132 – CULTUL REGINEI VENERĂ
Aşadar, în perioada despre care este vorba, la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, cu ajutorul energiei furate de la oameni, Dree şi Lorehh s-au metamorfozat în făpturi materiale, extraordinar de frumoase, feminine sau masculine, în funcţie de interesul de moment – adevăraţi “zburători” şi “zburătoare” („sucubi” şi „incubi”, după cum erau denumiţi prin Evul Mediu) cu ochii ce emiteau văpăi negre, care luau minţile oricărui om care le vedea. Ei erau la fel de reali ca şi oamenii din lumea fizică. Ceea ce nu aveau, fiind bazate pe o energie exclusiv omenească, erau anumite părţi interioare ale organelor sexuale şi, mai ales, acele energii cristalizate pe care, astăzi, le numim spermatozoid şi ovul. Totuşi, aceasta nu era chiar un impediment pentru ceea ce voiau să facă. Devenite fiinţe corporale fizice în propriile lor teritorii, Lorehh şi Dree au sedus mare parte dintre femeile-venere, care deveniseră din ce în ce mai frumoase. La rândul lor, prin comuniunea de lungă durată cu fiinţele Lorehh şi Dree, femeile-venere au dobândit o structură aurică stranie. Această structură aparte şi-a pus amprenta şi asupra trupului material, printr-un proces de influenţare directă. De aceea, trupurile lor aveau o frumuseţe aproape ireală, o carnaţie marmoreană şi forme extrem de atrăgătoare. Cu timpul, fiinţele Lorehh şi Dree au început să se caleze auric în femeile-venere, într-o formă de posedare magică, extrem de periculoasă. Deşi avea în faţa sa o femeie, un bărbat întreţinea, de fapt, raporturi sexuale cu o fiinţă Lorehh. (Acest proces are loc uneori şi în ziua de astăzi, la acele persoane care abuzează de practici sexuale anormale. Cu timpul, aceste persoane atrag fiinţele Lorehh de orientare sexuală, care se calează pe/în ele, posedându-le. Spre deosebire de femei, dată fiind structura lor aurică, bărbaţii sunt imuni la posedare directă. Ei pot fi influenţaţi doar din exterior.)
În felul acesta, la mijlocul celui de-al treilea ciclu al cosmosului, s-a instituit cultul femeii-veneră. Cele mai frumoase femei au devenit obiect de veneraţie, cărora bărbaţii li se închinau înt-un mod infantil. Cu timpul, bărbaţii au fost subordonaţi şi aserviţi din punct de vedere sexual – actul sexual a devenit un drog foarte puternic – iar restul femeilor au devenit sclave. Dobândind o putere imensă, femeile-vampe au ajuns purtătorii de cuvânt ai fiinţelor Dree şi Lorehh, care vorbeau prin ele. Pentru o astfel de femeie-veneră, existenţa trupească devenise un lung şir de plăceri sexuale, în care nimic nu era nepermis sau tabu. „Înţelepciunea” sa era peste măsură de mare, cunoscând aproape tot ce cunoaşteau fiinţele Lorehh şi Dree cu care intrase în conexiune aurică. Era ca şi cum experienţa şi cunoaşterea fiinţelor întunecate se transferase, prin inducţie, unei astfel de femei-veneră. Cea mai frumoasă femeie-veneră, dar şi cea mai virusată în urma contactelor aurice repetate cu fiinţele Lorehh şi Dree, a devenit regină – conducătoarea oficială a comunităţii. Bărbaţii au ajuns să se ucidă între ei din cauza unei singure femei.
Imediat după mijlocul celui de-al treilea ciclu, atât fiinţele Lorehh şi Dree, cât şi femeile-vampe n-au mai dorit intermediari bărbaţi în cadrul relaţiilor de „colaborare” aurică. Au dorit să se împerecheze direct şi să aibă progenituri. Mijlocul prin care fiinţele Dree şi Lorehh au reuşit să aibă progenituri cu fiicele oamenilor a fost relativ simplu. În prima fază, Dree şi Lorehh se transformau corporal în “zburători” femei şi întreţineau raporturi sexuale cu bărbaţii, cărora le reţineau sperma (o cristalizau). În a doua fază, se transformau în zburători bărbaţi, care se acuplau cu femeile acestor bărbaţi, cu care aveau progenituri.
Din nefericire, în urma unor astfel de contacte sexuale atipice (pentru a folosi un cuvânt blând), s-au întrupat, prin sintonie, fiinţe omeneşti provenite direct din adâncurile haosului. În primul rând, au venit la întrupare oameni retardaţi – adică spirite imature, incompatibile cu existenţa în lumea oamenilor întrupaţi – care erau adevărate catastrofe pentru lumea materială. Retardaţii (spiritele imature) nu au conştiinţă precum ceilalţi oameni, după cum nu au nici un fel de norme morale sau sociale. Ei nu cunosc decât distrugerea în formele ei primare. În actualul ciclu al cosmosului, retardaţii nu pot fi educaţi în nici un fel. Nici măcar prin suferinţă. Prin întruparea retardaţilor, existenţa din lumea materială a adevenit un infern. Ordinea cosmică a fost serios perturbată; mulţimea violurilor, a crimelor şi a altor fapte abominabile a întrecut cele mai pesimiste aşteptări. Oamenii retardaţi au fost în cele din urmă retraşi din palierul material chiar de către stăpânii care i-au adus la viaţă – fiinţele Lorehh şi Dree -, datorită cruzimii cu care se manifestau.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)