmând că au fost minţiţi cu bună ştiinţă, pentru a se implica într-un război care n-a fost al lor. Pentru aceasta, la rândul lor, oamenii prometeici nu le-au iertat şi nu le vor ierta niciodată pe fiinţele luciferice, cărora le-au declarat război total. Scurt timp înainte de marea ştergere, oamenii prometeici s-au refugiat în lumea eterică, la fel cum au făcut şi oamenii neutri.
Oamenii prometeici sunt identici ca înfăţişare cu oamenii neutri. Diferenţa dintre ei constă în modul în care îşi duc existenţă în lumea eterică. Dacă oamenii neutri duc o existenţă mai mult pastorală, paşnică şi liniştită, oamenii prometeici duc o existenţă mai puţin paşnică, fiind grupaţi în mari comunităţi. De-a lungul timpului, oamenii prometeici au creat o tehnologie eterică avansată, net superioară celei din lumea materială.
Oamenii prometeici au propria lor politică, pe care o urmează neabătut. Actualmente, oamenii prometeici desfăşoară activităţi aflate în contradicţie cu legile cosmice, cu mersul evolutiv normal şi cu activitatea oamenilor din cea de-a patra generaţie. Ei au construit în lumea eterică un fel de oraşe, iar activitatea lor principală constă în încercarea de a copia, în mod tehnologic, caracteristicile şi puterile fiinţiale ale fiinţelor îngereşti. Datorită faptului că, în lumea eterică, nu pot atinge, prin intermediul puterilor proprii, calităţi specifice fiinţelor îngereşti, precum capacitatea de a se deplasa foarte rapid sau capacitatea de a accede la anumite puteri psiho-spirituale ce pot fi folosite drept arme, oamenii prometeici au încercat să fabrice aparate eterice auxiliare care să îndeplinească aceste funcţiuni. Într-un fel, nici umanitatea terestră nu face altceva. Inconştient, ea doreşte să cucerească anumite puteri specifice fiinţelor decorporate, înainte de fi sosit vremea şi de fi coaptă pentru asemenea realizări. Oamenii de astăzi doresc să atingă un nivel înalt din punct de vedere tehnologic, înainte de a putea atinge un nivlel moral corespunzător. Astfel, în lumea materială, lipsiţi fiind de capacităţi telepatice, oamenii au inventat telefonul, televiziunea, radioul şi internetul. Nefiind capabili de a memora rapid cunoştinţele, oamenii au inventat scrisul, sulurile de papirus, hârtia, tipografia, ziarele, cărţile şi calculatorul. Ceea ce fiinţele decorporate pot face în mod natural, oamenii fizici realizează prin intermediul aparatelor de zbor. Acelaşi procedeu l-au încercat, înaintea oamenilor din lumea materială, oamenii prometeici care au prefaţat, în planul eteric, cam tot ce s-a produs ulterior în lumea fizică, în materie de tehnologie. Tehnologiile folosite de oamenii prometeici sunt atât de diferite de cele cunoscute actualmente în lumea materială, încât este greu de a face afirmaţii tranşante asupra lor. Datorită faptului că sunt discreţi, precum şi datorită faptului că se deplasează rapid, esenţa tehnologiei lor se lasă greu descifrată. Nu este vorba însă despre o tehnologică materială, ci de una care se bazează pe ceea ce am putea denumi – printr-un termen preluat din lumea materială – biochimie eterică. Aşa ceva se încercă astăzi şi în lumea materială. Oamenii prometeici au propria filozofie de viaţă, care stă la baza modului lor de comportament. Scopul declarat al oamenilor prometeici este de a „redeschide Cerul”, expresie foarte des folosită, spusă chiar cu multă mândrie. Ei doresc să fie „ca la început, atunci când Fiii Flăcării nu se prigoneau între ei”, adică în epoca de început a evoluţiei umanităţii, când nu existau fiinţe îngereşti „rebele”.
Oamenii prometeici consideră că umanitatea nu are nevoie de Iisus Hristos ori de Fiii Flăcării pentru a putea evolua. Ei cred că oamenii trebuie să evolueze independent, prin propriile lor puteri – acesta este principiul prometeic. Mai mult decât atât, ei doresc ruperea cerului de pământ şi autonomia lumii materiale, în raport cu celelalte paliere ale cosmosului. Fireşte, acest principiu este incorect. Evoluţia oamenilor este, fireşte, realizabilă, dar pe o altă cale, nu printr-o ruptură brutală între cer şi pământ ori printr-o ruptură între oameni şi Dumnezeu. Evoluţia oamenilor nu se poate realiza decât cu ajutorul lui Dumnezeu; oamenii trebuie să-l cunoască prin liberul lor arbitru pe Dumnezeu, ca oameni liberi, nu ca sclavi. În acest scop acţionează Fiii Flăcării; pentru aceasta s-a încarnat şi a fost crucificat Iisus Hristos. Într-un cuvânt, aceasta este dorinţa lui Dumnezeu.
Se afirmă că există două linii evolutive: linia cunoaşterii şi linia fiinţei. Mulţi oamenii din lumea materială cred, în mod eronat, că linia cunoaşterii este cea mai potrivită pentru a evolua. Cunoaşterea implică, cum este şi firesc, stăpânirea lumii. Oamenii din ziua de astăzi sunt de părere că ştiinţa şi, implicit, cunoaşterea – sau cel puţin un anumit tip de cunoaştere – este cea care poate aduce bunăstarea şi fericirea, uitând cu desăvârşire că nu linia cunoaşterii este primordială, ci linia fiinţei. Linia fiinţei presupune transformarea interioară: morală, mentală, afectivă şi volitivă, fără de care cunoaşterea poate degenera în forţă necontrolată. Cunoaşterea, lipsită de o transformare interioară a propriei fiinţe, duce la distrugere, iar acest fapt a fost de mult prea multe ori dovedit în istorie. Nu are prea mare importanţă dacă omul dispune de tehnologie avansată, de maşini rapide, de calculatoare performante şi de tehnologie de vârf, dacă în interior spiritualitatea a rămas la un nivel inferior. Dacă spiritualitatea (fiinţa) nu este la fel de mare precum cunoaşterea, atunci tehnologia nu va fi pusă în slujba omului şi a umanităţii, ci în slujba cuceririi puterii, prin care se asupreşte, se distruge şi se face rău creaţiei lui Dumnezeu. Ştiinţa fără spiritualitate nu este nimic, după cum cunoaşterea lipsită de „fiinţă” poate deveni malefică. Dar, după cum se vede, nu numai savanţii lumii noastre cochetează „în orb” cu puterile naturii şi cu manipularea energiilor fundamentale ale cosmosului – dorind să stăpânească natura şi să se înalţe pe linia cunoaşterii, uitând cu desăvârşire de linia fiinţei -, ci şi savanţii prometeici. Aproape că nu se mai ştie cine pe cine a imitat în această goană nebunească după cunoaştere şi tehnologie ! Savanţii acestei lumi sau savanţii prometeici din lumea eterică ? Întrebarea este, desigur, retorică, iar răspunsul este mai mult decât evident. Nimeni nu poate şti cu exactitate câte dintre descoperirile geniale ale epocii moderne aparţin cu adevărat efortului creator direct al savanţilor lumii materiale şi câte aparţin transferului de informaţii dintre palierele cosmice eteric şi fizic.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)