72 – OZN-URILE DIN LUMEA ETERICĂ
Zona în care-şi desfăşoară activitatea fiinţele prometeice se află la marginea lumii eterice. Ea se află la marginea lumii eterice din punctul de vedere al calităţii energiei din care este formată, iar nu din punct de vedere spaţial. O fiinţă omanească întrupată poate pătrunde în zona fiinţelor prometeice, doar însoţit de o călăuză. Acest lucru i s-a întâmplat şi lui Eugen. Călăuza a fost şi de această dată Îngerul Gabriel.
Evident, în lumea materială, Eugen nu se mişcă de pe locul pe care stă; el nu poate pătrunde corporal în lumea eterică, ci doar o poate observa prin simţurile de care dispune. Eugen nu se mişcă de pe locul său, el aflându-se în stare de conştiinţă de veghe, la fel ca orice alt om care observă un peisaj din lumea materială; el doar vede, atât cât îi permite capacitatea vizuală, iar prin faţa lui se derulează fiinţe, peisaje, evenimente etc. În acelaşi timp, fiinţele, peisajele ori lumile par a veni spre el. Întotdeauna când observă peisaje ori fiinţe din diferite locuri ale lumii eterice, altele decât cele care se găsesc în faţa lui, are senzaţia că ceva din fiinţa sa – şi anume corpul sufletesc şi corpul eteric , care în acest caz par a fi unite – se telescopează la infinit. Deşi corporal se află în lumea materială, o prelungire din fiinţa sa se poate deplasa spaţial.
Condus fiind de Îngerul Gabriel, pe măsură ce se apropia de zona fiinţelor prometeice – care este situată chiar la capătul lumii eterice – Eugen a perceput o senzaţie intensă de căldură. Chakra muladhara i s-a încins foarte puternic. Chakra manipura a început să radieze şi ea foarte puternic, cam la două lungimi de palmă în afara trupului. La un moment dat, Eugen a avut senzaţia că viteza de deplasare se măreşte considerabil. Totuşi, a reuşit să-şi dea seama că mediul plăcut al lumii eterice începe să se modifice. Treptat, în jurul lui, vegetaţia lumii eterice a început să devină din ce în ce mai rară, iar senzaţia cea mai pregnantă a fost că parcurge un ţinut arid, iar mediul – cerul şi pământul lumii eterice – a dobândit culori închise. Pe măsură ce se deplasa cu mare viteză, cerul a căpătat nuanţe tot mai închise, iar norii, situaţi foarte sus, păreau că se întind la infinit. În norii închişi la culoare aveau loc neîncetat descărcări electrice foarte puternice, fulgere multicolore, care provocau o eliberare imensă de energie. Din fertil şi plăcut vederii, solul lumii eterice a căpătat aspectul bizar al unor conglomerate solide, uneori chiar lichide, formate din elemente minerale asemănătoare diamantului, strălucitoare, aproape translucide. Când a pătruns în zona de reşedinţă a fiinţelor prometeice a avut senzaţia că trece o graniţă. Totuşi, acea graniţă nu este indicată spaţial printr-o linie de demarcaţie, precum o graniţă din lumea materială, ci prin schimbarea calităţii mediului.
Zona fiinţelor prometeice are mai multe intrări. Spre deosebire de lumea eterică propriu-zisă, unde nu există noapte sau zi, ci doar o luminozitate constantă, ce nu pare să emane de la o sursă anume, în zona fiinţelor prometeice tehnologizate există alternanţa noapte/zi, cu toate că Soarele nu este vizibil. Noaptea, pe cer, pot fi zărite milioane de stele strălucitoare, de diferite culori: roşii, albe şi albastre. Undeva, departe, în înaltul cerului, se văd două planete (eterice), una mai mare, cealaltă mai mică; ambele planete sunt înconjurte de inele, precum Saturn.
Fiinţele prometeice locuiesc în oraşe vaste. În jurul oraşelor nu există acea vegetaţie luxuriantă ce caracterizează lumea eterică. În schimb, există clădiri eterice imense, legate între ele printr-un fel de poduri. Pretutindeni, în zona fiinţelor prometeice se aud acorduri muzicale, mii de voci şi de ecouri ce reverberează neîncetat. Multe dintre aceste acorduri muzicale, cântate pe mii de voci, seamănă cu uitatele melodii ale celţilor sau cu rugăciunile murmurate în moschei. În interiorul unora dintre clădirile zonei fiinţelor prometeice există săli-laboratoare foarte spaţioase, unde se află mai multe bazine circulare. În bazine se află un fluid colorat. În aceste bazine sunt create forme bioeterice, care au aspectul unor mici baloane. După câte se pare, formele bioeterice sunt lăsate să se dezvolte, să crească şi să se maturizeze o bună perioadă de timp, fiind atent supravegheate. Ele sunt legate printr-un sistem complicat de tuburi, cordoane sau electrozi la diferite aparate. La început, nu era prea clar pentru Eugen dacă acele baloane sunt produse tehnologice sau sunt fiinţe bioeterice. Ulterior, a înţeles că banalele baloane sunt într-adevăr fiinţe bioeterice, care urmează un proces de creştere, clone construite dintr-un material energetic identic cu sufletul oamenilor întrupaţi – mai precis cu corpul sufletului.
Aceste fiinţe bioeterice sunt vii: ele pulsează ritmic, în culori strălucitoare. Ca aspect şi ca strălucire, ele au la bază ceva ce seamănă cu o chakră. Tratate corespunzător, aceste formaţiuni bioeterice vii, de formă sferică, se dezvoltă treptat, devenind mature. La sfârşitul procesului tehnologic, fiinţele bioeterice sunt scoase din marile săli-laboratoare, sunt aduse pe un fel de rampe, iar fiinţele prometeice pătrund în interiorul lor şi le folosesc ca vehicule de transport. Acestea sunt celebrele şi enigmaticele obiecte zburătoare neidentificate, OZN-urile, prin intermediul cărora oamenii prometeici pot să se manifeste uneori şi în palierul fizic. OZN-urile sunt vehicule semivii şi semiconştiente. OZN-urile sunt aparate de zbor individuale sau colective. Ele păstrează un fel de conştienţă, mai precis o semiconştienţă difuză, pe care o are orice suflet omenesc. Aceste vehicule vii pot fi manevrate foarte uşor, numai prin puterea mentalului conductorului vehiculului.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)