DAN SERACU:

REGRESIE TEMPORALĂ ÎN BUCEGI

PREZINT UN TEXT  APĂRUT DUPĂ 1990 ÎN REVISTA ARHETIP, SEMNAT DE DAN SERACU

 

Dan Seracu – Experiment de regresie temporală – Bucegi

Sfinxul din Bucegi, Muntele ocolit, Peştera, Omul
(stenograma înregistrării)
pe platou e o stîncă mare şi vreo 5-6 mai mici, nefasonate. In jur, doar păduri.
1. – Sfinxul din Bucegi
platou! e descoperit Stînca centrală, cea mare, e fasonată: un cap bărbătesc avînd o căciulă asemănătoare celor de pe Columna Traiană. Nasul nu e de tip latin. Ochi mari, barbă scurtă. Priveşte spre vest, spre an pisc raai caic, aşezat lîngi unui mai mare. Din acest pisc ţîşneşte in sus o coloană de lumină.
Eu stau cu faţa spre cap, avînd în stingă piscul cu lumina. In spaţiul dintre mine şi cap se găsesc 5 stmci, sculptate în formă de clepsidră: două conuri suprapuse în vîr-fun.Au înălţimi diferite. Baza superioară este o suprafaţă plană: un loc de cult. Aici se depun ofrande vegetale: fructe, flori… ceva gen grht… o cereala, in orice .caz… ramuri de pom… de foiase… stejar, parcă. Pe unul dintre aceste conuri duble nu se află depusă mcio ofrandă, ci arde un foc… o flacără mică, dar scoate mult fum. Fum alb.
In spatele statuii se află o încăpere în care intra acum… uşa dă spre statuie. Peretele este din piatră nefasonată… na se văd urme de mortar… dar înîr-un fel sînt lipite, totuşi… In partea opusă uşii văd o fereastră mica de tot… prin care acum intră o rază de Înmiim de la Soare şi cade pe o măsuţă conică, tot din piatră, avînd 6 scobitură in mijloc, în care arde un foc mic. Pereţii laterali au, pe toată lungimea lor, un fel de laviţe joase, care îmi ajung abia pînă la genunchi, fiind acoperite cu blănuri… de oaie, cred. Alte obiecte nu mai sint în această încăpere.
Cu faţa spre măsuţă şi cu spatele la -deschizătura din perete, încadrina raza de lumină, stau doi bărbaţi, cu căciuli pe cap… unul cu barbă, celălalt, mai tînar, fără. înălţime peste 1,80. Bătrînul are părul şi barba complet albe. Stau cu mîinile împreunate, dar nu în stilul nostru de ru¬găciune, ci cu palmele una peste alta – stînga deasupra.
Sînt îmbrăcaţi la fel: cămaşă alb-ivoir, imaculată, coborând pănă lâ jumătetea pulpei; centură dintr-o ţesătură deasă, negru-maroniu; pantaloni albi, strînşi pe picior; opinci din acelaşi material cu centura. Pe stînga centurii atîrnă o pungă de mărimea a doi pumni, în care sînt ceva pietre… cristale de stîncă, după cît se pare.
Pe platou, în faţa statuii (Sfinxul), sînt mulţi oameni, bărbaţi şi femei. Bărbaţii au cămaşă, pantaloni şi opinci de acelaşi tip, dar nu au centură şi cuşmă. Femeile au o cămaşă lungă pînă aproape de gleznă. Unele îşi poartă parul împletit intr-o coadă. Altele şi-i lasă sa cadă liber pe spate; sînt mai tinere. Nu au năframe, toate sînt cu capul descoperit.
De aceste conuri duble se sprijină trunchiuri de brad, avînd săpate trepte… pe care urcă nişte bărbaţi ca să depună, sus, ofrande…
2. – Vîrful Ocolit
Merg în continuarea privirii Sfinxului… şi ajung pe piscul mic.
In fascicolul de. lumină… care are un diametru mai mare decît pot întinde eu mîinile… mai există o formaţie gen con… sau piramidă… plasată în centru şi cu vîrful în sus.
3.- Peştera
La cîţiva kilometri în stînga – stînd cu spatele la Sfinx – se află o construcţie înaltă, cu etaj, tot din piatră. Acoperişul, în două ape, este dintr-un material ce seamănă cu gresia. E lipită de un versant al muntelui… pe aici se intră într-o peşteră… Sala de jos este mare, cit ţine clădirea. Pe mijlocul laturii mari se afla intrarea.
Intru în clădire. In faţă, intrarea în peşteră este acoperită de o perdea de lină bătută, vişinie… o nuanţă de vişiniu foarte închis. In dreapta, o pivniţă… care comunică, de asemenea, cu peştera… cu un etaj inferior al peşterii, cred. De lingă intrarea în pivniţă urcă o scară, la etaj…Scara e din dale suprapuse… sau lipite, insă tot fără mortar… Sus, un coridor şi trei încăperi: cele din margini, cu cîte o ferestruică… acoperită cu ceva translucid, pergamentos, mai tare la pipăit. Cea din mijloc comunică şi ea cu peştera… dar ajunge la acelaşi nivel cu intrarea de la parter. Intru…
încă nu văd comunicarea cu subterana de jos… Merg mai departe… Intru într-o sală mare… foarte mare… şi iluminată… dar nu se văd făclii. E o lumină uniformă, crepusculară… Nu se vede nici o deschidere. In fundul sălii este o formă biconică, asemănătoare celor cinci, de pe platou. Este cam de două ori mai înaltă decit mine. In spatele ei este un cap. Stă pe un trunchi de con de înălţimea unei mese, iar capul este de două ori mai mare… şi seamănă cu cei de pe platou…
Este încadrat de două… embleme?… de genul celor cunoscute drept „cap de lup a coadă de dragon”. Nu sînt nici din piatră… nici din lut., nici din metal… seamăn” cu masă plastică (?)… un material uşor, oricum. Au trei metri lungime şi stau pe nişte prăjini de patru metri înălţime. Gura lupului este puţin căscată… coada se mişcă… Are formă oval-lenticulară, în secţiune, şi se subţiază, treptat, spre coadă… care e solzoasă şi se termină cu un ac (dar situat deasupra, în paralel, ca la scorpion). Culoarea; maron-verzuie… iar capul de lup – gri- maroniu. Ochii luminează., probabil sînt două rubine.
Lateral, pe ambele părţi, se deschid nişte tunele… în care nu pot intra. Mă răsucesc: sala are o lungime de circa 40-50 de metri. Revin în clădire.
*

Acum intru în pivniţă. Intrarea a fost făcută artificial: pereţii sînt rotunjiţi, ca de tunel. Ajung într-o sală mai mică decît cea de sus, o cavitate naturală. Aici este un depozit: lăzi lucrate din scîndură brută, negeluită… în stînga sînt vreo şase, su-prapuse. In dreapta e un sul (sprijinit de perete)… ca un papirus sau ca sulurile sfinte ale evreilor… are un fel de minere la capete… şi cîte o piesă rotundă, ca o farfun Scrie ceva… cu nişte caractere liniare… dar nu sea-mănă nici cu ebraica, nici cu cuneiformele: linii verticale pătrate, unele cu diagonale- – şi cu „urechi” – linii orizontale, mai rar.
În sală sînt trei oameni, îmbrăcaţi la fel ca ceilalţi, dar fără căciulă. Au arme: sabie lată de-o palmă şj lungă de 30-40 cm, secţiune romboidala alungită, mai lată spre vîrf, (mîner gol nit, apărătoare netedă); şi scuturi rotunde – din piele, cred – pînă în trei sferturi de metru diametru… în relief au capul de lup cu coadă de dragon, orientat spre dreapta… dedesubt, o căciulă şi o sabie orientată tot spre dreapta.
Revin în casă… ies afară.
4. – Omul
Merg pe piscul înalt (dintre cele două menţionate la început). Intre acesta şi piscul mic, cu fascicolul de lumină, distanţa este scurtă, dar valea care le desparte este prăpăstioasă şi adîncă…’
In vîrf, iarăşi o clădire… tot din piatră, cu un etaj… cîte o cameră la fiecare nivel… uşa spre Sfinx. Ferestre laterale, cîte două, de data asta, la fiecare cameră. Sus se pare că este un dormitor… iar lîngă peretele din faţă se află o laviţă… cam de un metru înălţime şi doi metri lungime, acoperită cu blană de oaie. O masa rotundă, cu trei picioare, foarte joasă şi cu două scăunaşe pe măsură. Stînd cu spatele la pat, sub fereastra din dreapta cred că este locul de gătit. E o platformă de piatră cam de unu pe unu, la 20 cm de podea… puţin adineită, cu un trepied (metal cromat?) avînd deasupra un vas de lut ajungînd cam la l,5m înălţime.
Sub cealaltă fereastră se află,o ladă cam de l,5m lungime, 0,75m înălţime, depărtată de perete. In ea sînt haine, şi albe, dar şi vişinii, ca perdeaua de la intrarea în peşteră… şi bijuterii (brăţări, pandantive)… bratări, cam de două degete lăţime, unele din cupru, altele din aur, altele din cristal… sau un minereu fumuriu, de nuanţă maronie, translucid… Brăţara din acest minereu este uşoară, totuşi… şi nu este rece. Mai este ceva asemănător brăţării, din acelaşi material, lat de patru degete, cu un diametru de 20cm. Pe o parte are un cristal de stîncă, numai vîrful (se vede)r o nuanţă foarte slabă de roz.
Omul din cameră stă pe unul din scăunele şi are cîteva suluri de pergament sau piele, de tipul celui din peştera, dar mai mici. Este un bărbat înalt de un metru nouăzeci, păr şaten-închis, barba tunsă scurt, frunte foarte înaltă; căciulă vişinie, opinci în picioare; pe umeri – tunică vişinie… prinsă cu o pafta… cred că din aur… cam zece centimetri diametru, în mijloc cu un cristal verde. Poartă centură… nu are nicio armă. Scrie… Are un cîmp energetic foarte mare… atît de puternic, cum n-am mai văzut încă. Corp mental foarte dezvoltat… galben strălucitor… extins la două palme deasupra capului.
Mă întorc. (Experimentul de regresie temporală s-a încheiat.)
Notă; textul a fost minim cizelat, după înregistrare, în vederea redactării; între paranteze am trecut completările necesare, ulterioare înregistrării.
Dan Seracu

(PS transformarea textului scanat prin ABBYYFine Reader 9.0 – CG, posibil să se fi strecurat greşeli de litere, le voi corecta când am timp)