106 – PERPETUAREA CREAŢIEI
Dumnezeu asigură continuitatea tuturor formelor din cosmos, inclusiv a formei umanoide, printr-o capacitate denumită Iubire. Iubirea este a doua Persoană a lui Dumnezeu. În al patrulea ciclu cosmic, Iubirea, a doua Persoană, s-a întrupat în lumea materială printr-o naştere imaculată, iar oamenii au numit-o Iisus Hristos. Capacitatea formei de a se menţine şi de a se păstra ca formă, în mod continuu, se numeşte Lumină. Lumina este a treia Persoană a lui Dumnezeu. Oamenii o numesc Sfântul Duh. Orice formă umanoidă din cosmos se poate menţine în stare de funcţionare doar prin acceptul şi cu aportul de energie al lui Dumnezeu-Iubire, a doua Persoană. Toate formele şi fiinţele care dispar din formă şi din fiinţă, o fac fără acceptul lui Dumnezeu-Iubire, a doua Persoană. Ele dispar cu de la sine putere, independent de Dumnezeu.
Dumnezeu, Creatorul perpetuu al cosmosului, emite din Sine energia numită prezent continuu. Timpul a început să se deruleze începând de la păcatul originar al Primului Om, Shantiah, şi de la neascultarea poruncilor primului Înger răzvrătit, Hallshithan. De atunci, pentru oamenii întrupaţi care păcătuiesc, fiecare moment devine trecut – devine amintire. Fiecare om care păcătuieşte se conectează prin sintonie, instantaneu, primului om – Şantiah, repetând păcatul originar şi chemând la viaţă amintirea. Pă măsură ce cheamă o amintire la viaţă, fiecare om face un pas spre moarte. În consecinţă, moartea este rezultatul păcatului originar, pe care fiecare om trebuie să-l răscumpere. Ceea ce se naşte în fiecare om încarnat ca fiind diferit de prezentul continuu, îl depărtează de Dumnezeu.
Principiul suprem al lui Dumnezeu şi baza de pornire a Planului Său este perpetuarea şi menţinerea creaţiei – a formei de formă – inclusiv a formei umanoide a Îngerilor, oamenilor şi spiritelor naturii. Dumnezeu, ca Putere Supremă ce emite din sine prezentul continuu, are capacitatea de a asigura continuitatea tuturor formelor şi fiinţelor din cosmos, pentru ca aceste forme să ajungă, la rândul lor, să-şi asigure singure, continuitatea, fără aportul Său. Orice formă ori fiinţă din cosmos nu poate să-şi asigure continuitatea fără aportul lui Dumnezeu decât dacă se conectează prezentului continuu. Deocamdată, fiind rupte de prezentul continuu, toate formele şi fiinţele din cosmos există datorită aportului energetic al lui Dumnezeu prin intermediul celei de-a doua Persoane – Iubirea care este Hristos. Acest aport energetic este vizibil în structura aurică a oamenilor şi a îngerilor.
Orice formă umanoidă din cosmos se poate menţine în stare de funcţionare doar prin acceptul şi aportul lui Dumnezeu-Iubire, a doua Persoană. Toate formele şi fiinţele care dispar din formă şi din fiinţă o fac fără acceptul lui Dumnezeu-Iubire, A Doua Persoană, cu de la sine putere, independent de Dumnezeu.
Poziţia faţă de principiul menţinerii formei şi, implicit, faţă de Planului lui Dumnezeu îşi găseşte expresia sa cea mai completă în manifestarea pe scena cosmosului a celor două categorii de fiinţe îngereşti: Fiii Luminii şi Fiii întunericului – a Luminii şi a întunericului, a Binelui şi a Răului. La rândul său, omul întrupat reflectă în palierul material cele două poziţii strategice faţă de Planul lui Dumnezeu. Fiii luminii – Fii ai principiului de continuitate – sunt acei îngeri care au păstrat legătura cu Dumnezeu, cunosc Înţelepciunea lui Dumnezeu şi lucrează pentru ducerea la împlinire a Planului Său. Orice formă umanoidă poate să păstreze acest principiu de funcţionare doar păstrând legătura cu Dumnezeu în prezentul continuu.
În schimb, Fiii întunericului s-au rupt de Dumnezeu cu de la sine voinţă. Ei nu mai urmează principiul lui Dumnezeu de continuitate a creaţiei, astfel că nu mai respectă Planul lui Dumnezeu. Ei nu cunosc nici Principiul lui Dumnezeu şi nici Planul Său. Fiii întunericului nu mai cunosc decât Urma lui Dumnezeu, fiind blocaţi în trecut şi în amintire. Amintirea este karma.
La nivelul cosmosului material, energia emisă de Dumnezeu, Puterea supremă, care cândva a fost Prezent şi acum este Trecut poartă numele de amintire. Cosmosul material – materia – este aşadar amintire cristalizată.
Cosmosul material, cu toate stelele şi galaxiile sale, cu supernovele şi găurile negre, s-a născut într-un punct fix, iar acest punct fix este chiar în centrul Terrei aurica. Totodată, cosmosul se îndepărtează continuu de acest punct fix, care este chiar în centrul Terrei aurica. În mod firesc, centrul Terrei aurica ar fi trebuit să se afle în centrul Pământului material. Totuşi, datorită faptului că în momentul expansiunii cuantice a cosmosului s-a produs o dilatare a spaţiului, centrul Terrei aurica este situat puţin lateral de Pământul fizic – la câteva sute de mii de kilometri de suprafaţa sa. Aceasta înseamnă că în palierul cuantic material, prima planetă a fost Pământul – mai precis Protopământul. Universul material s-a născut în Terra aurica şi a suferit o dilatare continuă. Printr-un proces de dilatare succesivă, din Protopământul originar s-au născut toate planetele sistemului solar, inclusiv Soarele. Ulterior, au apărut toate celalalte corpuri cereşti.
La început, înaintea apariţiei Soarelui şi Lunii, au existat două entităţi îngereşti de Zi şi de Noapte – fiinţe îngereşti lipsite de formă umanoidă – care asigurau lumina. În acea primă fază a existenţei cosmosului, spiritele naturii au luminat cerul: ele erau corpurile spirituale ale cerului, care luminau întunericul prin intermediul corpurilor lor luminoase. În acea perioadă nu exista nici un alt corp ceresc în tot universul. Nu existau ceea ce fiinţele din lumea eterică (şi nu numai) numesc „luminători”. Aceasta este taina creaţiei palierului material.
Această taină a fost reflectată succint şi în Vechiul Testament, care afirmă că Ziua şi Noaptea, respectiv Lumina şi Întunericul, au fost create de Dumnezeu în ziua întâi, iar Soarele şi Luna (luminătorii) au fost create abia în ziua a patra. Corpurile cereşti – galaxii, supernove, sori, planete etc -, formate din materie, au apărut pe eşichierul cosmosului mult mai târziu, în mod succesiv. Materia (sau ceea ce noi, oamenii, numim materie) este formată din trupurile cristalizate, dar răspândite în tot cosmosul – amintiri cristalizate sau trecut materializat – ale tuturor Celor întunecaţi. Materia este aşadar formată din trupurile spirituale cristalizate, dar răspândite în tot cosmosul, ale lui Hallshithan, Lucifer şi ale tuturor Îngerilor şi spiritelor naturii rebele care i-au urmat. Cosmosul material este, aşadar, Trecut cristalizat – amintirea a ceea ce s-a petrecut cândva. Aglomerările de materie din cosmos (ceea ce noi numim sori etc) sunt, de fapt, trupul spiritual cristalizat într-o stare specifică pe care noi o numim materie ale fiinţelor care s-au răzvrătit. Pe măsură ce fiinţele îngereşti s-au răzvrătit, au apărut noi stele, noi galaxii, noi megagalaxii. Ceea ce este sus este jos şi ceea ce este jos este sus. Ceea ce este în interior este în exterior şi ceea ce este în exterior este în interior.
În cosmosul material nu există planete analoage Pământului, ci doar stele – ceea ce fiinţele din lumea eterică (şi nu numai) numesc luminători. Nu există nici o planetă similară Pământului în tot cosmosul. Nici planetele sistemului nostru solar nu pot fi considerate planete în sensul Pământului decât, cel mult, din punctul de vedere al logicii formale folosite de ştiinţă; din punctul de vedere al logicii formale, corpurile cereşti care au forme materiale asemănătoare pot fi catalogate în aceeaşi categorie. Din punct de vedere spiritual, nu contează forma ori aspectul material, ci ceea ce se află la nivel spiritual.
În concluzie, în cosmos există doar o singură planetă materială – Pământul. Toate celelalte corpuri cereşti sunt moarte – sunt formate din corpurile spirituale cristalizate ale unor fiinţe îngereşti rebele. Ele au fost cristalizate în materie prin intermediul unei energii numită Trecut, pe măsură ce s-au depărtat de prezentul continuu. Trecutul este amintirea. Într-un fel se poate spune că Hallshithan se manifestă în exterior – în macrocosmos – ca o imensă gaură neagră, care are dorinţa de a devora energetic tot cosmosul. În interior, la nivelul Terrei aurica, Hallshithan se poate manifesta ca o fiinţă de forma unui imens şarpe solzos sau a unei preafrumoase femei.
Dacă toate structurile materiale ale corpurilor cereşti – ale luminătorilor – sunt părţi din corpurile spirituale ale Celor întunecaţi, înseamnă că sorii care dispar ori supernovele care explodează – sunt corpurile fiinţelor Ashpan, care dispar din cosmos. Pe măsură ce un Ashpan dispare din aura omului, eliberându-se, dispare şi un corp ceresc de pe boltă. De aceea, fiinţele din lumea eterică afirmă că numărul de „stele” luminoase (atomii luminoşi) din configuraţia fiecărui om sunt legate de numărul de stele de pe cer.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)