92 – LUMINA DE LA ÎNCEPUTURI
Înaintea manifestării cosmosului exista doar IŞŞ, Dumnezeu nemanifestat, care nu avea formă. El exista în Sine, în beatitudinea Fiinţei Sale. Iniţial, Dumnezeu nemanifestat a creat cosmosul în Gândirea Sa, la nivel de Intenţie.
Intenţia manifestată de Gândirea lui Dumnezeu a creat Sunetul. Prin Sunet s-a format o imensă Sferă. Datorită faptului că manifestarea Gândirii lui Dumnezeu a avut ca formă de expresie Sunetul, îngerii desemnează această sferă prin denumirea Oceanul de Sunet. Oceanul de Sunet era ceva exterior lui Dumnezeu Unicul (IŞŞ), dar totodată, Dumnezeu se manifesta în fiecare părticică a sa. În interiorul Oceanului de Sunet, IŞŞ,
Dumnezeu Unicul s-a manifestat pe sine însuşi ca Persoană – (Hauti) -, fără a înceta să fie ceea ce este. Prima formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost cea de stea – de spirit. A doua formă în care s-a manifestat Dumnezeu Unicul a fost forma umanoidă. De aceea, forma umanoidă este forma standard a tuturor fiinţelor create ulterior de Cel Unic. Într-un fel, se poate spune că Dumnezeu fără formă s-a manifestat pe Sine Însuşi într-o altă ipostază, ca Fiinţă de formă umanoidă. Aşadar, nu oamenii au fost primele fiinţe care s-au manifestat în formă umanoidă, ci însuşi Dumnezeu Unicul – IŞŞ. Manifestat ca formă umanoidă, IŞŞ a devenit Hauti (Dumnezeu-Tatăl). Astfel, Dumnezeu Fără Formă a devenit Dumnezeu Persoană.
În faza incipientă a creaţiei, ca formă umanoidă, Dumnezeu fiinţa Singur, în Oceanul de Sunet. Iniţial, forma umanoidă în care Dumnezeu a dorit să se manifeste pe Sine Însuşi, era imperfectă. Astfel, o lungă perioadă de timp, Dumnezeu şi-a perfecţionat necontenit forma. La un moment dat (aşa spunem noi, dar pe atunci nu exista încă Timpul), în Oceanul de Sunet, Dumnezeu Tatăl s-a multiplicat în miliarde şi miliarde (o infinitate) de Gânduri, identice cu El Însuşi la Chip şi Asemănare. Dintre toate Gândurile Sale, doar El Însuşi era Viu. Celelalte erau doar proiecţii ale Sale în Oceanul de Sunet. Întrebându-şi Gândurile, Dumnezeu Tatăl a creat un Loc unde să umble – o spaţialitate în Oceanul de Sunet. În acea spaţialitate, Dumnezeu Tatăl a creat Întocmiri perfecte. Întocmirile sale au format mediul înconjurător. Acel Loc sau Spaţialitate ce sălăşuia în Oceanul de Sunet poate fi denumit Paradis, iar Întocmirile au format mediul înconjurător: plante, pomi etc. Toate Întocmirile erau plăcute la auz (sunet), la miros şi la văz pentru Dumnezeu Tatăl, care este Unicul Viu, şi pentru Gândurile Sale. Toate Întocmirile erau plăcute în faţa Sa.
Dumnezeu Tatăl care este Unicul Viu, a dat apoi tuturor Gândurilor Sale libertatea de a se manifesta în raport cu Întocmirile creaţiei, în funcţie de ceea ce simte fiecare. Gândurile s-au manifestat faţă de Întocmirile creaţiei în două feluri, împărţindu-se astfel în două categorii. Prima categorie de Gânduri a ales să rămână în comuniune cu creaţia: nu a adus stricăciuni creaţiei lui Dumnezeu Tatăl. În schimb, a doua categorie a Gândurilor a ales să aducă stricăciuni creaţiei şi Întocmirilor. Astfel s-au născut, pentru prima oară în cosmos, binele şi răul. Binele înseamnă perpetuarea creaţiei lui Dumnezeu, iar răul înseamnă distrugerea sau deteriorarea creaţiei. Răul s-a născut aşadar, nu datorită existenţei unor Gânduri rele (întrucât Dumnezeu nu a creat Gânduri rele), ci datorită diferenţei de potenţial dintre ceea ce erau ele, ca Gânduri autonome, şi stricăciunile provocate creaţiei.
Văzând toate acestea, Dumnezeu Tatăl a adunat toate Gândurile Sale – atât pe cele care aduseseră prejudicii creaţiei, cât şi pe cele care vieţuiseră în comuniune cu ea – şi Le-a spus: “Cine nu va asculta Cuvântul Meu, va muri negreşit. Cine va făptui răul va muri definitiv şi va dispărea din formă, fără a se mai putea manifesta în creaţia Mea”. Gândurile care respectaseră Cuvântul lui Dumnezeu au rămas alipite la El. Cele care au făptuit răul, au dispărut din formă. Ele au dispărut în ele însele şi n-au mai existat, ca formă umanoidă. Totuşi, ele au continuat să existe sub formă neumanoidă, întrucât nimic din ceea ce Dumnezeu Tatăl a creat, nu poate dispărea definitiv. Ca formă neumanoidă, ele au devenit altceva.
Această etapă primordială a cosmosului nu există în cronica akasha. Totul este cunoscut de către îngeri doar pe baza celor aflate, în mod direct, de la Dumnezeu Tatăl, care, uneori, stă de vorbă cu îngerii Săi, pe care-i iubeşte. Îngerii mai spun că, atunci când vorbeşte despre acea perioadă, Dumnezeu Tatăl are întipărit pe Chip o imensă tristeţe. Îngerii înţeleg astfel că Gândurile care au dispărut din formă umanoidă, au exercitat răutatea absolută asupra cosmosului de atunci, ca vrăjmaşi ai Tatălui, iar răul ce există pe oricare dintre palierele actuale ale cosmosului nu este decât o copie a ceea ce a fost cândva. Dumnezeu Tatăl a cunoscut, fiind exercitat în mod direct asupra Sa, răul absolut al acelor Gânduri care au adus prejudicii creaţiei; răul constă chiar în deosebirea dintre ele şi El (Dumnezeu).
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)