136 – PĂMÂNTUL FĂRĂ PĂCAT
În opoziţie cu Fiii Luminii, „Cel rău” poate fi chemat în palierul cuantic material doar prin încălcarea repetată a Ordinii cosmice de către oameni. Nici „Cel rău” nu poate veni nechemat, dar cei care-l pot chema sunt oamenii. Doar oamenii, prin emiterea unor energii pharismah întunecate, în dezacord cu Ordinea cosmică, au puterea de a-l chema pe „Cel rău” din haosul în care dormitează. Doar oamenii, prin fapte aflate în dezacord cu Ordinea cosmică, îi pot acorda „votul de investitură” şi-l pot invita pe „Cel rău” în casele şi în inimile lor.
Prin activitatea ocrotitoare a îngerilor din ierarhia Fiilor Luminii şi, în special, a Prinţului Işşhion, s-a creat în acel perimetru al Centrului de Putere al Luminii, o enclavă energetică uimitoare, în care s-a menţinut, în statu quo, starea creaţiei incipiente. Pur şi simplu, peisajul aproape pardiziac al perimetrului respectiv a fost păstrat la nivelul de rezonanţă compatibil cu cel al oamenilor care-l ocupaseră. În timp ce restul pământului continua să se metamorfozeze datorită pătrunderii răului în natură, acel loc a rămas neschimbat. Deşi, de-a lungul vremurilor, Pământul s-a densificat progresiv, acel perimetru a rămas neschimbat, ca în momentul în care protopărinţii au pătruns acolo pentru prima oară, însoţiţi de Cei curaţi. Fireşte, această enclavă spaţială a devenit invizibilă percepţiei oamenilor obişnuiţi din lumea materială, care s-au transformat împreună cu aceasta. Orice om obişnuit care ajungea în acel perimetru nu-i putea observa pe Cei Curaţi. Această enclavă spaţială (şi temporală) poate fi denumită Pământul fără păcat sau Ţinutul sacru.
Ţinutul sacru este situat la nivel material, nu la nivel eteric, fiind format dintr-o materie ideală – materia fără păcat -, care a rămas îngheţată temporal prin puterea Prinţului Işşhion, reprezentantul lui Dumnezeu în acel loc. Din punct de vedere energetic, Ţinutul sacru a fost instituit ca o contraparte luminoasă la pseudoparadisurile artificiale formatate auric de fiinţele Lorehh şi Dree. De asemenea, Centrul de Putere al Luminii a fost instituit ca o contraparte la Centrul de Putere al întunericului.
În Centrul de Putere al Luminii, pe Pământulul fără păcat, Adam, Eva şi Cei curaţi au pus bazele unui nou plan de salvare, care presupunea educarea oamenilor de la câmpie (din partea de sud a globului terestru), care au căzut pradă influenţei Celui rău. Totuşi, Primordialii Luminii – oamenii generaţiilor anterioare -, care cunoşteau mai multe datorită faptului că erau mult mai vechi şi aveau o experienţă îndelungată, i-au sfătuit încă de la început pe Adam, Eva & Cei curaţi să nu se implice în existenţa celor care au căzut sub mrejele Celui rău. Ei au argumentat că Dumnezeu are un Plan pentru toţi şi că orice acţiune necugetată, în absenţa binecuvântării Sale, este sortită eşecului. Adam, Eva şi Cei curaţi au fost avertizaţi, în modul cel mai serios că, dacă se vor încurca cu cei de la câmpie, vor fi, la rândul lor, corupţi; au fost, de asemenea, avertizaţi, că dacă vor coborî în palierul cuantic fizic din ce în ce mai materializat, vor rămâne captivi în el şi, în consecinţă, vor gusta, la fel ca cei de acolo, moartea. Coborârea în palierul material, afirmau ei, reprezenta o nouă nesocotire a Planului lui Dumnezeu şi o nouă împotrivire la poruncile Sale.
Datorită faptului că Adam şi ceilalţi oameni aveau o prea mare compasiune pentru urmaşii lor de trup, aserviţi Celui rău, atât Primordialii Luminii, cât şi îngerii din ierarhia Fiilor Luminii (împreună cu conducătorii spiritelor naturii bune, zaurdarii) au organizat mai multe concilii – consfătuiri – pentru a pune lucrurile la punct. Prima mare consfătuire a avut loc undeva în partea de nord a Mării Negre. A doua mare consfătuire a avut loc undeva în apropierea Polului Nord de astăzi. În urma celui de-al doilea conciliu, Cei curaţi s-au împărţit în două mari tabere. O parte dintre ei a ales să locuiască în continuare pe pământul fără păcat, în Centrul Luminii, alături de Primordialii Luminii, sub jurisdicţia directă a Prinţului Işşhion. Cealaltă parte, cea mai numeroasă, în frunte cu Adam şi Eva, a ales să înfiinţeze un nou centru de putere, ceva mai în sud, în Dobrogea de astăzi, chiar în dreptul Deltei Dunării (pe atunci Delta Dunării se afla într-o altă poziţie decât este astăzi; chiar în faţa gurilor de vărsare a Dunării în Marea Neagră se afla o insulă destul de mare, care astăzi nu mai există, dar care nu trebuie confundată cu Insula Şerpilor, care pe atunci nu exista). Noul Centru a fost denumit Işşhinghingher – Centrul de Putere al Binelui.
Din păcate, nu numai oamenii obişnuiţi s-au împărţit în două tabere, ci şi Primordialii Luminii (care fac parte din primele două generaţii). Majoritatea dintre ei au rămas în Centrul Luminii, dar a existat o facţiune care s-a strămutat în partea de vest a continentului european, undeva „pe ape”, dincolo de Islanda. Activitatea acestei facţiuni s-a intensificat mult mai târziu, în ciclul al patrulea, pe continentul Atlantida. Işşhinghingher-ul – Centrul de Putere al Binelui -, ca primă reflectare a Centrului de Putere al Luminii, nu a beneficiat de prezenţa Primordialilor Luminii, care considerau că activitatea lui Adam, Eva & Cei curaţi este sortită eşecului.
Ca reflectare directă a Centrului de Putere al Luminii, Işşhinghingher-ul a fost constituit tot ca un ţinut sacru, invizibil percepţiei oamenilor obişnuiţi. Pe teritoriul Işşhinghingher-ului au fost construite edificii impunătoare, în care şi-au desfăşurat activitatea Cei curaţi, în frunte cu Adam şi cu Eva.
Fragmente din ciclul „FORŢĂ CONTRA FORŢĂ” APĂRUT LA ED. ALAYA (pentru detalii vezi BIBLIOTECA SPIRITUALĂ / 1- PROLOG)